Cap. 38

 

Cap 38

I-am promis Chelseei ca totul va fi in regula. Am fost singura care i-am spus sa mearga acasa cu sora ei. Eram responsbila pentru accident. Era doar vina mea- daca nu ii spuneam sa se duca, ea ar fi inca aici cu noi.

Acum ea statea pe un pat de spital la un pas de moarte.

*****

Tata a tras camionul la intrarea in spital sa ne lase pe mama si pe mine jos cat parca el masina.

„Scuzati-ma.” Mama se adresa unei asistente medicale, de la masa admisiei. „Il caut pe tatal meu, Dr. Cullen.”

„Sa verific,” asistenta scana clipboard-ul sau. „Dr. Cullen este la etajul patru, la un pacient. Pot sa-l chem daca doriti.”

„Nu, este in regula, noi vom urca. Ne asteapta.”

Ne-am indreptat spre lift. Loveam cu piciorul nerabdatoare in timp ce asteptam ca usile sa se deschida. Scarile ar fi fost mai rapide. M-am plans. Usile s-au deschis. In sfarsit.

Am mers in viteza pe culoarelel ICU-ului. Carlisle era deja acolo, asteptandu-ne. „Asistenta de la parter mi-a spus ca fetele mele sunt aici.”

„Carlisle..te rog…ce este in neregula cu Chelsea?” Am intrebat, disperata pentru o informatie.

„Cat de rau este Carlisle?” A adaugat mama.

„Din declaratia data de baiat politistului, sustine ca Chelsea si Alex se certau pe drumul spre casa de la dans. El si Alex erau amandoi in stare de ebrietate. Alex s-a intins si a pus mana pe volan. Chelsea a calcat pe frane si masina a ajuns undeva in afara drumului. A fost prea tarziu pentru Chelsea sa faca ceva. O masina de pe sensul opus a intrat in partea soferului, lovind masina de cel putin doua ori. Facem tot ce putem ca sa o facem confortabila cat de mult posibil.”

„Confortabil? Ce inseamna asta?” O stare grava era tencuita pe fata mea. Cand spun asta la Tv inseamna ca pacientul moare. Un nod urias era acum blocat in gatul meu- daca Chelsea moare din cauza mea, nu m-as ierta niciodata-vreodata.

„Ana! Ana!” m-am intors in directia de unde s-a auzit numele meu. Aiden, urmat indeaproape de Bryce, Moe si tata alergau pe hol. „Carlisle. Spune-mi! Te rog, ce se intampla?” Aiden gafaia complet iesit din respiratie si plin de sudoare. „Am nevoie sa o vad!”

„Aiden, nu te putem lasa inauntru acum. Chelsea a sufetit un traumatism sever. Multe coaste rupte, un plaman perforat, organele ei vitale au fost inabusite dincolo de reparatii. Nu e nimic ce putem face pentru ea. Tatal ei este cu ea acum. Nu o vrea conectata la aparate mai mult decat este nevoie.”

„Nu poti sa o lasi sa moara!” Am tipat cu voce tare- toata lumea din spital probabil m-a auzit, incusiv tatal ei. „Cum ar putea un parinte doar sa renunte la copilul lui in felul asta?”

„Ana, am incercat sa-l convingem altfel.” M-am uitat in ochii lui plini de tristete. „Nu este nimic ce putem face.”

„Ce inseamna ca nu este nimic ce putem face? O transformi!”Aiden ceru.

„Aiden. Fiule, nu este atat de simplu.” Tata si-a pus mana pe umarul lui Aiden intr-o incercare de a-l calma.

„Nu atat de simplu? Doar o transformi!” Tineam mana lui Aiden, incercand sa-mi impiedic ridicare vocii mai tare. „De ce stam aici?”

„Ana, tatal Chelseei este…”

„Nu! De ce suntem aici s discutam lucrul asta? Doar fa-o!”

„Ana! nu ridica vocea la Carlisle. Trebuie sa fiti lucizi.” Tata a cuprins ambii umeri ai mei in mainile sale. Lacrimi curgeu pe fata mea.

„Nu inteleg de ce nu vreti sa o schimbati! Ea este una de-a noastra!” M-am tras departe de tata aruncandu-ma in bratele lui Moe. „Si ce despre Nick si Alex?” L-am intrebat, punandu-mi mana in sold. „Sper ca Alex este mai rau ca Chelsea,” am spus mai mult ca o soapta.

„Aiyana Black! Retrage-ti cuvintele acum!” ma mustra mama. „Cum poti sa doresti ceva rau oamenilor- nu conteaza cat de mult merita asta.”

