Cap. 15

Pentru momentrul in care Ana isi foloseste darul:

Normal vorbeste Ana.

Italic vorbeste Chelsea.

Bold vorbeste Aiden

Cap 15

 

Este miezul noptii, scumpo. Aiden a adormit afara. Cred ca este sigur sa spun ca si Chelsea la fel.  Esti gata pentru asta? Mama s-a asezat in stanga mea, mangaindu-mi parul.

Gata, asa cum voi fi mereu.

Daca ai nevoie de ajutor, cheama-ma. ‘Kay, pustoaico? Tata era pe marginea patului.S-a ridicat si m-a invelit cu patura.

Sigur, tati. Dar sunt sigura ca o sa fim in regula.

Mama mi-a sarutat obrazul incet- tata la fel.

Noapte buna, Annie. Te iubim. Tata a oprit lumina.

Nu mi-a luat mult sa adorm.

****

„Chelsea?”

„Ana? Ana, ce faci aici? Cu o secunda in urma eram la un magazin de inghetata, mancand inghetata cu aroma de hamburger.”

„Eww.Scarbos, Chels.”

„Asta este ciudat. Unde sunt? De ce port o rochie? De ce pare asa de… real?”

„Suntem in padurea de langa casa mea. Vezi?”Am aratat in spatele copacilor grupul de case.

„Aiden e aici.”

„Stiu, il pot simti. Ciudat. Unde este? Vreau sa il vad.”

„Aici. Sunt aici Chels.” Aiden s-a oprit in picioare in dreapta ei.

„Deni… mi-e frica.”

„Nu trebuie sa-ti fie frica Chels. Sunt aici. Te voi proteja.”

„Stiu. Am incredere in tine, Deni.”

„Chelsea, te-ai distrat in seara asta la noi acasa?”

„Da. M-am simtit ciudat, totusi.”

„Ciudat cum?”

„Familia ta. Sunt atat de… diferiti. Nu am mai intalnit oameni ca voi. Asa de frumosi. Asa de apropiati unul de celalalt. E ca si cum… ati fi dintr-o lume diferita.”

„Dar daca suntem diferiti? Daca nu suntem din lumea asta? Ai avea incredere in noi?”

„Da.”

„De ce?”

„Pentru ca il iubesc pe el.”L-a privit pe Aiden in ochi — in visul ei, puteam simti dragostea lor. Era sufocant. Trebuie sa raman concentrata.

„Si eu te iubesc.”

„Chels, asta ti se pare normal?”

„Ce?”

„Sa intalnesti un baiat si sa fii indragostita de el dupa o zi.”

„Este dragostea menita sa fie normala?” Oh, Doamne. Un filozof.

„Daca Aiden era diferit, crezi ca ti-ar fi placut de el totusi?”

„Este diferit. Nu este ca nimeni pe care i-am intalnit inainte.”

„Dar daca el nu este uman?”

„Opreste-te din glumit, Ana.”

„Ea nu glumeste, Chels.”

„Asta nu este posibil.”

„Te duci la scoala Catolica-„

„Si tu la fel.” A chicotit ea.

„Nu m-ai lasat sa termin.”

„Continua atunci. „Era acum langa Aiden strangandu-i mana.

„Tu crezi in Dumnezeu, corect, nu Chelsea?”

„Corect. Ce intrebare stupida.”

„Dar… nu l-ai vazut niciodata.”

„Da, dar asta nu inseamna ca nu exista.”

„Deci, daca iti spun ca monstrii in care obisnuiai sa crezi cand erai copil- dar nu i-ai vazut niciodata- exista? Si nu sunt monstri in totalitate,dar altceva.”

„As spune ca esti nebuna.”

„Dar daca as putea dovedi?”

„Deca ai putea dovedi, apoi, logic- ar trebui sa te cred.”

„Familia noastra este diferita. Nu suntem ca tine. Ei bine, Aiden, Bryce si eu suntem cam ca tine. Mama noastra si tata la fel… dar suntem totusi diferiti.”

„Ti-am spus deja. Stiu ca sunteti diferiti.”

„Chels, nu suntem complet oameni. Iti voi arata.”

Aiden a lasat mana ei si a pus-o in a mea. „Uita-te”. Am aratat spre intunericul unde a disparul Aiden. „Asculta.”

Ce este asta? Ce este sunetul acesta, Ana? Sunt speriata. Unde este Deni al meu?

