La Sua Cantante

Stateam singur in apa, nisipul deplasandu-se la infinit sub picioarele mele, valurile blande lovindu-se usor de trupul meu nemiscat, vantul soptind pe fata mea, si ma simteam linistit. Intradevar, nu mi-am permis niciodata sa ma simt atat de fericit, sa am aceasta incredere in mine, fara un pic de sarcasm sau indoiala infiltrata. Pentru prima data in existenta mea, mi-am permis sa cred ca puteam trece prin asta fara sa o ranesc. Fara sa o sperii intr-un fel. Fara sa pierd controlul…

Nu. Nu voi permite gandurilor astea sa intre in mintea mea acum, sa-mi inunde rezolvarea. Asta era pentru ea, pentru noi, si va fi perfect. Fara indoiala. Nu o sa ma indoiesc de decizia asta, sa fac ceva atat de prostesc.

Asta nu era prostesc. Asta nu era o greseala. Bella va fi in siguranta, va fi fericita. Eu voi fi fericit.

Cum speram ca faceam lucrul corect. Adanc intr-un colt al mintii, am auzit o voce care vorbea numai cand ceva periculos avea sa se intample. In ultima vreme, am auzit vocea asta doar cand eram cu Bella. Vocea imi spunea ca asta era lucrul gresit de facut. Ca asta va fi cea mai mare greseala din a mea…viata. Chiar crede ca am un suflet? Chiar crede ca voi fi capabil sa o pastrez in siguranta, chiar si cu limitele mele stabilite cu grija depasite? Asta era gresit…atat de foarte gresit.

Corect si gresit. Doua cuvinte aparent simple, de sase litere fiecare. Cat de multa durere si si cat de mult regret puteau tine doua cuvinte micute. Ce am facut corect pentru ea, in tot timpul de cand o cunosc?

Era in viata, pentru inceput. Impotriva tuturor santelor, ea a supravietuit a tot ceea ce am pus-o prin. Tinea pasul cu supernaturalul. Daca am rezistat tot acest timp pastrand-o cu inima batand, cu siguranta voi rezista urmatoarea ora sau asa. Era util sa cred ca asta era o perspectiva detasata, sa examinez asta in retropectiva, la persoana a treia. Nu ma puteam abtine sa ma simt speriat. Absolut inspaimantat. Ea avea incredere in mine, si ma iubeste, neconditionat. Atat de multe lucruri pentru care m-a iertat. Atat de multe lucruri pentru care nu am gasit timpul sa-mi cer scuze. Atat de multe oportunitati sa o dezamagesc, cu o simpla scapare, o simpla greseala.

Asta nu era o gresala. Asta nu era o prostie.

Opreste-te, opreste-te, opreste-te!

Acum nu era timpul sa regret situatia. Acum nu era timpul sa ma gandesc despre ce este corect si ce este gresit, despre toate timpurile in care am distrus sunetul vital, frumos care era al inimei sale. Cum am putut sa consider sa o opresc pentru totdeauna? Eram doar atat de aproape de a o transforma in ceva ne-uman, sa- fur sufletul, sa o condamn la adancimile fioroase ale iadului. Sigur, daca era Dumnezeu acolo sus, El o va scapa pe Bella. Cat de mult era ea capabila sa sacrifice sa fie cu mine? Si-a tinut promisiunile, si-a urmat partea din intelegere. Liceul era in urma ei, spre bucuria ei si a mea. Scapati de Mike Newton si ceilalti admiratori umani pentru totdeauna. S-a plans doar putin cand i-am luat masinile noi. Si, cel mai important, Bella s-a casatorit cu mine. A facut juramintele nuntii pe care dorea atat de mult, si a plans. Daca era de fericire, sau de relief, sau o amestecatura de amandoua, nu puteam descrie bucuria care a trecut prin mine, triumful care ameninta sa ma cuprinda si sa ma faca sa dau cu pumnul in aer, victorios, cand a spus, “Da.” Cu lacrimi in ochi. Faca nu stiam mai bine, as fi crezut ca lacrimi curgeau pe obrajii mei de piatra de asemenea.

Gandindu-ma la aceasta cea mai recenta bucurie, m-a umplut cu o dorinta pentru ea, o dorinta puternica ca aproape m-a doborat de pe picioare. Dorinta inca ma surprindea, inca imi oprea respiratia. Cum m-a schimbat atat de complet aces inger cu ochii caprui. Nici nu-mi puteam aminti ce faceam inainte sa vina ea in vederea mea, stralucind cu aura sa invizibila suspendata deasupra valurilor sale de ciocolata, indicandu-I inocenta. Zeitatea ei. Ce ii lua atat de mult? Am rezistat nevoii de a o gasi in baie si sa o verific, stiind de la apa care curgea ca inca facea dus. Preparandu-se. puteam astepta…Desigur, stiam deja ca ma minteam singur. Eram nerabdator, atat de excitat,  ca parea pripit. Pentru alta persoana, ea era doar o alta fata umana. Dar pentru mine…pentru mine, ea era viata. Era motivul. Era iubirea.

Bella. Unde esti?

“Nu fi o lasa,” am auzit-o bombanind din departare. Inima ei alerga.

Am chicotit. Daca stia cat de las eram eu. Cand mi-a propus prima data sa consumarea casatoriei noastre in pat, eram socat. Asta era singura aree in care eram la fel de pur ca ea – daca cineva putea considera orice parte din mine, un inger poftitor de ingeri, pur. Fara nici o experienta si nici o dorinta anterioara sa obtin experienta, fiecare gand si nevoie necunoscuta pe care o aveam pentru ea era nou pentru mine. Singura speranta pe care o puteam aduna a venit de la accesul accidental pe care il aveam la cele trei cupluri perfecte care au existat sub acelasi acoperis ca mine. La orice moment, puteam fi expus prin ochii lor la relatia fizica pe care toti sase o imparteau, si cand era cu siguranta neplacut, am multumit oricui mi-a dat darul telepatiei pentru a-mi permite sa am o idee mica a ce sa ma astept.

Fiind creatura ingrijorata care eram, totusi, nu puteam visa sa o satisfac pe Bella doar cu imaginile pe care familia mea mi le-a dat neintentionat. Stiu mecanica, asteptariile, pasiunea, sau satisfactia care vine mai tarziu.

Mi-am amintit fiecare conversatie pe care am avut-o cu membrii familiei mele despre Bella. Prima persoana la care m-am dus a fost Carlisle. Desigur, era precaut, dar nu ingrijorat.

“Va fi dificil, Edwad, dar am completa incredere in tine. Nu ma pot gandi la cineva care are mai mult control ca tine.”

Fiule, nu fi nervos. Reuniunea dintre sot si sotie este cea mai mare afisare a dragostei pe care o impartesc. Va fi ca nimic din ce ai simtit vreodata…nimic din ce ai experimentat. Bella va fi facuta atat de fericita, si la fel si tu.

S-a miscat incomod, incercand sa nu-si aminteasca aventurile cu Esme. Mi-am miscat ochii politicos de la ai lui, stiind ca ardeau cu dorinta pentru sotia sa de la parter.

“Pui prea multa incredere in mine.” Chiar si luand in considerare de cate ori am ales excapadele iubitorilor cu simturile ascutite, nu aveam mult avantaj asupra Bellei. Eram aproape fara nici o idee, si asta era un sentiment cu care nu eram obijnuit.

Carlisle a observat felul in care imi miscam picioarele cu ochii in jos, trecandu-mi mana prin par – obiceiuri umane pe care le-am prins. Eram sigur ca daca aveam bataile inimii ar fi batut mai repede acum. Familia noastra nu avea intimitate, cu intrusii din mintile lor, stiind ca Alice avea un ochi pe viitorul fiecaruia, si avandu-l pe Jasper care era capabil sa simta cum ne simtim cu totii. Nu eram obijnuit sa fiu intrusul ezitant – nu la cineva are carui ganduri si intentii erau acoperite de altele. Eram jenat.

Frica ta nu este necesara. O iubesti pe Bella prea mult sa ajungi aproape de a o rani. Adoratia pe care o ai pentru ea va acoperi lipsa ta de experienta, Edward, pentru ca va veni de la sine. Nu o lasa sa-ti vada frica, ii dai ultimul cadou. Nu fi rusinat. Nu te gandi la tine insuti ca un las, pentru ca ai curajul profund de a incerca sa ai experienta asta cu Bella.

Emmett nu a fost la fel de incurajator.

Huh? Asteapta…ce? Chiar vei… stii tu… Huh. La naiba.

Am asteptat calm pe o piatra mare ca el sa-si adune gandurile. Eram in padurea din aproprierea granitei Canadei, vanand grizzly favoriti ai lui Emmett. Expresia de pe fata sa nu era mai compusa ca gandurile sale – purta o expresie uluita, si se holba in gol la podeaua padurii cu sprancenele putin incruntate, limba pe interiorul obrazului. Confuzie zbura in jurul capului sau ca o ceata.

“Ei bine…” Emmett a trecut involuntar la ganduri cu Rosalie. Ganduri pe care cu siguranta nu vroiam sa le vad.

„Emmett.”

Si-a curatat gatul. Scuze, omule. Dar nu poti sa arunci asta pe mine si sa nu te astepti sa-mi amintesc. Neinvitate, ganduri cu mine si Bella au intrat in capul sau. Literal a sarit socat, si am marait cand mi-am poluat maintea cu imagini cu Bella pe genunchi.

“Opreste-te, Emmett.”

“Imi pare rau! Iisuse, imi pare rau, nu ma asteptam la asta.” Esti sigur? Wow, Bella este mai curajoasa decat credeam. A chicotit usor. Este in asta.

Am inspirat si m-am uitat urat la el.

“Ce dracu inseamna asta?”

Ochii sai erau largi. “Nu, nu, nu asta vroiam sa spun.” Tipule, ce vroiam sa spun era, nu cred ca realizezi cat de periculosi putem deveni cand suntem in acea particica a mintii, stii? Ei bine, poate nu stii… Este doar…atat…de… intens. In special prima data. Mintea sa s-a umplut cu ganduri cu muscaturi, cu ruptul hainelor ca si cum erau panze de paianjeni, si sex violent, nebunesc. M-a imaginat pe mine cu ochi rosii, tinand o Bella rupta. Si-a imaginat-o pe Bella moarta, secata de sange.

Intr-un fel, Emmett m-a alertat de urgenta si neindemanarea sentimentelor care ar putea fi descoperite odata ce conexiunea era facuta. Mai tarziu, ma va ajuta sa fac fata acestor sentimente. La acel timp, totusi, eram mai speritat si furios decat am fost vreodata.

“Nici nu ajunge acolo,” am marait. Asta mergea exact cum ma asteptam.

A venit spre mine cu mainile ridicate in fata sa, intr-un fel de aparare. Usor, s-a asezat langa mine pe piatra mare, si si-a umplut mintea cu memorii cu momentele cele mai pasionate si blande pe care le-a impartit cu Rosalie. Gandurile lui erau nuantate cu suprindere si iubire, facandu-le mai usoare de privit. Emmett era singurul din familie care nu era umilit la gandul ca aveam locul din fata la partidele de dragoste ale tuturor, si nu ma oboseam sa cenzurere nimic. M-am strambat mai mult de o singura data, dar am apreciat deschiderea, in special considerand reactia de mai devreme.

Concentreaza-te pe interiorul coturilor si dedesubtul genunchilor. Prin ochii lui Emmett, am vazut o Rosalie rasucita tipand declaratii de dragoste in timp ce ii saruta usor pielea moale care ii unea pulpa de calcai si privea cum ofta cu relief si bucurie tacuta. Aceste aree se presupun a fi… erogene, cred. Memorie dupa memorie au venit, toate cu Emmett adorand-o pe Rosalie dupa urechi, deasupra claviculei, intre umeri, in jurul buricului, pe arcurile picioarelor ei, pe spinare. Inebunitor de incet. Chiar daca nu puteam simti ce a simtit Emmett, puteam spune ca relatia lor era periodic imputernicita de aceste gesturi romantice care arata adoratia sa pentru iubirea vietii sale.

Nu am realizat niciodata in intregime cat de frumoasa era iubirea lui Emmett si a lui Rosalie pana cand Emmett mi-a permis accesul in lumea lor privata. Am simtit un val de afectiune pentru fratele meu. Chiar era un frate, in toata aspectele lumii.

Jasper a fost mai analistic si calculat cand l-am confruntat. Alice nu a intrat in mintea lui, ceea ce m-a surprins. Isi folosea perspectiva de confederat militar. A venit cu posibilitatile si rezultatele si a decis cotele unui accident tragic in multe scenarii diferite. A mers prin diferite pozitii si le-a ales pe cele mai putin periculoase. A descifrat multe lucruri diferite, si cat era ajutator, nu a facut nimic sa ma calmeze. Jasper a continuat sa-mi planifice luna de miere pas cu pas pana cand a simtit nelinistea mea care crestea.

“Asta nu este felul de intelegere la care speram.”

De ce ai nevoie?

“Am nevoie sa stiu ce sa…astept, cand vine la emotiile mele. Ma gandeam ca vei fi cel care stie cel mai mult despre ele.”