Nu am auzit-o – eram prea lichidata ca sa spun ceva- pentru ca ce avea sa zboare din gura mea nu era frumos.

„Alex are o comotie rea si cateva coaste rupte, leziuni foarte usoare in comparatie. Ea va fi bine si se va recupera rapd, de asemenea si Nick.”

In interior tipam- literar trebuie sa ma abtin sa vorbesc cu vice tare.

„Haideti. Sa mergem toti in biroul meu,” a spus Carlisle calm. „Edward si Bella sunt pe drum cu Seth si Leah. Trebuie sa vorbim cu totii.”

*****

Dupa 30 de minute de cand am venit la spital, toata familia mea era inghestuita in biroul mic al lui Carlisle.

„Ce ne facem?” A intrebat Edward

„Ce putem face?” A raspuns mama.

„O transformam.asta este ce facem. Nu o putem lasa sa moara. Tata…te rog. Stii ca nu voi fi capabil sa traiesc fara ea.” Aiden se confrunta cu tata.

„Aiden, nu este ca nu vrem, dar…”

„Dar tatal Chelseei nu o va parasi si trebuie sa gasim ceva sa mai tragem de timp.” Carlisle a terminat pentru tata.

„Copii, de ce nu va duceti afara sa luati putin aer. Lasati-ne sa vorbim, va rog. Vom hotara ceva.”

„Nu vreau sa plec.” A spus Aiden sfidator.

„Aiden, te rog.” Mama se ruga de el.

„Bine. Dar cand terminati vino sa ma iei.”

Toti patru am iesit din camera, Bryce a trantit usa inchisa in spatele nostru. I-am dat drumul mainii lui Moe si am luat-o pe a lui Aiden.

„Nu este corect, Ana.” Aiden cazu jos intr-unul din scaunele incomode din sala de asteptare. Si-a ingropat capul in maini.

„Stiu.” I-am frecat spatele consolator.

Lacrimi au inceput sa ii umple ochi- dar la scurt timp dupa aceea, s-au transformat direct in furie. „Ma intorc.” El a spus si a plecat brusc.

„Urmariti-l si asigurati-va ca nu face vreo prostie.” Le-am spus lui Moe si lui Bryce. Amandoi au incuviintat la unison si s-au dus in directia lui Aiden.

Am auzit tipete venind din camera lui Nick- acest lucru cu siguranta nu era bun. Vocea lui Aiden era plina cu expansiune. „De ce nu ai ajutat-o pe Chelsea? Cum ai putut sa-i faci asta? ai vreo idee ce ai facut?!” El si-a pus mainile in jurul gatului sau- din fericire Bryce si Moe l-au oprit. Furia pe care o emana corpul sau era emisa de el. Jasper ar innebuni daca ar fi aici,

„Tipule, calmeaza-te. Nu avem nevoie de astfel de probleme acum si daca e vina cuiva, este a lui Alex. Ea stia exact ce facea.” M-am uitat cand Moe i-a spus, tinandu-l intr-o meghina-departe de Nick.

„Imi pare rau! Am incrcat sa o opresc. Alex era beata,” s-a uitat pe langa pat, trecandu-si mainile prin parul sau blond. „S-a intamplat totul prea repede, Alex tipa la Chelsea si Chelsea se apara- inainte sa stiu au fost faruri si o lovitura.”

Am decis, doarece Moe si Bryce il aveau pe Aiden sub control, era timpul sa ii fac o vizitalui Alex.

Am alunecat in interiorul camerei ei, scotandu-mi capul afara sa verific ca nici unul din membrii familiei mele sa nu ma vada intrand. Alex dormea pe pat, bretele infasurata in jurul gatului ei si o lovitura proaspata pe bratul ei.

„Ai scapat prea usor,” am soptit. „As putea sa te omor chiar acum. Nimeni nu ar sti nimic.”

„Ma poti auzi? Stiu ca poti…nu esti in coma ca sora ta. Tu nu meriti nici macar privilegiul sa respiri- dar stii ce? O sa te las in viata. Vrei sa stii de ce?” Eram sigura ca chiar si inconstiienta, Alex ma putea auzi.

„Te voi lasa sa traiesti pentru ca sora ta s-ar putea sa moara, si mai degraba decat mine ucigandu-te- cale prea usoara- te voi lasa sa traiesti cu faptul ca ai ucis-o. Fiecare zi in care iti trece prin minte, vei stii ca tu ai cauzat toate astea!”

„Ana? Ce faci aici?” A intrebat Em.

