Cap. 39

Cap 39

Inmormantarea Chelseei a fost chiar mai dureroasa decat a bunicii Sue-chiar daca era o inscenare.

(Cu patru zile in urma: Camera de spital a Chelseei)

Inima mi s-a inclestat si nu-mi puteam opri lacrimile. Prietena mea cea mai buna si imprimarea fratelui meu murea in camera de langa si nu era nimic ce s-ar putea face. Tot ce puteam face era sa asteptam. Asteptarea ma ucidea. Sase ore. Sase lungi, ore ingrozitoare. In asteptarea a ce va urma. Nu ma puteam convinge  sa ma duc in camera ei-sa ma uit la ea murind. Am incercat sa ma conving ca asta nu este decat un vis urat, un cosmar pe care imi era inposibil sa-l controlez.

Viata umana este asa de fragila. Cuvintele pe care mi le-a spus mama acum mult timp se repatau iar si iar in capul meu.

M-am asezat pe un scaun de langa usa ei. Holul alb, lung era gol- era tarziu totusi. Mi-am lasat capul de peretele rece si am inchis ochii- mintea imi era agitata dar corpul imi era obosit. Am simtit o mana calda diezmierzandu-mi fata.

„Ai de gand sa te duci acasa?” M-a intrebat Moe linistit. S-a asezat pe scaunul gol de langa mine si si-a infasurat bratul in jurul umerilor mei. Mi-am odihnit capul greu pe gatul lui. Caldura emanata de corpul lui ma facea sa adorm.

„Nu pot. Nu stim cat timp mai are si simt de parca am nevoie sa fiu aici. Nu ma pot gandi sa ma duc acasa.” Mi-am infasurat degetele cu ale lui si am inchis ochii din nou. „Cand a fost ultima oara cand l-ai vazut pe Aiden?”

„Doar cu cateva minute in urma. Nuu vrea sa se transforme inapoi. Bryce este cu el si asa este si tatal tau.” Imi mangaie fata cu mana libera care era inainte pe bicepsul meu. „Am vrut sa vin sa te vad. Sa ma asigur ca esti bine.”

„Nu sunt bine. Nu imi pot imagina vreodata sa fiu bine daca..ea moare.” Am inceput din nou sa plang in hohote pe tricoul sau.

„Shhhh…Ana. Imi pare rau. Nu stiu cum as putea sa te ajut. Dar imi pare rau. Ma doare sa va vad pe tine si pe Aiden asa.” M-a tras in poala lui si m-a strans bine in brate, sarutandu-mi parul si leganandu-ma usor inainte si inapoi. Am stat asa pentru o lunga perioada de timp.

********

Am adormit in bratele lui Moe. Bunica si bunicul m-au zguduit usor din somn. „Ce se intampla?”

„Ana-draga, trebuie sa vii cu noi.” A raspuns vocea frumoasa a bunicii.

„Ar trebui sa ma retrag. Sa vad daca fratii tai sunt inca treji.” A spus Moe in timp ce isi lua bratele din jurul taliei mele. Mi-a sarutat fruntea cu tandrete inainte sa ma ridic sa stau cu bunicii mei. „Te iubesc.” A soprit in urechea mea.

„Si eu te iubesc.” Apoi l-am sarutat pe obraz si i-am urmat pe bunici.

Am intrat in camera Chelseei. As putea sa jur ca era o inmormantare. Asa parea- plin de tristete si mizerie. Intrega mea familie inafara de Aiden si Bryce erau prezenti.

„Intalnire de familie?” Am intrebat, curioasa. Inainte ca cineva sa spuna ceva, tata i-a dat drumul  mainii mamei si a venit la mine. M-a imbratisat asa de strans incat credeam ca ma voi face bucatele. M-a sarutat pe frunte si am simtit o lacrima pe nas.

„Te iubesc, pustoaico. Trebuie sa plec.” M-a eliberat din imbratisarea de urs si m-a lasat inapoi pe pamant. El a iesit pe usa cu Seth si Leah-  neuitandu-se inapoi nici macar o data.

****

Am cumparat ceva timp. Trei zile, doar suficient de bun pentru ca Chelsea sa-si finalizeze schimbarea. L-am convins pe tatal ei sa astepte pana cand Alex este treaza inainte sa ii dezactivam suportul de trait al Chelseei. „Am de gand sa o pastrez pe Alex sedata ca sa nu se trezeasca inainte. Dar avem nevoie de tine sa vorbesti cu Chelsea. Intra inauntrul capului sau si explica-i ce se intampla.”

„Multumesc.” A fost tot ce am putut sa spun. Fata mi se simtea umflata de la atata plans de seara trecuta si de azi dimineata.

„Iti vom da putina intimitate.” Bunicul facu semn spre toti sa iasa din camera. Am fost imbratisata si pupata de toti. Mama era ultima.

„Te iubim foarte mult. Vino la Carlisle cand ai terminat…nu mai are mult timp.” Mi-a luat fata in ambele ei maini si mi-a sarutat obrazul. Apoi m-a imbratisat si a inceput sa imi planga pe umar.

„Mama, va fi bine.” Era ciudat sa fiu cea care o consoleaza pe ea dupa cate consolari mi-a facut ea mie. „Te iubesc. Spune-le tuturor….multumesc.”

****

Carlisle a spus ca atunci  cand oamenii sunt in coma te pot auzi. Creierul lor inca functioneaza in cea mai mare parte, ceea ce era bine- va fi mai usor sa fac ce trebuie facut.