Mi-a observat nerviozitatea in timp ce ma miscam de pe un picior pe altul, si s-a uitat la mine cunoscator. Imi puteam simti propria anxietate din mintea sa. Un val de calm a intrat in corpul meu, spalandu-ma de la cap la picioare, artificial curatandu-ma de groaza mea secreta. Eram momentan convins ca frica mea era inutila.

Am oftat. “Mersi.”

A dat din cap. Pasiunea va fi ce mai coplesitoare experienta pe care o vei avea, la cateva secunde departare de la bautului sangelui cantaretei tale. Desigur, nu ajuta ca iti fac cantaretul iubirea ta. A ranjit. Dar increderea pe care Carlisle o pune in timp este zguduitoare. Si vinovatia pe care o simti cand il dezamagesti este la fel de inalta. Asta, cuplat cu faptul ca iubirea ta pentru Bella si iubirea Bellei pentru tine este mai puternica decat orice alta iubire pe care am simtit-o vreodata, in afara de cea a mea si Alice, sau a lui Carlisle si Esme, este destul pentru tine sa pastrezi ranile minime. Iti va fi frica sa o pierzi pe Bella, prea temator sa-l dezamagesti pe tatal nostru – atat de temator ca pot paria ca nu este nici o santa in iad ca vei termina prin a o ucide.

Vei vrea sa o musti.

Imi puteam simti sprancenele incruntandu-mi-se. Ma uitam la cicatricile lui Jasper, intrebandu-ma daca vreuna din ele era de la Alice. Rapid, mi-am sters gandul din cap.

Instinctul de a ucide va fi ascutit pentru ca sentimentele vor fi atat de intense.

Mi-am bosumflat buzele cand a folosit acelasi cuvant ca Emmett.

Nu esti primul care incearca ceva atat de periculos. A mai fost facut inainte. Dar nu fara cel putin o rana mica, si definitiv nu din prima incercare. Edward, iti admir curajul. Ea te pune pe piedestal. Nu o vei dezamagi.

Increderea lui Carlisle, sfatul folositor al lui Emmet, si cuvintele cinstite ale lui Jasper imi alimentau furia, dar sfaturile lor imi hraneau speranta. Mai era doar un lucru pe care vroiam sa-l stiu… si asta era cum se va simti Bella. Esme a fost prima femeie cu care am vorbit.

Esme a zambit calduros si m-a imbratisat ca mama care trebuia sa fie. Gandurile ei erau de bunatate, admiratie, si dragoste de genul maternal, si a pretuit faptul ca vroiam opinia ei destul de mult incat sa o intreb.

“Sa inteleg ca ai nevoie de perspectiva unui femei, Edward?” Statea in fata mea cu mainile pe umerii mei, uitandu-se in sus cu ochii ei aurii in ai mei. A vazut ce a vrut sa vada, deci a pasit inapoi cativa pasi sa fie la acelasi nivel cu ochii mei si a incercat cel mai bine sa nu se gandeasca la timpurile ei cu Carlisle.

Pentru mine… a fost orice. Cand Carlisle mi s-a daruit, a fost cel mai pretios cadou. M-a facut sa ma simt speciala si iubita cand nu am cunoscut acest gen de iubire inainte. Prima data a fost incredibil, si totul a disparut cu exceptia sa. A fost… desfacerea a tot ce stiam. Destramarea lumii in jurul meu… Nu puteam gandi. Nu puteam articula nimic. Iubirea era atat de puternica, aproape imi puteam simti sangele pulsandu-mi prin vene din nou.

Esme a oftat si s-a uitat prin mine, vazand ceva ce nu eram eu si nu era acolo. Prin ochii ei l-am vazut pe Carlisle deasupra ei cu o privire pe care am vazut-o de multe ori inainte – una de angajament total. Era doar fata sa si umerii, dar Esme era jenata ca s-a lasat sa se gandeasca la el in timp ce vorbea cu mine.

In aceste momente am realizat ca nu mai era nimeni inafara de el si eu, nu mai conta nimic altceva, pana cand am terminat, si ma simteam atat de norocoasa sa am o iubire atat de frumoasa. Purta una din cele mai calme expresii pe care le-am vazut vreodata. Inima mea care nu mai batea s-a umplut cu un sentiment necunoscut care semana cu multumire si curiozitate, dar nu chiar. Am realizat ca ma identificam cu Esme – simpatizam cu ea. Am inteles ce spunea si stiam ca aveam asta pentru mine. Aveam acel tip de iubire.

Alice m-a vazut venind la ea inainte sa decid constient sa ma duc. A luat totul in propriile maini.

“As spune ca exista santa de nouazeci si cinci la suta ca Bella sa vina nevatamata sau numai cu rani.” M-am strambat. Numai? A continuat fara sa se opreasca. “Este doar o santa de patru la suta ca un os sa fie rupt.” Am clipit socat. Doar? Despre ce vorbea?  “Cealalta unu la suta este incetosat totusi…gol.” Ochii I s-au umplut cu confuzie, dar si-a agitat capul. “Probabil are ceva de-a face cu boul prost.”

“Ce? Acel…caine ne va deranja luna de miere?”

Relaxeaza-te, Edward. Este doar o santa de unu la suta. Tampitul imi sterge complet viziunile. In acel unu la suta sunt doar… gauri. Locuri goale. Pot sa vad in jurul lor, dar nu iti pot spune ce sunt locurile goale, deci ce vad in jurul lor nu face nici un sens. Nu te ingrijora, nu cred ca este nimic serios. A chicotit. Poate ca viziunile mele sunt cenzurate.

Mi-am dat ochii peste cap la ea. “Juvenila.”

Conversatia mea cu Alice a fost ultima discusa voluntara pe care am avut-o cu un membru al familiei.

Rosalie a venit la mine de una singura.

I-ai intervievat pe toti din familie despre sex. De ce nu si eu?

Cea mai mare parte din gandurile ei erau dantelate cu curiozitate, dar puteam simti ca era putin ranita. Am dat din umeri.

“Tu si Bella nu sunteti asemanatoare in personalitatile voastre. Am crezut ca daca te intrebam, nu voi primi informatii valoroase.” Durerea era mai proeminenta in ochii ei acum, si si-a lasat capul in jos. Rosalie era rar dezamagita, dar durea sa o vad atat de insultata. Mi-am corectat repede gresala.

“Nu asta vroiam sa spun. Ce vroiam sa spun era… daca era sa te intreb cum s-ar simti Bella, ce va gandi, ai fi avut cea mai mica farama de indiciu? Nu este foarte tandra cu ea. Nici nu ai incercat vreodata sa o cunosti.”

Rosalie s-a uitat in sus, dar nu trebuia sa se uite in sus foarte mult. Era destul de inalta sa vina pana la linia parului meu.

Poate nu o stiu bine, dar sunt o femeie. Stiu esenta a ceea ce va vrea, pentru ca daca vrei sa o crezi sau nu, stiu mult mai multe decat tine despre dorintele pe care le are o femeie.

Ma avea. Esme mi-a dat ce Bella va simti despre noi emotional, ceea ce era mai mult decat destul. Alice nu a dat nimic foarte tehnic. Rosalie era ultima mea fereastra in ce sa fac si cum sa o fac, dar acum era ultima mea santa sa o iau de la sursa. Am simtit remuscati ca nu m-am gandit sa o intreb eu insumi.

“Ai dreptate, Rosalie.”

A ras greu si putin. Nu crezi ca stiam asta deja Eddie?

Mi-am ridicat o spranceana.

Si-a agitat capul. Va vrea… mai mult. Barbatii sunt de obicei multumiti sa treaca peste preludiu si sa sara la asta, dar Bella va vrea sa astepte. Va trebui sa fi bland, calm, si fara graba. Va fii speriata, dar sa trecem la faptul ca prima data este mereu cel mai mult dureros. Se uita in jur cu ochi agitati, dar si-a intors privirea la a mea cand a spus, “Va fi sange, Edward. Nu mult, dar desigur…destul.”

Sange?

Cat de prost puteam fi incat sa nu-mi amintesc ca va fi sange. Prost, prost, prost… tot mai multe motive sa anulam totul. M-am asezat repede, pentru ca am fost atacat de o senzatie nefamiliara care imi dadea motivul sa cred ca eram pe cale sa cad. Ma simteam ametiti pentru prima data in mai mult de nouazeci de ani.

Rosalie s-a uitat in jos la mine. Mainile ii erau pe coaste si capul ii era intr-o parte in timp ce ma privea – stateam cu capul intre genunchi, leganandu-ma, gemand. Prost, prost, prost…

“Edward?”

Prost, prost, prost…

“Edward, ridica-te.”

Imi spunea ce sa fac? M-am uitat la ea urat din pozitia in care eram pe iarba, dar am ascultat-o.

Rosalie se certa cu ea insasi. Limba iesindu-i dintre buze, si degetele strangandu-se si desfacandu-se iar si iar. Ochii ii zburau inainte si inapoi intre doua puncte de concentrare necunoscute. Se uita la picioarele mele, si o vedeam dand din cap la infinit.

“Voi fi bine.”

Ezitand, Rosalie a pasit in fata, si, cu buza prinsa intre dinti si cu sprancenele unite, si-a pus bratele in jurul taliei mele sa ma imbratiseze.

Rosalie nu m-a imbratisat niciodata.

Sunetul de pasi micuti pe nisipul alb, acompaniat cu o bataie de inima frenetica si respiratii rapide, si toata tensiunea pe care nu stiam ca o am s-a topit. Bella era aici.

Puteam avea energie pentru intreaga insula cu electricitatea care zbura intre noi, asta a crescut cu fiecare pas pe care il facea spre mine prin apa tropicala, asta a crescut in corpurile noastre cand si-a pus mana calda peste a mea. Apa calda a fost o idee buna – din partea mea, nu puteam vedea pielea de gaina obijnuita.

“Frumoasa.”

Se referea la luna. Ma uitam la luna? Oh.

M-am intors sa ma uit la ea. Fetita prostuta. Frumusetea nu era in insula, nu in stele, nici chiar in Rai. Toata frumusetea din lume ii apartinea ei. Nu mai era nici o frumusete in alta parte.

Decat sa le dau voce la aceste ganduri, am raspuns, “Asa este.”

Am impreunat degetele mele cu ale ei si le-am miscat sub valuri, arsura din privirea mea aurie in cea de ciocolata a ei. Atat de frumoasa. Este o stralucire prima, nedescoperita, si puteam in sfarsit sa o vad cum a vrut Dumnezeu sa fie vazuta – dezbracata, naturala. Forma ei putea inspira artisti peste tot in lume, pentru fiecare perioada de timp, sa creeze arta zburand in jurul ei, in fiecare mediu stiut de om. Era chiar si mai iubitoare decat ma asteptam. Dar, din nou, Bella mereu imi depasea asteptarile.

“Dar nu as folosi cuvantul frumos, nu cu tine stand aici in comparatie.”

Daca aveam de facut o alegere, nu ar trebui sa o numesc pe Bella frumoasa. Era prea umilitor sa trebuiasca sa folosesti limba engleza sa exprimi frumusetea ei celestiala, dar era singura cale pe care ar intelege-o vreodata.

Buzele I s-au curbat in sus in lumina lunii, creand un zambet agatator de inimi care lumina valurile incat se loveau mai tare, asta lumina cerul incat stelele straluceau mai calduros, incat facea luna alba, mare, de rusine. Cealalta  mana a sa se odihni pe pieptul meu, si un curent electric a trecut din ea in mine, facandu-ma sa ma simt uman si viu.

Vazand-o atat de vulnerabila, atat de increzatoare, ma facea sa ma simt nevrednic. Eram nesemnificativ. Nu apartineam lumii ei. Locul ei era cu ingerii, si cu Fiinta care a creat-o. Eram atat de extastic, ca aceasta creatura ma dorea pe mine. Ar fi doar norocul meu sa distruga acea dorinta.

Nu aveam incredere in vocea mea sa mearga fara sa se intrerupa, deci i-am soptit.

“Am promis ca vom incerca. Daca…daca fac ceva gresit, daca te ranesc, trebuie sa-mi spui o data.” Nu vroiam sa o ranesc. Nu o puteam rani. Nu puteam trai daca o raneam.

Bella doar a dat din cap, mai departe distruzand speranta pe care am incercat cu grija sa o constuiesc. A trecut peste cuvintele mele ca si cum erau imposibile. Credea ca nu va trebui sa imi spuna sa ma opresc. Iubirea mea pentru ea imi canta in urechi, si chiar daca nu credeam ca o voi putea distruge, nu am respins complet posibilitatea. Minta inca imi stia motivul, chiar daca corpul si inima nu o faceau.

S-a mutat mai aproape de mine si si-a pus capul fragil langa mana pe care o avea pe pieptul meu, si a spus, “Nu iti fie teama.” Mi-am infasurat bratele in jurul ei, aducand-o mai aproape. Era de sticla. Petalele unei flori. Clabuci.

“Apartinem unul altuia,” a spus impotriva mea, trimitand vibratii prin mine care radiau spre locul care este sau nu sufletul meu.

In acel moment, stiam ca, cuvintele ei erau adevarate. Ii pasa de mine la fel cum imi pasa si mie de ea. Am asteptat un secol sa o gasesc – anii care au trecut printr-un clipit al unui ochi, si brusc aceste minute nu puteau trece mai rapid. Trebuia sa o am, pe toata, si nu stiam ce faceam asteptand in apa superficiala. Nu era nimic de asteptat, nici un motiv de ezitare. Acum era timpul.