„Nimic. Doar vorbim.” Mi-am indreptat pozitia, ne-mai fiind inclinata spre urechea lui Alex.

„Ana, iesi de aici. Acum.” A cerut Japser. El trebuie sa fi simtit furia mea fierband peste tot.

„Unde este Aiden?” L-am intrebat pe Moe care ma astepta la usa camerei lui Alex.

„Este in padure cu fratele tau. Nu-ti face griji, Nick e inca in viata.”

„Ar trebui sa ma duc la el. El are nevoie de mine acum.”

„Iubito, da-i un moment sa se calmeze.” Si-a deschis bratele pentru mine sa intru in imbratisarea sa. Am acceptat imediat oferta lui, prabusindu-ma in pieptul sau. Fiind in bratele lui era singurul lucru care m-a reconfortat in acest moment.

„Te iubesc,” Moe privi in jos, sarutandu-mi fruntea.

Am inhalat si expirat in aroma sa. „Si eu te iubesc. Cum s-a schimbat complet asta in felul asta? o secunda totul era in regula si apoi totul s-a schimbat.”

„Stiu, stiu, este ceea ce suntem, Draga. Exista intotdeauna un fel de sarcini cu care ne luptam in mod constant. Dar nu trebuie sa-ti fie teama, totul va fi ok.” Mi-a sarutat obrazul, ghidandu-ma cu mana spre scaunul din plastic din afara salii.

„Sper.” Mi-am odihnit capul pe pieptul sau in timp ce el isi puse bratele musculoase in jurul trunchiului meu- el a adus trupurile noastre impreuna, ceea ce mi-a cauzat un zambet. Asta a fost prima data cand am zambit de cand am auzit despre Chelsea- m-am simtit bine sa simt putina bucurie- sa savurez momentul.

„Vreau sa stii ceva.” A inceput Moe,.

„Ce-i asta?” m-am intors in poala lui, uitandu-ma in ochii lui.

„As dori sa-ti fac o promisiune. Iti promit ca atata timp cat sunt eu in viata- te voi pastra mereu in siguranta si nu voi lasa nimic sa ti se intample, okay?”

Mi-am lipit buzele de ale lui, sarutandu-l usor. „Stiu, dar tu stii ca nu trebuie sa-mi promiti asta.”

„Da, stiu. Nu te voi lasa sa fii in circumstante ca ale Chelseei- atata timp cat sunt eu in viata pentru a opri asta.”

„Multumesc.” M-am oprit, intelegand cat de greu trebuie sa fie asta pentru Aiden. Cunoscandu-l, el probabil se simte  ca asta a fost intrega vina a lui. „Trebuie sa vorbesc cu Aiden- acum.” M-am ridicat, nu prea stiu unde am de gand sa merg- dar trebuie sa il gasesc. Imediat am cautat prima iesire in timp ce Moe ma urmarea rapid.

Am urmarit mirosurile fratiilor mei destul de usor- ei erau la vest, doar la cativa kilometri. Dupa aproximativ doua minte de mers, i-am gasit. Bryce si Aiden stateau pe o stanca.

„Ma duc inapoi la spital. Te las singura cu fratii tai.” Moe m-a sarutat inainte sa se intoarca. „Te iubesc.”

„Aiden,” mi-am pus mana pe umarul sau cat de consolator posibil. „Esti in regula?”

„Nu voi fi in regula pana nu este Chelsea.” A murmurat, ingropandu-si capul in maini.

„Imi pare asa de rau.” M-am dus imprejur, in fata lui si l-am imbratisat.” Te iubesc, nu-ti face griji. Totul va fi in regula.”

„Mama si tata vor gasi ceva. Trebuie sa sii asta.” A adugat Bryce.

„Oh, da? Si daca nu? Atunci ce? Nu pot trai fara ea.”

„Aiden, nu vorbi asa!” I-am spus.

„Imi pare rau. Nu simt altceva.”

„Intelegem,” i-am raspuns. „Tot ce putem face este sa asteptam.”

*********

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Cap. 38

  1. stefanik spune:

    suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuper
    ador ficu
    in dfrasit cap asta
    atata am asteptat pt el
    cand nextu?
    e cam scurt

  2. dia spune:

    ooooooooo insfarsit l-am asteptat foarte mult cap

  3. Simonik spune:

    dupa muuuuuuuult timp am revenit la citit,este super capitolul,abia astept next-ul..bafta la tradus:*

  4. stefanik spune:

    sti ca a trecut ffffffff mult timp de la ultima postare ,nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s