In intuneric, ea auzea hainele lui Aiden sfasiindu-se.

„Shh.Imediat. El va fi inapoi.”

Din tufis, Aiden a sarit in fata noastra.Blana lui patata stralucea in lumina lunii. Chelsea a incercat sa se ascunda, folosindu-ma pe mine ca scut.

„E ok, Chelsea. Ti-am spus… nu iti va face rau.”

„Asta nu este un lup. Este prea mare ca sa fie lup.”

Am mers langa fratele meu. „E ok, vino sa il cunosti.”

Mi-a luat mana intinsa si se indrepta spre lupul din fata ei. Cu cat era mai aproape, increderea ei crestea.In loc sa se ascunda in spatelel meu, ea s-a dus direct la lup – si i-a mangaiat blana.

Mainile ei s-au dus de-a lungul gatului, apoi in sus la urechi. Ea a luat capul sau masiv intre mainile ei. Se uita in ochii lui mari, de un maro inchis. Apoi brusc, arata ca si cum un bec a fost aprins. Am vazut recunoasterea din ochii ei.

Aiden?

****

Aiden aproape m-a lovit de peretele din bucatarie la micul dejun. Mersi, sis! Cred ca a mers bine- tu nu?

Bratele lui Aiden ma tineau intr-o stransoare de moarte.  Simteam ca coasta mea era zdrobita. Aiden. Nu pot. Sa. Respir!

Oh, corect. Scuze, Ana. Ma pus pe picioare. Era aglomerat in bucataria noastra in dimineata asta-  plina cu familia mea.

Ugh. Mult mai bine. Am scapat de imbratisarea lui si mi-am ajustat fusta. Oricum, da. Cred ca a mers bine. A fost receptiva si nu arata speriata- nu prea mult, cel putin. Va trebui doar sa asteptam si sa vedem, nu-i asa? Aiden trebuie sa le fi spus deja ce s-a intamplat pentru ca nici unul dintre ei nu mi-a pus nici o intrebare.

Cum te simti? Tata s-a redus la inatlimea mea si imi inspecta ochii.

Obosita. Devastata.Epuizata. Asta a luat mult din mine. Mai mult decat m-am asteptat.

Poti sa stai acasa azi daca vrei. A zis mama in timp ce imi dadea un bol cu cereale.

Nu. Ar trebui sa merg la scoala. Sa vad cum au mers lucrurile. Am turnat laptele- nu eram un fan al cheerios.

Da. Alice se aseza pe masa noastra din bucatarie, si dand un fir de par pierdut dupa ureche.    Trebuie sa te duci la scoala azi. Chelsea te asteapta.

Mi-am luat geanta si i-am aruncat lui Aiden cheile de la camionul tatei. Hai sa terminam cu asta.

******

Noi toti am mers impreuna la scoala in acea dimineata.

Cand am tras in locul nostru  obisnuit cel mai aproape de iesire, Chelsea a aparut brusc, ca din senin si si-a pus mainile pe capota masinii.

Aiden si eu am iesit din masina imediat. Chelsea arata ametita si nerabdatoare. Ea, de asemenea, arata ca si cum nu a dormit toata noaptea.

Spune-mi ca nu sunt nebuna, Ana!

Nu esti nebuna, Chelsea! Am alergat spre ea , la o viteza non-umana. Ea a pasit inapoi- tresarind- intrand in Aiden.

Esti sigur ca nu sunt nebuna, Deni? Ceea ce cred ca s-a intamplat noaptea trecuta, de fapt, s-a intamplat? S-a uitat de la Aiden inapoi la mine si inapoi la el.

Da, s-a intamplat. El a sarutat-o pe frunte gentil.

Ochii Chelseei s-au udat. Cum?

M-am uitat prin parcare. Toata lumea cu exceptia micului nostru grup mergea pe scari spre campus. Urca in masina.  Chiulim azi.

Chelsea repede a facut ce i-am spus. Bryce i-a dat ei locul sau si s-a urcat in spate cu mama si cu mine.

Unde mergem?

Te vei intalni cu familia noastra, in mod corespunzator de data asta. Mama iti va explica totul.

Am luat mana mamei- Chelsea arata pierduta din nou. Ochii lui Aiden au mers de pe Chelsea pe mama.

Buna, Chelsea. Eu sunt Renesmee Black. Acestia sunt copii mei. Imi pare bine sa te cunosc.