“Pentru totdeauna.”

Pupilele ei s-au dilatat cand o aduceam mai adanc in apa neagra. Trebuia sa scap de distractiile pe care corpul ei mi le prezentau si sa ma concentrez pe ce era cel mai bine pentru ea. Ce avea nevoie ea.

Ce aveam nevoie eu era o poveste cu totul diferita.

Usor, cat de bland puteam, mi-am scos degetele dintre ale ei si le-am dus la spatele capului sau, mangaindu-I parul ciocolatiu. Era atat de delicata. O puteam rupe usor. Nu o voi rupe.

S-a lasat in atingerea mea in timp ce imi duceam cealalta mana la obrazul ei, trasand usor o linie in jos pe mandibula ei pana la barbie incat sa-I pot ridica capul sa se uite la mine. Am incercat sa-mi explic iubirea pentru ea prin ochi. Am incercat sa trimit mesajul din creierul meu la al ei incat sa stie exact cat de mult o iubesc cu adevarat. Am incercat sa o conving doar cu privirea ca ea era singura din lume, ca mereu va fi. A scos un sunet de uimire, ochii ei largi stralucind, buzele putin despartite in timp ce se uita inapoi. In timp ce realiza iubirea mea pentru ea, stiu ca si ea ma iubeste pe mine cu toata inima sa care inca mai bate. In timp ce incercam sa-mi comunic iubirea pentru ea, si ea a incercat sa faca acelasi lucru, si in aceeasi secunda, am reusit amandoi. Era cel mai imbatator sentiment.

“Tu esti lumea, Isabella Cullen. Tu esti tot ce conteaza.”

Si-a agitat capul, ochii ei inca stralucitori si largi.

“Ai inteles gresit. Tu esti cel care are acel loc.”

Am ranjit. “Trebuie sa ne certam mereu in legatura cu asta? Nici nu ma pot sustine. Fugi atat de usor de mine.”

“Nu in aspectul literal al cuvantului,” a chicotit ea, dintii ei micuti stralucitori in lumina neagra-si-alba. Am zambit.

“Curand Bella,” am murmurat, si ne-avand puterea sa mai astept, mi-am miscat buzele la ale ei, si i-am simtit gura familiara mulandu-se pe a mea. Si-a dus mainile la parul meu, trecandu-si degetele prin el, si ii puteam simti degetele umbland peste mine ca niste pene. Abia ii puteam simti atingerea usoara, dar efectul pe care il avea pe mine era imposibil. Capul imi era gol de orice altceva cu exceptia batailor tari ale inimii sale, respiratia sa scaldata, si oftatul buzelor sale care sopteau peste ale mele. Am apasat-o mai aproape, si stransoarea ei pe parul meu s-a strans. Nu puteam sa ajungem mai aproape, nu era posibil. Dar am continuat sa ne apropriem si mai mult si mai mult, depasind limitele pe care Pamantul le-a dat. Pielea sa era mulata pe corpul meu de piatra. Ii puteam simti pulsul fugind oriunde o atingeam, si ritmul ma conducea usor.

Sa stiu ca Bella avea nevoie de atingerea mea la fel de mult pe cat aveam eu de a ei, sa stiu ca ma dorea la fel de mult pe cat o doream eu, ma va face sa depasesc linia spre nebunie. Nu puteam trai fara ea aici cu mine, nu puteam sti ce va fi acolo pentru mine daca ea ar disparea brusc. Si asta era cum doar o halucinatie frumoasa care s-a nascut din durere si singuratate si disperare ca nu am gasit pe cineva. Dar cand i-am simtit respiratia accelerandu-se pe obrazul meu in timp ce trasam saruturi in jos pe gatul ei cald, stiam ca asta nu se va intampla. Carlisle nu ar fi incurajat un prieten imaginar. Bella era reala, palpabila, si aveam nevoie sa o fac a mea.

Reactia mea la ea devenea si mai familiara. Respiratia mi s-a accelerat, luand oxigenul de care corpul meu nu avea nevoie. Farfurile degetelor ma furnicau cand faceau contact cu pielea ei calda, pulsand. Capul imi inota cu ganduri monosilabice, irationale. Nevoie. Acum. Bella. Iubire. Frumoasa. Oftat.

I-am sarutat ploapele inchise si i-am inspirat mirosul parului ud si abia spalat. Mirosul imi ardea gatul si a trimis flacari pana in adancul meu, dar nici o picatura de venin nu si-a gasit calea in gura mea. Am devenit imun la ea.

Si dedesuptul barbiei mele, am simtit-o pe Bella departandu-se.

Nu…nu. Nu.

De ce a trebuit sa aleaga acest moment sa se razgandeasca? Nu ma vrea? Lumea a explodat – noaptea m-a cuprins. Nu ma mai simteam in viata. Eram o piatra rece care fredona cu, curentul care a zburat de la ea la mine.

Apoi am realizat sursa departarii ei.

Am pasit inapoi putin, rusinat, dar am pastrat-o in bratele mele.

“Imi pare rau, iubire. Nu este voluntar.”

O puteam simti rosind pe gatul meu. Eram lipiti unul de celalalt, doar partile de sus ale corpului atingandu-se.

“Este in regula, doar ca nu sunt obijnuit. Nu trebuie sa fi rusinata.”

S-a impins inapoi pe mine si s-a relaxat vizibil, la fel am facut si eu. Spatial extra pe care l-a pus intre noi cand s-a retras a cauzat stresul pe care nu stiam ca l-a facut pana cand nu a fost inlaturat.

Bella s-a uitat in sus in ochii mei si a gasit o expresie timida.

“Edward, este in ordine. Asta este ceea ce vreau.

Relief.

“Si eu te vreau, iubire.”

Corpul imi era acum destul de cald sa nu mai tremure, am ridicat-o si am tinut-o aproape de mine, si am alergat rapid prin apa calda spre tarm, peste nisip, si prin usile de la cabana.

“Vreau sa te venrez,” am soptit peste pielea ei de la clavicula, si am avut satisfactia de a simti un fior miscandu-se in sus pe spinarea ei in acelasi timp cand un fior a trecut si prin mine in timp ce o asezam peste cearsafurile albe.

Stiind ca mereu trebuie sa fie alegerea ei, m-am asezat langa ea mai degraba peste ea. Nu vroiam sa se simta prinsa. Mi-am suportat greutatea pe antrebratul stang si m-am ridicat destul de sus incat sa-mi pot trece ochii peste forma ei. Am baut-o pe toata. Era atat de delicata, atat de feminine, atat de mica…curbele sale se ridicau si cadeau chiar unde ar trebui. Pulsa cu sangele albastru care trecea prin member si piept, si ii puteam trasa liniile venelor cu ochii, chiar si pe intuneric. Bella s-a uitat la mine curioasa in timp ce ii memoram corpul, observand cum abdomenul ei mic, plat ii complimenta coapsele putin mai mari, cum picioarele sale lungi se curbau elegant de la coapsa la talpa, cum micutele ei picioare stateau confortabil la capatul patului. Ma simteam lacom, dar de asemenea ma simteam daruitor. Vroiam sa ii dau Bellei ce a cerut, si vroiam sa o fac acum. dar vroiam de asemenea sa prelungesc momentele inainte, sa savurez sentimental de anticipatie. Nu era un timp mai bun decat primul.

Cu grija, mi-am pus cotul drept pe cealalta parte a ei. Ochii I s-au miscat mai in jos, la gura mea, apoi la gat, apoi la piept, mai jos, ochii I s-au marit, mai jos, mai jos….mai jos. Ochii ii erau mai rotunzi decat i-am vazut vreodata. Si nu se miscau.

Gafaind, si-a mutat ochii si si-a muscat buza de jos, uitandu-se peste tot in jurul camerei, inainte sa ii aduca inapoi la pozitia originala.

Nu vroia ea asta? Mi-am bosumflat buzele si i-am scanat fata, ascultand bataile inimii sale. Era scarbita? In momentele mele de incertitudine, am incercat sa ma acopar prin incrutisatul picioarelor.

“Bella?”

Isi agita capul inainte si inapoi. Miscarea era atat de minuscule ca ma indoiam ca stia ca facea asta.

“Nu, este bine, serios. Este doar atat de…”

A inghitit greu.

Si fata ei s-a relaxat intr-un zambet ametitor. S-a miscat sub mine, incrutisandu-si picioarele in jurul alor mele incat erau legate impreuna elegant.

Bella si-a ridicat bratele de langa corp si si-a trecut palmele peste pieptul meu la gat. Presiunea mica pe care o exercita a crescut, indicandu-mi sa ma las in jos. Calmat, am facut asta.

Mi-am trasat buzele, destul de usor, de clavicula ei, glisandu-mi varful nasului peste pielea ei parfumata. Atat de moale. Atat de frumoasa. Am apasat saruturi intercalate cu putin lins pe umeri, facand-o sa ofteze si sa se zvarcoleasca. Se simtea atat de minunat cand se zvarcolea pe corpul meu, dar nu mi-am lasat greutatea pe ea. Singura parte din noi care se atingea era unde imi conectam buzele de corpul ei. In sfarsit, in sfarsit, nu mai era nici o bariera de bumbac sa ne separe corpurile. O puteam saruta aici pentru totdeauna, dar siu ca mai erau alte locuri pe care le avea in minte.

Timpul mereu parea sa stea pe loc cand eram impreuna, dar sentimentul timpului oprindu-se doar pentru noi nu facea nimic sa atenueze concizia momentelor noastre unul cu celalalt sau lungimea orelor intunecate petrecute despartiti. Timpul nu mai conta. Aveam tot timpul din lume. Acestea erau gandurile care imi umpleau capul cand in sfarsit am gasit curajul sa trasez o linie de saruturi in aleea dintre sanii ei, de-a lungului sternului.

Daca era posibil, pielea ei era mai palida aici, nevazand lumina soarelui niciodata. Ma simteam ametit – eram primul care o vedea si saruta aici. Am vazut-o aici chiar si inaintea soarelui. Usor, mi-am miscat varfurile degetelor la coastele ei si usor mai sus pana cand atingeau o parte din sanul ei. M-am cutremurat, scotand un tremor asemanator de la Bella. Era de parca imparteam un secret mai mare decat cele pe care deja le aveam – aveam aceasta cunoastere secreta a corpului ei, si ea de al meu, si era un secret pe care vom continua sa il impartim pana la sfarsitul timpului. Era un secret pe care nici unul din noi nu-l va trada, unul care va fi pastrat pentru cat timp vom trai pana in ziua in care amandoi vom inceta sa existam. Am gasit curajul ca ma misc mai departe pana cand mana mea alba si larga ii acopera efficient intinderea sanului ei drept. Era marimea perfecta.

Respiratia Bellei iesea in gafaieli scurte, ca si cum ar fi alergat un marathon. Ochii ii erau aproape inchisi si se uitau in jos la mine, plini cu cel mai puternic sentiment de pofta si dorinta acuta pana la punctul de nevoie. Mana care era in parul meu a impins in jos; cealalta mana apasa deasupra celei care o avea pe pieptul ei. Era o senzatie ciudata – un gest atat de intim, atat de aproape de inima ei. Mana ei micuta acoperea numai jumate din a mea

Mi-am coborat capul locul mai albastru care era inima ei care batea frenetica, si in ritmul melcului mi-am facut drum in jos pana am descoperit una dintre „zonele erogene” atat de apropriate si dragi lui Emmett. Mi-am miscat mana langa ea si am acoperit zona in care a fost mana mea cu gura, extragand un scancet incet de la Bella.

Domnul din mine vroia sa fie simetric si sa ii acorde aceeasi atentie pe care i-am acordat-o sanului ei drept si celui stang, dar tremuratoarea Isabella Cullen care statea sub mine nu vroia.

„Te rog,” a respirat, uitandu-se in jos la mine cu ochi mai largi decat i-am vazut eu vreodata. „Te rog, Edward…”

„Te iubesc,” am spus impotriva pielii ei fragile, si m-am mutat inapoi in sus spre umar si apoi in josul bratului ei la pielea din interiorul cotului. Am trasat alene cu limba in cuta bratului ei si mi-am apasat buzele reci pe ea, si spre surprinderea si fericirea mea ea s-a agitat sub mine, chiar cum a spus Emmett ca va face. Respiratia mi-a devenit la fel de zgomooasa ca a ei. Niciunuia dintre noi nu-i pasa.

Buzele mele au continuat sa se deplaseze in jos pe o vena albastra pana in interiorul incheieturii, trasand cu limba din nou. Pielea ei ma aprindea, si venin mi s-a adunat in gura…dar nu pentru sangele ei.

Si-a apasat mana de obrazul meu, blocandu-mi accestul la incheietura, si a impins usor. Si-ar fi putut folosi toata puterea pe care o avea, dar forta pe care a folosit-o era similara cu cea a vantului care era produs de o batere a aripilor unei pasari.

Bella se zvarcoli.

„Stai nemiscata iubire,” am murmurat, si mi-am dus buzele la ale ei inca o data.