Asta era prima data cand o vedeam pe Chelsea de cand am ajuns la spital. M-am dus la patul ei si i-am luat mana. Era rece- nu la fel de rece ca a vampirilor-dar mai rece ca a mea. Chiar si cu tuburi si fire connectate la ea, era inca frumoasa si arata pasnica in tacerea ei. Era atat de sedata- Carlisle a spus ca nu simte nici o durere. Am tras un scaun aproape de pat- mana ei inca in a mea- si mi-am inchis ochii, ajungand la concizia ei.

Eram pe proprietatea noastra unde familia juca baseball. Chelsea se afla in centrul lui intr-o rochie lunga si neagra.

„Ana?”

„Hi, Chels.”

„Unde am fost?  Se simte de parca nu te-am mai vazut de o vesnicie!  Unde este Deni?”

„Deni nu este aici chiar acum. El nu poate fi, Chels. El nu stie ca sunt aici. Tu…ai fost ranita…foarte rau.”

„Nu ma simt ranita. De fapt, eu nu simt nimic.”

„Esti la spital si esti sedata.”

„Imi amintesc. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca eram cu Alex.”

„Alex a fost ranita de asemenea. Dar ea va fi bine. Ea va supravietui.” Din nefericire-am gandit.

„Supravietui?”

„Tu…mori, Chels.”

„Ce! Am doar 17 ani!” A ramas inghetata in aceeasi pozitie, lacrimile care curgeau formandu-i cascada pe fata.

„Stiu. Imi pare asa de rau.”

„Nu vreau sa mor, Ana.” Si-a ridicat capu, astfel incat ochii ei ii puteau intalni pe ai mei. „Esti aici sa-ti iei la revedere?”

„Sunt aici..aici sa-ti mai dau o alegere.”

A mers repede, eliminand distanta dintre noi. „Si ce alegere ar fi asta?”

„Sa mergi, sa mori cum face orice muritor sau…sa devini una de-a noastra. Sa fi schimbata- sa devii nemuritoare.”

„Ce-i cu tatal tau? Tribul lui…? Credeam ca… el nu ar permite acest lucru.”

„Crezi ca tatal meu ar sta acolo si te-ar lasa sa mori…sa-l priveasca pe fiul sau traindu-si restul vietii  in mizerie- niciodata fiind fericit din nou vreodata – stiind ca noi putem…sa te salvam? Familia lui este mai presus de toate, chiar si de tribul lui si de datoria pentru poporul sau. Dar alegerea e a ta…nu iti vom lua viata pana nu o eliberezi de buna voie.”

„Viata mea a fost luata deja de la mine, Ana. Ti-am mai spus inainte…vreau sa fiu ca tine si ca familia ta. Vreau sa fiu cu Deni. Va rog, salvati-ma!”

„Totul va fi diferit. Asta nu va fi usor. Dar vom fi acolo pentru tine, sa te ajutam. Il vei avea pe Aiden,dar…”

„Dar ce?”

„Iti amintesti ce ti-am spus? Ca veninul vampirilor este fatal pentru varcolaci?”

„Eu niciodata nu l-as rani pe Deni! Cum poti crede asta?”

„Trebuie. Imi pare rau, dar realitatea este..este ca va fi dificil in primii tai cativa ani. Chiar si in jurul lui. Stiu cat de mult va iubiti unul pe celalalt si stiu ca nu l-ai rani intentionat. Trebuie doar sa-ti reamintesc- sa te fac constienta de ceea ce este un pericol.”

„Viata lui este in joc, de asemenea. Prin schimbarea mea.”

„Da. Esti dispusa sa-ti asumi riscul asta?”

„El este?”

„Absolut. Si el a cerut asta, de asemenea. Dar familia ta? Tatal tau?”

A stat tacuta pentru o lunga perioada de timp, jucandu-se cu mainile- obijnuinta umana care nu o va urma in viata imortala. „Cateodata..trebuie sa facem sacrificii. Si oricum, sunt practic moarta, nu-i asa?”

Am dat din cap.

„Va durea?”

„Esti deja pe o multime de medicamente. Carlisle iti va injecta veninul direct in inima amestecat cu morfina pentru a ajuta la raspandirea in corpul tau. Asta este modul in care s-a schimbat bunica. Probabil nu o sa simti mult din ea- doar o senzatie de arsura plictisitoare. Vom fi acolo cand te vei trezi- inclusiv Deni. Va fi o inmormantare- va trebui sa joci moarta- sa stai complet nemiscata. Va fi extrem de dificil- la inmormantare..cu toti oamenii in jur….in statutul tau de nou-nascut.”

„Incerci sa imi spui ca voi  incerca sa ii mananc, nu-i asa?” Ea chicoti. Cel putin inca mai avea simtul umorului.

„Cand spui mancat…face sa sune ca suntem canibali. Noi preferam termenul ”bea”, Chels.” Am glumit.

„Cred ca va trebui sa-mi amintesc asta.”

„Dar stiu ca o poti face- trebuie sa suferi in prima zi, apoi te putem duce acasa… Oh, da, va trebui sa…te dezgropam de la cimitir mai tarziu in noaptea aia. Sper ca nu esti claustrofobica.”

„Asta este asa de…”

„Morbid?”

„Da. Cat de mult va dura?”

„Trei zile cel mult.”

„Si Deni? Crezi ca ma va iubi in continuare chiar si daca sunt diferita?”

Am ezitat pentru o clipa si m-am gandit la intrebarea ei- dar in inima mea stiam raspunsul. „Sigur ca da.”

Buzele ei s-au buclat intr-un zambet cu dinti. „Sunt gata.”

„Esti sigura?”

„Absolut.” Ea a venit mai aproape de mine si m-a imbratisat. „La revedere, Ana. Te iubesc…ne vedem in curand, sis.”

2 gânduri despre „Cap. 39

  1. Simonik spune:

    wow,vreau nextul,cand vine?;;) bafta la scris

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s