M-a apucat de par si a incercat nerabdatoare sa ma apese mai jos pe ea, dar nu a functionat. Curand, totusi, a descoperit ca se putea atasa de parul  meu, gasind sprijin. Se putea ridica singura. Fata desteapta.

„Edward,” a respirat in gura mea, si am oftat cand a trasat cu limba ei calda pe buza mea de jos. „Te rog. Te rog.”

A continuat sa repede aceste doua cuvinte. Credeam ca stiu la ce se referea, dar nu vroiam sa inteleg gresit.

„Ce este Bella? Ce vrei?”

Era o ocazie erra pentru sa ceara. Daca puteam, i-as fi adus munti de daruri in fiecare zi pentru restul timpului. Stiind ca ura darurile facea nevoia asta din mine cam greu de reprimat. Singura data cand am auzit-o vreodata cersind implica cainii din rezervatie – ma facea disperat sa ii dau ce vroia, constient ca cererea ei nu avea nimic de-a face cu ei.

Mi-am retras capul sa ma uit in ochii ei stralucitori de ciocolata si am gasit o nevoie animalistica pe care nu am vazut-o niciodata acolo. Ma starnea mai mult decat deja o facea.

„Edward, am nevoie de tine. Acum. Fiecare parte din tine. Te rog, Edward. Te rog. Fa-o acum.” A gemut la gatul meu, si degetele ei au fluturat in jos pe spate si imprejur si sus pe stomacul meu, oprindu-se pe solduri. S-a incordat in timp ce se agata de mine, si am realizat ca isi folosea toata puterea in incercarea de a ma trage in jos. Ma intrista ca tot ce simteam era doar o soapta.

„Edward,” s-a rugat inca o data, si nu ma mai puteam abtine.

„Ultima santa, Isabella,” am spus disperat, departandu-i picioarele cu ale mele. Excitarea mea era asa de aproape de ea ca puteam simti puls in aerul dintre noi, si era pierzania mea.

„Edward,” a repetat cu nerabdare. Mica scorpie stia ca ce vroia era la cateva secunde departare, si nu se deranja sa-si mascheze excitarea.

Mi-am inchis ochii, strangandu-i inchisi. Asta va fi partea cea mai dificila.

„Bella…va fi sange. Sti asta, nu-i asa?”

Vocea mi se crapa, si aproape de sfarsit s-a rupt. A trebuit sa spun fara voce restul cuvintelor in timp ce ma apropriam mai mult de ea. Puteam simti aerul din jurul capului ei in timp ce dadea din el.

„Am incredere in tine.”

Cele patru cuvinte au fost ca un vant linistit, dar au rasunat prin camera ca si cum le-ar fi tipat.

Are incredere in mine. Asta era de ajuns.

Intr-un moment care se intindea mai mult de patru dimensiuni, dar a durat cam doua secunde in realitate, am facut prima legatura, impingand varful excitarii mele in ea.

Nu puteam vorbi, cum a primis Esme…Nu puteam gandi cum trebuie. Tot ce puteam simti era aceasta noua senzatie care mi-a fost prezentata, si era departe de a fi subtila. Era diferita insa familiara, si nu stiam de ce am stabilit notiunea ridicula de a ma casatori cu ea inainte de a fi uniti. In acest moment, tot ce stiam era Bella in intregime, si tot ce stia ea eram eu. M-a imbratiast si m-a convins sa merg mai departe.

„Ai rabdare, iubire,” am spus morocanos, si ea a dat din cap in umarul meu. A plasat saruturi de o presiune echivalenta cu a brizei de primavara de-a lungul gatului.

„Edward, am fost destul de rabdatori. Am nevoie de tine.”

„Si eu de tine, Isabella,” am spus, si am impins doar putin mai departe, savurand in acest prim pe care amandoi il impartasam.

Inima imi spunea sa stau aici. Sa nu ma misc. Sa memorez totul. Inima imi spunea ca asta era corect – si nimic nu mai conta, ca tot ce trebuia sa fac pentru a fi fericit era sa o tin si doar sa fim.

Mintea imi spunea ca asta nu era real, si ma voi trezi in 1918 in patul meu de moarte, bolnav de gripa spaniola si nebun cu visuri cu vampiri si varcolaci si ochi de culoarea ciocolatei topite din cauza morfinei

Corpul, instinctele, se reazboiau cu inima mea si mintea. Corpul imi spunea sa imping mai departe.

Devoreaz-o.

Consum-o.

Fa-o a ta.

Nu face asta, Edward. Nu o musca. Musca perna.

In sfarsit, primul sfat rational pe care mi-l dadea corpul! Usurarea din muscarea pernei a fost instant, dar nu a durat. Disperat, am muscat o alta perna.

Am luptat impotriva a tot din mine, a tot ce eram. Am respins monstrul care imi spunea sa imi infing dintii in gatul acela cald si moale – un gat acoperit cu piele palida, transparenta care facea raul de sange care tasneste dedesubt atat de evident. Retineam fiecare gram din puterea mea, prea speriat ca sa misc macar o geana.

Dar mai ales, luptam impotriva instinctului care imi spunea sa imping.

Dur.

Repede.

Puternic.

Arata-i cine e seful.

Ochii imi erau strans inchisi. Stiam ca daca ii deschideam, a-s speria-o pe Bella. Stiam ca daca ii deschideam, in sfarsit v-a fugi. Ar fugi cand in sfarsit am devenit in sfarsit cat de apropriati vom fi vreodata.

Nu face asta, nu face asta, nu face asta…

Si la fel de repede pe cat a scapat, am aruncat monstrul inapoi in coltul mintii mele, unde trebuia sa fie.

„Edward?”

Ochii mi s-au deschis. O tineam aproape de mine, nemiscandu-ma, de aproape doua minute.

„Esti in regula?”

Am dat din cap rigid. Eram in regula acum, dar nu as fi putut spune asta acum doua secunde.

„Imi pare rau, iubire… Ai rabdare. Asta e…greu pentru mine.”

Grija i-a aparut pe fata. Si-a ridicat mana sa imi maseze obrazul, indoindu-si degetele peste pometi si maxilar. Un soc a trecut prin mine. Ea fiind foarte elextrica. Cat de incet puteam, care nu a fost cat de incet imi doream, am impins mai departe.

„Inspira adanc,” am spus, mai mult pentru mine decat pentru ea, si am rupt tesutul inocentei ei.

Tipatul ei inabusit impotriva pieptului meu ar fi fost abia auzit daca eram om. Nu as fi foat capabil sa ii simt muschii tensionandu-se. Nu as fi observat ca era mai rigida decat acum un moment. Singura evidenta a durerii ei ar fi fost lacrima care ii curgea pe obraz pana la barbie. Am sarutat-o.

„Bella, Bella, imi pare rau,” am soptit in urechea ei. Tot aerul care l-am pastrat a fost curand folost de scuzele mele fine. Nu aveam alta alternativa decat sa respir.

Ma asteptam ca mirosul sa ma fi lovit mai tare decat a facut-o in ziua fatala de nastere a ei de 18 ani. Credeam ca avand mirosul ei de freezi si liliac atat de concentrate ar fi prea coplesitor – la urma urmei, eram destul de coplesit de prezenta ei, deja tremurand cu anticipare la ce va urma. Desavarsirea noastra se presupunea a fi a doua cea mai intensa experienta pe care as fi avut-o vreodata, si nici nu am facut-o pe a doua. Ce mi-a spus Jasper imi suna in urechi.

Vei vrea sa o musti.

Jasper nu putea sa fie mai inexact.

Nu mai simteam dorinta de a-mi afunda dintii in pielea ei. Doar gandindu-ma la asta ma dezgusta – cum puteam distruge ceva atat de perfect, chiar daca motivatia in spatele actiunii ar fi fost involuntara? Chiar si in cele mai intunecate momente ale mele, chiar si daca monstrul s-ar intoarce, a o musca pe ea nu era nici macar o optiune. Era de parca am aruncat monstrul permanent din mintea mea, ca si cum nu as fi castigat doar batalia care a s-a terminat acum zece secunde, dar si razboiul care a inceput la inceputul secolului doua-zeci. Monstrul nu se va mai intoarce niciodata. Nu il voi lasa. Nu era posibil.

Vroiam sa plang, dar ochii mei blestemati de piatra nu ma lasau. Explozii de stele imi incetosau vederea, dar lacrimile nu se formau.

Asa ca in loc sa plang, m-am multumit sa o tin in brate si sa-i mangai parul lung, strivind-o de mine cu cat de multa putere indrazneam sa folosesc. Respiratia i-a incetinit in curand. Ochii mei au cules slabirea muschilor de sub membrana care era pielea ei palida. In curand, era bine. Dar trebuia sa o aud pe ea spunand asta.

„Iarta-ma, Bella, iarta-ma…”

„Sunt bine, Edward, serios,” m-a asigurat, uitandu-se la mine printre genele ei groase si negre. Bratele imi erau infasurate complet in jurul ei, ridicand-o putin de pe saltea. Mi-am trasat degetele in josul spinarii ei si am privit-o tremurand – nu ma voi satura niciodata de reactiile ei la mine. Inima ei ameninta sa ii iasa din piept cand mi-am miscat mana peste sold si in jos pe coapsa, si mi-am infasurat degetele in jurul gambei. Cat de usor am putut, i-am luat piciorul si l-am pus in jurul meu. A facut la fel si cu celalalt picior, impingandu-se mai aproape de mine.

Ochii Bellei s-au rostogolit in spatele capului putin. Asta mi-a facut respiratia sa se opreasca.

A facut asta datorita mie.

Era gata sa continuam? Inca ma luptam cu exploziile de stele care umpleau aerul, facandu-ma sa imi incrutisez ochii.

„Edward, haide,” a chicotit, zambind la expresia mea.

Infernul ei nu ma topea; dimpotriva, imbratisea gheata mea, si ma aprindea, in timp ce caldura ei aprinsa era topita de forma mea de piatra. Am devenit un foc aprins rece, cu un strat de flacari albastre care ardeau si ne consumau, combinand sufletele noastre separate intr-unul. Eram legati de milioane de mile de otel puternic si neinduplecat; puterea uniunii noastre era de impenetrat. Impreuna, eram de neoprit, dar separati, niciunul nu ar supravietui.

In disperarea mutuala, ea se agata de mine, si eu de ea, si in timp ce ne ajutam unul pe celalalt, am coborat primul munte.

Era asa de dornica – se misca in prinderea mea de viciu in timp ce eu ma luptam pentru achizitionare inauntrul ei. Corpul ei cald transpira cu efortul pe care il depunea, si simtind-o miscandu-se cu mine imi dadea iluzia ca si eu eram om. Poate ca aveam si eu aceleasi reactii umane. Poate bataile inimii mele se opreau neasteptat si se dublau. Poate hiperventilam din cauza lipsei de oxigen. Poate uitam sa respir.

Dar atunci am vazut prima vanataie.

Era rosie, forma unei maini, exact unde o tineam de brat. Prins in fantezia mea, am tinut-o prea strans. In timp ce pretindeam ca nu eram un criminal vicior, am ranit-o pe Bella. Si nici macar nu mi-a spus sa ma opresc. Maine, bratul ii va fi violet si albastru.

E doar o vanataie, a spus o voce in capul meu. Era similara cu vocea lui Alice.

Am marait frustrat si mi-am slabit prinderea pana in punctul in care abia o atingeam.

„Edward…nu..tine-ma…mai strans..” a gafait, strangandu-ma in jurul taliei. Nu ma puteam ajuta. Am ascultat-o, si strangerea imi era mai puternica decat inainte.

Scanceturile si gemetele Bellei se ravaseau cu controlul meu. Cu fiecare sunet pe care il facea, ma miscam mai repede, mai dur, neputand sa potolesc aceasta sete straina. Cu fiecare impingere, ne ridicam imposibil de sus, pana cand varful muntelui era in vazul meu.

Am devenit orb pentru restul lumii – curand tot ce puteam vedea era Bella si fondul de culori explodand. Buzele i se miscau in singronizare cu ale mele, si respiratia ei calda era pe fata mea, intoxicandu-ma mai mult.

„Edward…Edward, eu….eu..”

Erau artificii, si a trebuit sa imi inchid ochii. Exploziile de stele s-au perforat, facandu-ma nevazator, si exploziile artificiilor au devenit atat de asurzitoare ca a trebuit sa incerc sa le blochez. Am spus numele Bellei, din nou si din nou, dar vajaitul din urechile mele nu a disparut niciodata. Ma invarteam in uitare. Nu puteam scapa. Impreuna, ne-am rostogolit din varful muntelui, aterizand intr-o dezordine gratioasa de membre incurcate si destine interconectate.

Fericire. Fericire pura, nealterata. Bucurine pe care nu am simtit-o niciodata pana acum. Aveam un sentiment de integritate, de a fi complet. Nu mai existau piese lipsa. Nu mai era nici o indoiala.

Era umai fericire.

Era numai Bella.

Stateam singur in apa, nisipul deplasandu-se la infinit sub picioarele mele, valurile blande lovindu-se usor de trupul meu nemiscat, vantul soptind pe fata mea, si ma simteam linistit. Intradevar, nu mi-am permis niciodata sa ma simt atat de fericit, sa am aceasta incredere in mine, fara un pic de sarcasm sau indoiala infiltrata. Pentru prima data in existenta mea, mi-am permis sa cred ca puteam trece prin asta fara sa o ranesc. Fara sa o sperii intr-un fel. Fara sa pierd controlul…

Nu. Nu voi permite gandurilor astea sa intre in mintea mea acum, sa-mi inunde rezolvarea. Asta era pentru ea, pentru noi, si va fi perfect. Fara indoiala. Nu o sa ma indoiesc de decizia asta, sa fac ceva atat de prostesc.

Asta nu era prostesc. Asta nu era o greseala. Bella va fi in siguranta, va fi fericita. Eu voi fi fericit.

Cum speram ca faceam lucrul corect. Adanc intr-un colt al mintii, am auzit o voce care vorbea numai cand ceva periculos avea sa se intample. In ultima vreme, am auzit vocea asta doar cand eram cu Bella. Vocea imi spunea ca asta era lucrul gresit de facut. Ca asta va fi cea mai mare greseala din a mea…viata. Chiar crede ca am un suflet? Chiar crede ca voi fi capabil sa o pastrez in siguranta, chiar si cu limitele mele stabilite cu grija depasite? Asta era gresit…atat de foarte gresit.

Corect si gresit. Doua cuvinte aparent simple, de sase litere fiecare. Cat de multa durere si si cat de mult regret puteau tine doua cuvinte micute. Ce am facut corect pentru ea, in tot timpul de cand o cunosc?

Era in viata, pentru inceput. Impotriva tuturor santelor, ea a supravietuit a tot ceea ce am pus-o prin. Tinea pasul cu supernaturalul. Daca am rezistat tot acest timp pastrand-o cu inima batand, cu siguranta voi rezista urmatoarea ora sau asa. Era util sa cred ca asta era o perspectiva detasata, sa examinez asta in retropectiva, la persoana a treia. Nu ma puteam abtine sa ma simt speriat. Absolut inspaimantat. Ea avea incredere in mine, si ma iubeste, neconditionat. Atat de multe lucruri pentru care m-a iertat. Atat de multe lucruri pentru care nu am gasit timpul sa-mi cer scuze. Atat de multe oportunitati sa o dezamagesc, cu o simpla scapare, o simpla greseala.

Asta nu era o gresala. Asta nu era o prostie.

Opreste-te, opreste-te, opreste-te!

Acum nu era timpul sa regret situatia. Acum nu era timpul sa ma gandesc despre ce este corect si ce este gresit, despre toate timpurile in care am distrus sunetul vital, frumos care era al inimei sale. Cum am putut sa consider sa o opresc pentru totdeauna? Eram doar atat de aproape de a o transforma in ceva ne-uman, sa- fur sufletul, sa o condamn la adancimile fioroase ale iadului. Sigur, daca era Dumnezeu acolo sus, El o va scapa pe Bella. Cat de mult era ea capabila sa sacrifice sa fie cu mine? Si-a tinut promisiunile, si-a urmat partea din intelegere. Liceul era in urma ei, spre bucuria ei si a mea. Scapati de Mike Newton si ceilalti admiratori umani pentru totdeauna. S-a plans doar putin cand i-am luat masinile noi. Si, cel mai important, Bella s-a casatorit cu mine. A facut juramintele nuntii pe care dorea atat de mult, si a plans. Daca era de fericire, sau de relief, sau o amestecatura de amandoua, nu puteam descrie bucuria care a trecut prin mine, triumful care ameninta sa ma cuprinda si sa ma faca sa dau cu pumnul in aer, victorios, cand a spus, “Da.” Cu lacrimi in ochi. Faca nu stiam mai bine, as fi crezut ca lacrimi curgeau pe obrajii mei de piatra de asemenea.

Gandindu-ma la aceasta cea mai recenta bucurie, m-a umplut cu o dorinta pentru ea, o dorinta puternica ca aproape m-a doborat de pe picioare. Dorinta inca ma surprindea, inca imi oprea respiratia. Cum m-a schimbat atat de complet aces inger cu ochii caprui. Nici nu-mi puteam aminti ce faceam inainte sa vina ea in vederea mea, stralucind cu aura sa invizibila suspendata deasupra valurilor sale de ciocolata, indicandu-I inocenta. Zeitatea ei. Ce ii lua atat de mult? Am rezistat nevoii de a o gasi in baie si sa o verific, stiind de la apa care curgea ca inca facea dus. Preparandu-se. puteam astepta…Desigur, stiam deja ca ma minteam singur. Eram nerabdator, atat de excitat,  ca parea pripit. Pentru alta persoana, ea era doar o alta fata umana. Dar pentru mine…pentru mine, ea era viata. Era motivul. Era iubirea.

Bella. Unde esti?

“Nu fi o lasa,” am auzit-o bombanind din departare. Inima ei alerga.

Am chicotit. Daca stia cat de las eram eu. Cand mi-a propus prima data sa consumarea casatoriei noastre in pat, eram socat. Asta era singura aree in care eram la fel de pur ca ea – daca cineva putea considera orice parte din mine, un inger poftitor de ingeri, pur. Fara nici o experienta si nici o dorinta anterioara sa obtin experienta, fiecare gand si nevoie necunoscuta pe care o aveam pentru ea era nou pentru mine. Singura speranta pe care o puteam aduna a venit de la accesul accidental pe care il aveam la cele trei cupluri perfecte care au existat sub acelasi acoperis ca mine. La orice moment, puteam fi expus prin ochii lor la relatia fizica pe care toti sase o imparteau, si cand era cu siguranta neplacut, am multumit oricui mi-a dat darul telepatiei pentru a-mi permite sa am o idee mica a ce sa ma astept.

Fiind creatura ingrijorata care eram, totusi, nu puteam visa sa o satisfac pe Bella doar cu imaginile pe care familia mea mi le-a dat neintentionat. Stiu mecanica, asteptariile, pasiunea, sau satisfactia care vine mai tarziu.

Mi-am amintit fiecare conversatie pe care am avut-o cu membrii familiei mele despre Bella. Prima persoana la care m-am dus a fost Carlisle. Desigur, era precaut, dar nu ingrijorat.

“Va fi dificil, Edwad, dar am completa incredere in tine. Nu ma pot gandi la cineva care are mai mult control ca tine.”

Fiule, nu fi nervos. Reuniunea dintre sot si sotie este cea mai mare afisare a dragostei pe care o impartesc. Va fi ca nimic din ce ai simtit vreodata…nimic din ce ai experimentat. Bella va fi facuta atat de fericita, si la fel si tu.

S-a miscat incomod, incercand sa nu-si aminteasca aventurile cu Esme. Mi-am miscat ochii politicos de la ai lui, stiind ca ardeau cu dorinta pentru sotia sa de la parter.

“Pui prea multa incredere in mine.” Chiar si luand in considerare de cate ori am ales excapadele iubitorilor cu simturile ascutite, nu aveam mult avantaj asupra Bellei. Eram aproape fara nici o idee, si asta era un sentiment cu care nu eram obijnuit.

Carlisle a observat felul in care imi miscam picioarele cu ochii in jos, trecandu-mi mana prin par – obiceiuri umane pe care le-am prins. Eram sigur ca daca aveam bataile inimii ar fi batut mai repede acum. Familia noastra nu avea intimitate, cu intrusii din mintile lor, stiind ca Alice avea un ochi pe viitorul fiecaruia, si avandu-l pe Jasper care era capabil sa simta cum ne simtim cu totii. Nu eram obijnuit sa fiu intrusul ezitant – nu la cineva are carui ganduri si intentii erau acoperite de altele. Eram jenat.

Frica ta nu este necesara. O iubesti pe Bella prea mult sa ajungi aproape de a o rani. Adoratia pe care o ai pentru ea va acoperi lipsa ta de experienta, Edward, pentru ca va veni de la sine. Nu o lasa sa-ti vada frica, ii dai ultimul cadou. Nu fi rusinat. Nu te gandi la tine insuti ca un las, pentru ca ai curajul profund de a incerca sa ai experienta asta cu Bella.

Emmett nu a fost la fel de incurajator.

Huh? Asteapta…ce? Chiar vei… stii tu… Huh. La naiba.

Am asteptat calm pe o piatra mare ca el sa-si adune gandurile. Eram in padurea din aproprierea granitei Canadei, vanand grizzly favoriti ai lui Emmett. Expresia de pe fata sa nu era mai compusa ca gandurile sale – purta o expresie uluita, si se holba in gol la podeaua padurii cu sprancenele putin incruntate, limba pe interiorul obrazului. Confuzie zbura in jurul capului sau ca o ceata.

“Ei bine…” Emmett a trecut involuntar la ganduri cu Rosalie. Ganduri pe care cu siguranta nu vroiam sa le vad.

„Emmett.”

Si-a curatat gatul. Scuze, omule. Dar nu poti sa arunci asta pe mine si sa nu te astepti sa-mi amintesc. Neinvitate, ganduri cu mine si Bella au intrat in capul sau. Literal a sarit socat, si am marait cand mi-am poluat maintea cu imagini cu Bella pe genunchi.

“Opreste-te, Emmett.”

“Imi pare rau! Iisuse, imi pare rau, nu ma asteptam la asta.” Esti sigur? Wow, Bella este mai curajoasa decat credeam. A chicotit usor. Este in asta.

Am inspirat si m-am uitat urat la el.

“Ce dracu inseamna asta?”

Ochii sai erau largi. “Nu, nu, nu asta vroiam sa spun.” Tipule, ce vroiam sa spun era, nu cred ca realizezi cat de periculosi putem deveni cand suntem in acea particica a mintii, stii? Ei bine, poate nu stii… Este doar…atat…de… intens. In special prima data. Mintea sa s-a umplut cu ganduri cu muscaturi, cu ruptul hainelor ca si cum erau panze de paianjeni, si sex violent, nebunesc. M-a imaginat pe mine cu ochi rosii, tinand o Bella rupta. Si-a imaginat-o pe Bella moarta, secata de sange.

Intr-un fel, Emmett m-a alertat de urgenta si neindemanarea sentimentelor care ar putea fi descoperite odata ce conexiunea era facuta. Mai tarziu, ma va ajuta sa fac fata acestor sentimente. La acel timp, totusi, eram mai speritat si furios decat am fost vreodata.

“Nici nu ajunge acolo,” am marait. Asta mergea exact cum ma asteptam.

A venit spre mine cu mainile ridicate in fata sa, intr-un fel de aparare. Usor, s-a asezat langa mine pe piatra mare, si si-a umplut mintea cu memorii cu momentele cele mai pasionate si blande pe care le-a impartit cu Rosalie. Gandurile lui erau nuantate cu suprindere si iubire, facandu-le mai usoare de privit. Emmett era singurul din familie care nu era umilit la gandul ca aveam locul din fata la partidele de dragoste ale tuturor, si nu ma oboseam sa cenzurere nimic. M-am strambat mai mult de o singura data, dar am apreciat deschiderea, in special considerand reactia de mai devreme.

Concentreaza-te pe interiorul coturilor si dedesubtul genunchilor. Prin ochii lui Emmett, am vazut o Rosalie rasucita tipand declaratii de dragoste in timp ce ii saruta usor pielea moale care ii unea pulpa de calcai si privea cum ofta cu relief si bucurie tacuta. Aceste aree se presupun a fi… erogene, cred. Memorie dupa memorie au venit, toate cu Emmett adorand-o pe Rosalie dupa urechi, deasupra claviculei, intre umeri, in jurul buricului, pe arcurile picioarelor ei, pe spinare. Inebunitor de incet. Chiar daca nu puteam simti ce a simtit Emmett, puteam spune ca relatia lor era periodic imputernicita de aceste gesturi romantice care arata adoratia sa pentru iubirea vietii sale.

Nu am realizat niciodata in intregime cat de frumoasa era iubirea lui Emmett si a lui Rosalie pana cand Emmett mi-a permis accesul in lumea lor privata. Am simtit un val de afectiune pentru fratele meu. Chiar era un frate, in toata aspectele lumii.

Jasper a fost mai analistic si calculat cand l-am confruntat. Alice nu a intrat in mintea lui, ceea ce m-a surprins. Isi folosea perspectiva de confederat militar. A venit cu posibilitatile si rezultatele si a decis cotele unui accident tragic in multe scenarii diferite. A mers prin diferite pozitii si le-a ales pe cele mai putin periculoase. A descifrat multe lucruri diferite, si cat era ajutator, nu a facut nimic sa ma calmeze. Jasper a continuat sa-mi planifice luna de miere pas cu pas pana cand a simtit nelinistea mea care crestea.

“Asta nu este felul de intelegere la care speram.”

De ce ai nevoie?

“Am nevoie sa stiu ce sa…astept, cand vine la emotiile mele. Ma gandeam ca vei fi cel care stie cel mai mult despre ele.”

Mi-a observat nerviozitatea in timp ce ma miscam de pe un picior pe altul, si s-a uitat la mine cunoscator. Imi puteam simti propria anxietate din mintea sa. Un val de calm a intrat in corpul meu, spalandu-ma de la cap la picioare, artificial curatandu-ma de groaza mea secreta. Eram momentan convins ca frica mea era inutila.

Am oftat. “Mersi.”

A dat din cap. Pasiunea va fi ce mai coplesitoare experienta pe care o vei avea, la cateva secunde departare de la bautului sangelui cantaretei tale. Desigur, nu ajuta ca iti fac cantaretul iubirea ta. A ranjit. Dar increderea pe care Carlisle o pune in timp este zguduitoare. Si vinovatia pe care o simti cand il dezamagesti este la fel de inalta. Asta, cuplat cu faptul ca iubirea ta pentru Bella si iubirea Bellei pentru tine este mai puternica decat orice alta iubire pe care am simtit-o vreodata, in afara de cea a mea si Alice, sau a lui Carlisle si Esme, este destul pentru tine sa pastrezi ranile minime. Iti va fi frica sa o pierzi pe Bella, prea temator sa-l dezamagesti pe tatal nostru – atat de temator ca pot paria ca nu este nici o santa in iad ca vei termina prin a o ucide.

Vei vrea sa o musti.

Imi puteam simti sprancenele incruntandu-mi-se. Ma uitam la cicatricile lui Jasper, intrebandu-ma daca vreuna din ele era de la Alice. Rapid, mi-am sters gandul din cap.

Instinctul de a ucide va fi ascutit pentru ca sentimentele vor fi atat de intense.

Mi-am bosumflat buzele cand a folosit acelasi cuvant ca Emmett.

Nu esti primul care incearca ceva atat de periculos. A mai fost facut inainte. Dar nu fara cel putin o rana mica, si definitiv nu din prima incercare. Edward, iti admir curajul. Ea te pune pe piedestal. Nu o vei dezamagi.

Increderea lui Carlisle, sfatul folositor al lui Emmet, si cuvintele cinstite ale lui Jasper imi alimentau furia, dar sfaturile lor imi hraneau speranta. Mai era doar un lucru pe care vroiam sa-l stiu… si asta era cum se va simti Bella. Esme a fost prima femeie cu care am vorbit.

Esme a zambit calduros si m-a imbratisat ca mama care trebuia sa fie. Gandurile ei erau de bunatate, admiratie, si dragoste de genul maternal, si a pretuit faptul ca vroiam opinia ei destul de mult incat sa o intreb.

“Sa inteleg ca ai nevoie de perspectiva unui femei, Edward?” Statea in fata mea cu mainile pe umerii mei, uitandu-se in sus cu ochii ei aurii in ai mei. A vazut ce a vrut sa vada, deci a pasit inapoi cativa pasi sa fie la acelasi nivel cu ochii mei si a incercat cel mai bine sa nu se gandeasca la timpurile ei cu Carlisle.

Pentru mine… a fost orice. Cand Carlisle mi s-a daruit, a fost cel mai pretios cadou. M-a facut sa ma simt speciala si iubita cand nu am cunoscut acest gen de iubire inainte. Prima data a fost incredibil, si totul a disparut cu exceptia sa. A fost… desfacerea a tot ce stiam. Destramarea lumii in jurul meu… Nu puteam gandi. Nu puteam articula nimic. Iubirea era atat de puternica, aproape imi puteam simti sangele pulsandu-mi prin vene din nou.

Esme a oftat si s-a uitat prin mine, vazand ceva ce nu eram eu si nu era acolo. Prin ochii ei l-am vazut pe Carlisle deasupra ei cu o privire pe care am vazut-o de multe ori inainte – una de angajament total. Era doar fata sa si umerii, dar Esme era jenata ca s-a lasat sa se gandeasca la el in timp ce vorbea cu mine.

In aceste momente am realizat ca nu mai era nimeni inafara de el si eu, nu mai conta nimic altceva, pana cand am terminat, si ma simteam atat de norocoasa sa am o iubire atat de frumoasa. Purta una din cele mai calme expresii pe care le-am vazut vreodata. Inima mea care nu mai batea s-a umplut cu un sentiment necunoscut care semana cu multumire si curiozitate, dar nu chiar. Am realizat ca ma identificam cu Esme – simpatizam cu ea. Am inteles ce spunea si stiam ca aveam asta pentru mine. Aveam acel tip de iubire.

Alice m-a vazut venind la ea inainte sa decid constient sa ma duc. A luat totul in propriile maini.

“As spune ca exista santa de nouazeci si cinci la suta ca Bella sa vina nevatamata sau numai cu rani.” M-am strambat. Numai? A continuat fara sa se opreasca. “Este doar o santa de patru la suta ca un os sa fie rupt.” Am clipit socat. Doar? Despre ce vorbea?  “Cealalta unu la suta este incetosat totusi…gol.” Ochii I s-au umplut cu confuzie, dar si-a agitat capul. “Probabil are ceva de-a face cu boul prost.”

“Ce? Acel…caine ne va deranja luna de miere?”

Relaxeaza-te, Edward. Este doar o santa de unu la suta. Tampitul imi sterge complet viziunile. In acel unu la suta sunt doar… gauri. Locuri goale. Pot sa vad in jurul lor, dar nu iti pot spune ce sunt locurile goale, deci ce vad in jurul lor nu face nici un sens. Nu te ingrijora, nu cred ca este nimic serios. A chicotit. Poate ca viziunile mele sunt cenzurate.

Mi-am dat ochii peste cap la ea. “Juvenila.”

Conversatia mea cu Alice a fost ultima discusa voluntara pe care am avut-o cu un membru al familiei.

Rosalie a venit la mine de una singura.

I-ai intervievat pe toti din familie despre sex. De ce nu si eu?

Cea mai mare parte din gandurile ei erau dantelate cu curiozitate, dar puteam simti ca era putin ranita. Am dat din umeri.

“Tu si Bella nu sunteti asemanatoare in personalitatile voastre. Am crezut ca daca te intrebam, nu voi primi informatii valoroase.” Durerea era mai proeminenta in ochii ei acum, si si-a lasat capul in jos. Rosalie era rar dezamagita, dar durea sa o vad atat de insultata. Mi-am corectat repede gresala.

“Nu asta vroiam sa spun. Ce vroiam sa spun era… daca era sa te intreb cum s-ar simti Bella, ce va gandi, ai fi avut cea mai mica farama de indiciu? Nu este foarte tandra cu ea. Nici nu ai incercat vreodata sa o cunosti.”

Rosalie s-a uitat in sus, dar nu trebuia sa se uite in sus foarte mult. Era destul de inalta sa vina pana la linia parului meu.

Poate nu o stiu bine, dar sunt o femeie. Stiu esenta a ceea ce va vrea, pentru ca daca vrei sa o crezi sau nu, stiu mult mai multe decat tine despre dorintele pe care le are o femeie.

Ma avea. Esme mi-a dat ce Bella va simti despre noi emotional, ceea ce era mai mult decat destul. Alice nu a dat nimic foarte tehnic. Rosalie era ultima mea fereastra in ce sa fac si cum sa o fac, dar acum era ultima mea santa sa o iau de la sursa. Am simtit remuscati ca nu m-am gandit sa o intreb eu insumi.

“Ai dreptate, Rosalie.”

A ras greu si putin. Nu crezi ca stiam asta deja Eddie?

Mi-am ridicat o spranceana.

Si-a agitat capul. Va vrea… mai mult. Barbatii sunt de obicei multumiti sa treaca peste preludiu si sa sara la asta, dar Bella va vrea sa astepte. Va trebui sa fi bland, calm, si fara graba. Va fii speriata, dar sa trecem la faptul ca prima data este mereu cel mai mult dureros. Se uita in jur cu ochi agitati, dar si-a intors privirea la a mea cand a spus, “Va fi sange, Edward. Nu mult, dar desigur…destul.”

Sange?

Cat de prost puteam fi incat sa nu-mi amintesc ca va fi sange. Prost, prost, prost… tot mai multe motive sa anulam totul. M-am asezat repede, pentru ca am fost atacat de o senzatie nefamiliara care imi dadea motivul sa cred ca eram pe cale sa cad. Ma simteam ametiti pentru prima data in mai mult de nouazeci de ani.

Rosalie s-a uitat in jos la mine. Mainile ii erau pe coaste si capul ii era intr-o parte in timp ce ma privea – stateam cu capul intre genunchi, leganandu-ma, gemand. Prost, prost, prost…

“Edward?”

Prost, prost, prost…

“Edward, ridica-te.”

Imi spunea ce sa fac? M-am uitat la ea urat din pozitia in care eram pe iarba, dar am ascultat-o.

Rosalie se certa cu ea insasi. Limba iesindu-i dintre buze, si degetele strangandu-se si desfacandu-se iar si iar. Ochii ii zburau inainte si inapoi intre doua puncte de concentrare necunoscute. Se uita la picioarele mele, si o vedeam dand din cap la infinit.

“Voi fi bine.”

Ezitand, Rosalie a pasit in fata, si, cu buza prinsa intre dinti si cu sprancenele unite, si-a pus bratele in jurul taliei mele sa ma imbratiseze.

Rosalie nu m-a imbratisat niciodata.

Sunetul de pasi micuti pe nisipul alb, acompaniat cu o bataie de inima frenetica si respiratii rapide, si toata tensiunea pe care nu stiam ca o am s-a topit. Bella era aici.

Puteam avea energie pentru intreaga insula cu electricitatea care zbura intre noi, asta a crescut cu fiecare pas pe care il facea spre mine prin apa tropicala, asta a crescut in corpurile noastre cand si-a pus mana calda peste a mea. Apa calda a fost o idee buna – din partea mea, nu puteam vedea pielea de gaina obijnuita.

“Frumoasa.”

Se referea la luna. Ma uitam la luna? Oh.

M-am intors sa ma uit la ea. Fetita prostuta. Frumusetea nu era in insula, nu in stele, nici chiar in Rai. Toata frumusetea din lume ii apartinea ei. Nu mai era nici o frumusete in alta parte.

Decat sa le dau voce la aceste ganduri, am raspuns, “Asa este.”

Am impreunat degetele mele cu ale ei si le-am miscat sub valuri, arsura din privirea mea aurie in cea de ciocolata a ei. Atat de frumoasa. Este o stralucire prima, nedescoperita, si puteam in sfarsit sa o vad cum a vrut Dumnezeu sa fie vazuta – dezbracata, naturala. Forma ei putea inspira artisti peste tot in lume, pentru fiecare perioada de timp, sa creeze arta zburand in jurul ei, in fiecare mediu stiut de om. Era chiar si mai iubitoare decat ma asteptam. Dar, din nou, Bella mereu imi depasea asteptarile.

“Dar nu as folosi cuvantul frumos, nu cu tine stand aici in comparatie.”

Daca aveam de facut o alegere, nu ar trebui sa o numesc pe Bella frumoasa. Era prea umilitor sa trebuiasca sa folosesti limba engleza sa exprimi frumusetea ei celestiala, dar era singura cale pe care ar intelege-o vreodata.

Buzele I s-au curbat in sus in lumina lunii, creand un zambet agatator de inimi care lumina valurile incat se loveau mai tare, asta lumina cerul incat stelele straluceau mai calduros, incat facea luna alba, mare, de rusine. Cealalta  mana a sa se odihni pe pieptul meu, si un curent electric a trecut din ea in mine, facandu-ma sa ma simt uman si viu.

Vazand-o atat de vulnerabila, atat de increzatoare, ma facea sa ma simt nevrednic. Eram nesemnificativ. Nu apartineam lumii ei. Locul ei era cu ingerii, si cu Fiinta care a creat-o. Eram atat de extastic, ca aceasta creatura ma dorea pe mine. Ar fi doar norocul meu sa distruga acea dorinta.

Nu aveam incredere in vocea mea sa mearga fara sa se intrerupa, deci i-am soptit.

“Am promis ca vom incerca. Daca…daca fac ceva gresit, daca te ranesc, trebuie sa-mi spui o data.” Nu vroiam sa o ranesc. Nu o puteam rani. Nu puteam trai daca o raneam.

Bella doar a dat din cap, mai departe distruzand speranta pe care am incercat cu grija sa o constuiesc. A trecut peste cuvintele mele ca si cum erau imposibile. Credea ca nu va trebui sa imi spuna sa ma opresc. Iubirea mea pentru ea imi canta in urechi, si chiar daca nu credeam ca o voi putea distruge, nu am respins complet posibilitatea. Minta inca imi stia motivul, chiar daca corpul si inima nu o faceau.

S-a mutat mai aproape de mine si si-a pus capul fragil langa mana pe care o avea pe pieptul meu, si a spus, “Nu iti fie teama.” Mi-am infasurat bratele in jurul ei, aducand-o mai aproape. Era de sticla. Petalele unei flori. Clabuci.

“Apartinem unul altuia,” a spus impotriva mea, trimitand vibratii prin mine care radiau spre locul care este sau nu sufletul meu.

In acel moment, stiam ca, cuvintele ei erau adevarate. Ii pasa de mine la fel cum imi pasa si mie de ea. Am asteptat un secol sa o gasesc – anii care au trecut printr-un clipit al unui ochi, si brusc aceste minute nu puteau trece mai rapid. Trebuia sa o am, pe toata, si nu stiam ce faceam asteptand in apa superficiala. Nu era nimic de asteptat, nici un motiv de ezitare. Acum era timpul.

“Pentru totdeauna.”

Pupilele ei s-au dilatat cand o aduceam mai adanc in apa neagra. Trebuia sa scap de distractiile pe care corpul ei mi le prezentau si sa ma concentrez pe ce era cel mai bine pentru ea. Ce avea nevoie ea.

Ce aveam nevoie eu era o poveste cu totul diferita.

Usor, cat de bland puteam, mi-am scos degetele dintre ale ei si le-am dus la spatele capului sau, mangaindu-I parul ciocolatiu. Era atat de delicata. O puteam rupe usor. Nu o voi rupe.

S-a lasat in atingerea mea in timp ce imi duceam cealalta mana la obrazul ei, trasand usor o linie in jos pe mandibula ei pana la barbie incat sa-I pot ridica capul sa se uite la mine. Am incercat sa-mi explic iubirea pentru ea prin ochi. Am incercat sa trimit mesajul din creierul meu la al ei incat sa stie exact cat de mult o iubesc cu adevarat. Am incercat sa o conving doar cu privirea ca ea era singura din lume, ca mereu va fi. A scos un sunet de uimire, ochii ei largi stralucind, buzele putin despartite in timp ce se uita inapoi. In timp ce realiza iubirea mea pentru ea, stiu ca si ea ma iubeste pe mine cu toata inima sa care inca mai bate. In timp ce incercam sa-mi comunic iubirea pentru ea, si ea a incercat sa faca acelasi lucru, si in aceeasi secunda, am reusit amandoi. Era cel mai imbatator sentiment.

“Tu esti lumea, Isabella Cullen. Tu esti tot ce conteaza.”

Si-a agitat capul, ochii ei inca stralucitori si largi.

“Ai inteles gresit. Tu esti cel care are acel loc.”

Am ranjit. “Trebuie sa ne certam mereu in legatura cu asta? Nici nu ma pot sustine. Fugi atat de usor de mine.”

“Nu in aspectul literal al cuvantului,” a chicotit ea, dintii ei micuti stralucitori in lumina neagra-si-alba. Am zambit.

“Curand Bella,” am murmurat, si ne-avand puterea sa mai astept, mi-am miscat buzele la ale ei, si i-am simtit gura familiara mulandu-se pe a mea. Si-a dus mainile la parul meu, trecandu-si degetele prin el, si ii puteam simti degetele umbland peste mine ca niste pene. Abia ii puteam simti atingerea usoara, dar efectul pe care il avea pe mine era imposibil. Capul imi era gol de orice altceva cu exceptia batailor tari ale inimii sale, respiratia sa scaldata, si oftatul buzelor sale care sopteau peste ale mele. Am apasat-o mai aproape, si stransoarea ei pe parul meu s-a strans. Nu puteam sa ajungem mai aproape, nu era posibil. Dar am continuat sa ne apropriem si mai mult si mai mult, depasind limitele pe care Pamantul le-a dat. Pielea sa era mulata pe corpul meu de piatra. Ii puteam simti pulsul fugind oriunde o atingeam, si ritmul ma conducea usor.

Sa stiu ca Bella avea nevoie de atingerea mea la fel de mult pe cat aveam eu de a ei, sa stiu ca ma dorea la fel de mult pe cat o doream eu, ma va face sa depasesc linia spre nebunie. Nu puteam trai fara ea aici cu mine, nu puteam sti ce va fi acolo pentru mine daca ea ar disparea brusc. Si asta era cum doar o halucinatie frumoasa care s-a nascut din durere si singuratate si disperare ca nu am gasit pe cineva. Dar cand i-am simtit respiratia accelerandu-se pe obrazul meu in timp ce trasam saruturi in jos pe gatul ei cald, stiam ca asta nu se va intampla. Carlisle nu ar fi incurajat un prieten imaginar. Bella era reala, palpabila, si aveam nevoie sa o fac a mea.

Reactia mea la ea devenea si mai familiara. Respiratia mi s-a accelerat, luand oxigenul de care corpul meu nu avea nevoie. Farfurile degetelor ma furnicau cand faceau contact cu pielea ei calda, pulsand. Capul imi inota cu ganduri monosilabice, irationale. Nevoie. Acum. Bella. Iubire. Frumoasa. Oftat.

I-am sarutat ploapele inchise si i-am inspirat mirosul parului ud si abia spalat. Mirosul imi ardea gatul si a trimis flacari pana in adancul meu, dar nici o picatura de venin nu si-a gasit calea in gura mea. Am devenit imun la ea.

Si dedesuptul barbiei mele, am simtit-o pe Bella departandu-se.

Nu…nu. Nu.

De ce a trebuit sa aleaga acest moment sa se razgandeasca? Nu ma vrea? Lumea a explodat – noaptea m-a cuprins. Nu ma mai simteam in viata. Eram o piatra rece care fredona cu, curentul care a zburat de la ea la mine.

Apoi am realizat sursa departarii ei.

Am pasit inapoi putin, rusinat, dar am pastrat-o in bratele mele.

“Imi pare rau, iubire. Nu este voluntar.”

O puteam simti rosind pe gatul meu. Eram lipiti unul de celalalt, doar partile de sus ale corpului atingandu-se.

“Este in regula, doar ca nu sunt obijnuit. Nu trebuie sa fi rusinata.”

S-a impins inapoi pe mine si s-a relaxat vizibil, la fel am facut si eu. Spatial extra pe care l-a pus intre noi cand s-a retras a cauzat stresul pe care nu stiam ca l-a facut pana cand nu a fost inlaturat.

Bella s-a uitat in sus in ochii mei si a gasit o expresie timida.

“Edward, este in ordine. Asta este ceea ce vreau.

Relief.

“Si eu te vreau, iubire.”

Corpul imi era acum destul de cald sa nu mai tremure, am ridicat-o si am tinut-o aproape de mine, si am alergat rapid prin apa calda spre tarm, peste nisip, si prin usile de la cabana.

“Vreau sa te venrez,” am soptit peste pielea ei de la clavicula, si am avut satisfactia de a simti un fior miscandu-se in sus pe spinarea ei in acelasi timp cand un fior a trecut si prin mine in timp ce o asezam peste cearsafurile albe.

Stiind ca mereu trebuie sa fie alegerea ei, m-am asezat langa ea mai degraba peste ea. Nu vroiam sa se simta prinsa. Mi-am suportat greutatea pe antrebratul stang si m-am ridicat destul de sus incat sa-mi pot trece ochii peste forma ei. Am baut-o pe toata. Era atat de delicata, atat de feminine, atat de mica…curbele sale se ridicau si cadeau chiar unde ar trebui. Pulsa cu sangele albastru care trecea prin member si piept, si ii puteam trasa liniile venelor cu ochii, chiar si pe intuneric. Bella s-a uitat la mine curioasa in timp ce ii memoram corpul, observand cum abdomenul ei mic, plat ii complimenta coapsele putin mai mari, cum picioarele sale lungi se curbau elegant de la coapsa la talpa, cum micutele ei picioare stateau confortabil la capatul patului. Ma simteam lacom, dar de asemenea ma simteam daruitor. Vroiam sa ii dau Bellei ce a cerut, si vroiam sa o fac acum. dar vroiam de asemenea sa prelungesc momentele inainte, sa savurez sentimental de anticipatie. Nu era un timp mai bun decat primul.

Cu grija, mi-am pus cotul drept pe cealalta parte a ei. Ochii I s-au miscat mai in jos, la gura mea, apoi la gat, apoi la piept, mai jos, ochii I s-au marit, mai jos, mai jos….mai jos. Ochii ii erau mai rotunzi decat i-am vazut vreodata. Si nu se miscau.

Gafaind, si-a mutat ochii si si-a muscat buza de jos, uitandu-se peste tot in jurul camerei, inainte sa ii aduca inapoi la pozitia originala.

Nu vroia ea asta? Mi-am bosumflat buzele si i-am scanat fata, ascultand bataile inimii sale. Era scarbita? In momentele mele de incertitudine, am incercat sa ma acopar prin incrutisatul picioarelor.

“Bella?”

Isi agita capul inainte si inapoi. Miscarea era atat de minuscule ca ma indoiam ca stia ca facea asta.

“Nu, este bine, serios. Este doar atat de…”

A inghitit greu.

Si fata ei s-a relaxat intr-un zambet ametitor. S-a miscat sub mine, incrutisandu-si picioarele in jurul alor mele incat erau legate impreuna elegant.

Bella si-a ridicat bratele de langa corp si si-a trecut palmele peste pieptul meu la gat. Presiunea mica pe care o exercita a crescut, indicandu-mi sa ma las in jos. Calmat, am facut asta.

Mi-am trasat buzele, destul de usor, de clavicula ei, glisandu-mi varful nasului peste pielea ei parfumata. Atat de moale. Atat de frumoasa. Am apasat saruturi intercalate cu putin lins pe umeri, facand-o sa ofteze si sa se zvarcoleasca. Se simtea atat de minunat cand se zvarcolea pe corpul meu, dar nu mi-am lasat greutatea pe ea. Singura parte din noi care se atingea era unde imi conectam buzele de corpul ei. In sfarsit, in sfarsit, nu mai era nici o bariera de bumbac sa ne separe corpurile. O puteam saruta aici pentru totdeauna, dar siu ca mai erau alte locuri pe care le avea in minte.

Timpul mereu parea sa stea pe loc cand eram impreuna, dar sentimentul timpului oprindu-se doar pentru noi nu facea nimic sa atenueze concizia momentelor noastre unul cu celalalt sau lungimea orelor intunecate petrecute despartiti. Timpul nu mai conta. Aveam tot timpul din lume. Acestea erau gandurile care imi umpleau capul cand in sfarsit am gasit curajul sa trasez o linie de saruturi in aleea dintre sanii ei, de-a lungului sternului.

Daca era posibil, pielea ei era mai palida aici, nevazand lumina soarelui niciodata. Ma simteam ametit – eram primul care o vedea si saruta aici. Am vazut-o aici chiar si inaintea soarelui. Usor, mi-am miscat varfurile degetelor la coastele ei si usor mai sus pana cand atingeau o parte din sanul ei. M-am cutremurat, scotand un tremor asemanator de la Bella. Era de parca imparteam un secret mai mare decat cele pe care deja le aveam – aveam aceasta cunoastere secreta a corpului ei, si ea de al meu, si era un secret pe care vom continua sa il impartim pana la sfarsitul timpului. Era un secret pe care nici unul din noi nu-l va trada, unul care va fi pastrat pentru cat timp vom trai pana in ziua in care amandoi vom inceta sa existam. Am gasit curajul ca ma misc mai departe pana cand mana mea alba si larga ii acopera efficient intinderea sanului ei drept. Era marimea perfecta.

Respiratia Bellei iesea in gafaieli scurte, ca si cum ar fi alergat un marathon. Ochii ii erau aproape inchisi si se uitau in jos la mine, plini cu cel mai puternic sentiment de pofta si dorinta acuta pana la punctul de nevoie. Mana care era in parul meu a impins in jos; cealalta mana apasa deasupra celei care o avea pe pieptul ei. Era o senzatie ciudata – un gest atat de intim, atat de aproape de inima ei. Mana ei micuta acoperea numai jumate din a mea

Mi-am coborat capul locul mai albastru care era inima ei care batea frenetica, si in ritmul melcului mi-am facut drum in jos pana am descoperit una dintre „zonele erogene” atat de apropriate si dragi lui Emmett. Mi-am miscat mana langa ea si am acoperit zona in care a fost mana mea cu gura, extragand un scancet incet de la Bella.

Domnul din mine vroia sa fie simetric si sa ii acorde aceeasi atentie pe care i-am acordat-o sanului ei drept si celui stang, dar tremuratoarea Isabella Cullen care statea sub mine nu vroia.

„Te rog,” a respirat, uitandu-se in jos la mine cu ochi mai largi decat i-am vazut eu vreodata. „Te rog, Edward…”

„Te iubesc,” am spus impotriva pielii ei fragile, si m-am mutat inapoi in sus spre umar si apoi in josul bratului ei la pielea din interiorul cotului. Am trasat alene cu limba in cuta bratului ei si mi-am apasat buzele reci pe ea, si spre surprinderea si fericirea mea ea s-a agitat sub mine, chiar cum a spus Emmett ca va face. Respiratia mi-a devenit la fel de zgomooasa ca a ei. Niciunuia dintre noi nu-i pasa.

Buzele mele au continuat sa se deplaseze in jos pe o vena albastra pana in interiorul incheieturii, trasand cu limba din nou. Pielea ei ma aprindea, si venin mi s-a adunat in gura…dar nu pentru sangele ei.

Si-a apasat mana de obrazul meu, blocandu-mi accestul la incheietura, si a impins usor. Si-ar fi putut folosi toata puterea pe care o avea, dar forta pe care a folosit-o era similara cu cea a vantului care era produs de o batere a aripilor unei pasari.

Bella se zvarcoli.

„Stai nemiscata iubire,” am murmurat, si mi-am dus buzele la ale ei inca o data.

M-a apucat de par si a incercat nerabdatoare sa ma apese mai jos pe ea, dar nu a functionat. Curand, totusi, a descoperit ca se putea atasa de parul  meu, gasind sprijin. Se putea ridica singura. Fata desteapta.

„Edward,” a respirat in gura mea, si am oftat cand a trasat cu limba ei calda pe buza mea de jos. „Te rog. Te rog.”

A continuat sa repede aceste doua cuvinte. Credeam ca stiu la ce se referea, dar nu vroiam sa inteleg gresit.

„Ce este Bella? Ce vrei?”

Era o ocazie erra pentru sa ceara. Daca puteam, i-as fi adus munti de daruri in fiecare zi pentru restul timpului. Stiind ca ura darurile facea nevoia asta din mine cam greu de reprimat. Singura data cand am auzit-o vreodata cersind implica cainii din rezervatie – ma facea disperat sa ii dau ce vroia, constient ca cererea ei nu avea nimic de-a face cu ei.

Mi-am retras capul sa ma uit in ochii ei stralucitori de ciocolata si am gasit o nevoie animalistica pe care nu am vazut-o niciodata acolo. Ma starnea mai mult decat deja o facea.

„Edward, am nevoie de tine. Acum. Fiecare parte din tine. Te rog, Edward. Te rog. Fa-o acum.” A gemut la gatul meu, si degetele ei au fluturat in jos pe spate si imprejur si sus pe stomacul meu, oprindu-se pe solduri. S-a incordat in timp ce se agata de mine, si am realizat ca isi folosea toata puterea in incercarea de a ma trage in jos. Ma intrista ca tot ce simteam era doar o soapta.

„Edward,” s-a rugat inca o data, si nu ma mai puteam abtine.

„Ultima santa, Isabella,” am spus disperat, departandu-i picioarele cu ale mele. Excitarea mea era asa de aproape de ea ca puteam simti puls in aerul dintre noi, si era pierzania mea.

„Edward,” a repetat cu nerabdare. Mica scorpie stia ca ce vroia era la cateva secunde departare, si nu se deranja sa-si mascheze excitarea.

Mi-am inchis ochii, strangandu-i inchisi. Asta va fi partea cea mai dificila.

„Bella…va fi sange. Sti asta, nu-i asa?”

Vocea mi se crapa, si aproape de sfarsit s-a rupt. A trebuit sa spun fara voce restul cuvintelor in timp ce ma apropriam mai mult de ea. Puteam simti aerul din jurul capului ei in timp ce dadea din el.

„Am incredere in tine.”

Cele patru cuvinte au fost ca un vant linistit, dar au rasunat prin camera ca si cum le-ar fi tipat.

Are incredere in mine. Asta era de ajuns.

Intr-un moment care se intindea mai mult de patru dimensiuni, dar a durat cam doua secunde in realitate, am facut prima legatura, impingand varful excitarii mele in ea.

Nu puteam vorbi, cum a primis Esme…Nu puteam gandi cum trebuie. Tot ce puteam simti era aceasta noua senzatie care mi-a fost prezentata, si era departe de a fi subtila. Era diferita insa familiara, si nu stiam de ce am stabilit notiunea ridicula de a ma casatori cu ea inainte de a fi uniti. In acest moment, tot ce stiam era Bella in intregime, si tot ce stia ea eram eu. M-a imbratiast si m-a convins sa merg mai departe.

„Ai rabdare, iubire,” am spus morocanos, si ea a dat din cap in umarul meu. A plasat saruturi de o presiune echivalenta cu a brizei de primavara de-a lungul gatului.

„Edward, am fost destul de rabdatori. Am nevoie de tine.”

„Si eu de tine, Isabella,” am spus, si am impins doar putin mai departe, savurand in acest prim pe care amandoi il impartasam.

Inima imi spunea sa stau aici. Sa nu ma misc. Sa memorez totul. Inima imi spunea ca asta era corect – si nimic nu mai conta, ca tot ce trebuia sa fac pentru a fi fericit era sa o tin si doar sa fim.

Mintea imi spunea ca asta nu era real, si ma voi trezi in 1918 in patul meu de moarte, bolnav de gripa spaniola si nebun cu visuri cu vampiri si varcolaci si ochi de culoarea ciocolatei topite din cauza morfinei

Corpul, instinctele, se reazboiau cu inima mea si mintea. Corpul imi spunea sa imping mai departe.

Devoreaz-o.

Consum-o.

Fa-o a ta.

Nu face asta, Edward. Nu o musca. Musca perna.

In sfarsit, primul sfat rational pe care mi-l dadea corpul! Usurarea din muscarea pernei a fost instant, dar nu a durat. Disperat, am muscat o alta perna.

Am luptat impotriva a tot din mine, a tot ce eram. Am respins monstrul care imi spunea sa imi infing dintii in gatul acela cald si moale – un gat acoperit cu piele palida, transparenta care facea raul de sange care tasneste dedesubt atat de evident. Retineam fiecare gram din puterea mea, prea speriat ca sa misc macar o geana.

Dar mai ales, luptam impotriva instinctului care imi spunea sa imping.

Dur.

Repede.

Puternic.

Arata-i cine e seful.

Ochii imi erau strans inchisi. Stiam ca daca ii deschideam, a-s speria-o pe Bella. Stiam ca daca ii deschideam, in sfarsit v-a fugi. Ar fugi cand in sfarsit am devenit in sfarsit cat de apropriati vom fi vreodata.

Nu face asta, nu face asta, nu face asta…

Si la fel de repede pe cat a scapat, am aruncat monstrul inapoi in coltul mintii mele, unde trebuia sa fie.

„Edward?”

Ochii mi s-au deschis. O tineam aproape de mine, nemiscandu-ma, de aproape doua minute.

„Esti in regula?”

Am dat din cap rigid. Eram in regula acum, dar nu as fi putut spune asta acum doua secunde.

„Imi pare rau, iubire… Ai rabdare. Asta e…greu pentru mine.”

Grija i-a aparut pe fata. Si-a ridicat mana sa imi maseze obrazul, indoindu-si degetele peste pometi si maxilar. Un soc a trecut prin mine. Ea fiind foarte elextrica. Cat de incet puteam, care nu a fost cat de incet imi doream, am impins mai departe.

„Inspira adanc,” am spus, mai mult pentru mine decat pentru ea, si am rupt tesutul inocentei ei.

Tipatul ei inabusit impotriva pieptului meu ar fi fost abia auzit daca eram om. Nu as fi foat capabil sa ii simt muschii tensionandu-se. Nu as fi observat ca era mai rigida decat acum un moment. Singura evidenta a durerii ei ar fi fost lacrima care ii curgea pe obraz pana la barbie. Am sarutat-o.

„Bella, Bella, imi pare rau,” am soptit in urechea ei. Tot aerul care l-am pastrat a fost curand folost de scuzele mele fine. Nu aveam alta alternativa decat sa respir.

Ma asteptam ca mirosul sa ma fi lovit mai tare decat a facut-o in ziua fatala de nastere a ei de 18 ani. Credeam ca avand mirosul ei de freezi si liliac atat de concentrate ar fi prea coplesitor – la urma urmei, eram destul de coplesit de prezenta ei, deja tremurand cu anticipare la ce va urma. Desavarsirea noastra se presupunea a fi a doua cea mai intensa experienta pe care as fi avut-o vreodata, si nici nu am facut-o pe a doua. Ce mi-a spus Jasper imi suna in urechi.

Vei vrea sa o musti.

Jasper nu putea sa fie mai inexact.

Nu mai simteam dorinta de a-mi afunda dintii in pielea ei. Doar gandindu-ma la asta ma dezgusta – cum puteam distruge ceva atat de perfect, chiar daca motivatia in spatele actiunii ar fi fost involuntara? Chiar si in cele mai intunecate momente ale mele, chiar si daca monstrul s-ar intoarce, a o musca pe ea nu era nici macar o optiune. Era de parca am aruncat monstrul permanent din mintea mea, ca si cum nu as fi castigat doar batalia care a s-a terminat acum zece secunde, dar si razboiul care a inceput la inceputul secolului doua-zeci. Monstrul nu se va mai intoarce niciodata. Nu il voi lasa. Nu era posibil.

Vroiam sa plang, dar ochii mei blestemati de piatra nu ma lasau. Explozii de stele imi incetosau vederea, dar lacrimile nu se formau.

Asa ca in loc sa plang, m-am multumit sa o tin in brate si sa-i mangai parul lung, strivind-o de mine cu cat de multa putere indrazneam sa folosesc. Respiratia i-a incetinit in curand. Ochii mei au cules slabirea muschilor de sub membrana care era pielea ei palida. In curand, era bine. Dar trebuia sa o aud pe ea spunand asta.

„Iarta-ma, Bella, iarta-ma…”

„Sunt bine, Edward, serios,” m-a asigurat, uitandu-se la mine printre genele ei groase si negre. Bratele imi erau infasurate complet in jurul ei, ridicand-o putin de pe saltea. Mi-am trasat degetele in josul spinarii ei si am privit-o tremurand – nu ma voi satura niciodata de reactiile ei la mine. Inima ei ameninta sa ii iasa din piept cand mi-am miscat mana peste sold si in jos pe coapsa, si mi-am infasurat degetele in jurul gambei. Cat de usor am putut, i-am luat piciorul si l-am pus in jurul meu. A facut la fel si cu celalalt picior, impingandu-se mai aproape de mine.

Ochii Bellei s-au rostogolit in spatele capului putin. Asta mi-a facut respiratia sa se opreasca.

A facut asta datorita mie.

Era gata sa continuam? Inca ma luptam cu exploziile de stele care umpleau aerul, facandu-ma sa imi incrutisez ochii.

„Edward, haide,” a chicotit, zambind la expresia mea.

Infernul ei nu ma topea; dimpotriva, imbratisea gheata mea, si ma aprindea, in timp ce caldura ei aprinsa era topita de forma mea de piatra. Am devenit un foc aprins rece, cu un strat de flacari albastre care ardeau si ne consumau, combinand sufletele noastre separate intr-unul. Eram legati de milioane de mile de otel puternic si neinduplecat; puterea uniunii noastre era de impenetrat. Impreuna, eram de neoprit, dar separati, niciunul nu ar supravietui.

In disperarea mutuala, ea se agata de mine, si eu de ea, si in timp ce ne ajutam unul pe celalalt, am coborat primul munte.

Era asa de dornica – se misca in prinderea mea de viciu in timp ce eu ma luptam pentru achizitionare inauntrul ei. Corpul ei cald transpira cu efortul pe care il depunea, si simtind-o miscandu-se cu mine imi dadea iluzia ca si eu eram om. Poate ca aveam si eu aceleasi reactii umane. Poate bataile inimii mele se opreau neasteptat si se dublau. Poate hiperventilam din cauza lipsei de oxigen. Poate uitam sa respir.

Dar atunci am vazut prima vanataie.

Era rosie, forma unei maini, exact unde o tineam de brat. Prins in fantezia mea, am tinut-o prea strans. In timp ce pretindeam ca nu eram un criminal vicior, am ranit-o pe Bella. Si nici macar nu mi-a spus sa ma opresc. Maine, bratul ii va fi violet si albastru.

E doar o vanataie, a spus o voce in capul meu. Era similara cu vocea lui Alice.

Am marait frustrat si mi-am slabit prinderea pana in punctul in care abia o atingeam.

„Edward…nu..tine-ma…mai strans..” a gafait, strangandu-ma in jurul taliei. Nu ma puteam ajuta. Am ascultat-o, si strangerea imi era mai puternica decat inainte.

Scanceturile si gemetele Bellei se ravaseau cu controlul meu. Cu fiecare sunet pe care il facea, ma miscam mai repede, mai dur, neputand sa potolesc aceasta sete straina. Cu fiecare impingere, ne ridicam imposibil de sus, pana cand varful muntelui era in vazul meu.

Am devenit orb pentru restul lumii – curand tot ce puteam vedea era Bella si fondul de culori explodand. Buzele i se miscau in singronizare cu ale mele, si respiratia ei calda era pe fata mea, intoxicandu-ma mai mult.

„Edward…Edward, eu….eu..”

Erau artificii, si a trebuit sa imi inchid ochii. Exploziile de stele s-au perforat, facandu-ma nevazator, si exploziile artificiilor au devenit atat de asurzitoare ca a trebuit sa incerc sa le blochez. Am spus numele Bellei, din nou si din nou, dar vajaitul din urechile mele nu a disparut niciodata. Ma invarteam in uitare. Nu puteam scapa. Impreuna, ne-am rostogolit din varful muntelui, aterizand intr-o dezordine gratioasa de membre incurcate si destine interconectate.

Fericire. Fericire pura, nealterata. Bucurine pe care nu am simtit-o niciodata pana acum. Aveam un sentiment de integritate, de a fi complet. Nu mai existau piese lipsa. Nu mai era nici o indoiala.

Era umai fericire.

Era numai Bella.

Anunțuri

9 gânduri despre „La Sua Cantante

  1. Experimentul spune:

    Foarte frumos. Ai tradus extraordinar de bine. Felicitari.

  2. Nora spune:

    Foarte intens, mi-a placut foarte mult! Iar traducerea este perfecta. Mi-a placut inca de cand ai tradus Kidnapped! Felicitari. Si sper ca ne mai faci si alte surprize.

  3. eugenia spune:

    felicitari ai tradus foarte bn imi place astept si altceva

  4. allexandra spune:

    traducere de nota 10!!!
    astept altceva!
    allexandra

  5. Wow a fost minunat :X
    Traduci numai ficuri si one-shoturi exceptionale :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s