Cap. 29

Parintii mei, fratii, Chelsea si eu ne-am intors inapoi la Charlie la 3:00 AM. Am adormit la 3:05. Tamoh a fost ultima persoana la care m-am gandit inainte de somn, asa de natural, el a fost un oaspete in visele mele de dimineata.

**************************

************

Dintr-o data, Moe a aparut de nicaieri. „Prostii! Ma urmaresti din nou, Moe?”

„Nu, de data asta esti tu, Ana. Nu asa functioneaza asta? Visurile tale sau cum numesti asta? Aduci oameni in visurile tale? Tu esti cea care ma urmaresti de data asta.” El s-a uitat in jur la albul stralucitor care ne inconjura. „ Unde suntem, oricum?”

„Nu suntem chiar intr-un loc anume.”

„Asta suna de rau augur… si un pic infiorator. Dar asta e cool. Bryce si Aiden mi-au spus de ‘darul’ tau.”

„Oh, da? Si ce anume ti-au spus?”

„Doar ca poti face oamenii sa vada orice vrei tu  in visurile lor sau ale tale.” Am inceput sa merg in neant-  Moe rapid m-a urmat. „Deci, mergem undeva sau o sa stam in locul asta?”

„Unde vrei sa mergi?”

„Nu stiu. Undeva unde putem vorbi. Am putea face asta, nu? Acum ca suntem singuri.”

„Si despre ce vrei sa vorbim mai exact?”

„Vreau sa stiu de ce ma urasti atat de mult.”

„Nu-ti amintesti?”

„Nu. Ar trebui?”

Nu am raspuns.

„Poti sa-mi spui, te rog?”  Se ruga cu ochii lui.

M-am gandit daca eram gata sau nu si am inspirat adanc. M-am gandit ca ar putea in sfarsit sa stie despre tot ce ma macina.  „Mai bine. Pot sa-ti arat.”

****

Ne-am transportat  la Prima Plaja. Moe si eu stateam deaspurta multor bolovani alineati de pe plaja. Un grup de copii au alergat chiar pe langa noi, ca si cum noi eram fantome, sarind de pe un bolovan pe altul, scotand sunete mici.

„Bryce! Uite-te la asta!”

„Hei, eu sunt!” A exclamat Moe. „Cand e asta?”

„Unsprezece ani in urma.” I-am raspuns cu raceala.

„Aww, cool!”  Bryce a luat crabul si il examina-  atingandu-i clestii cu degetele. „Am putea sa o speriem pe Ana cu asta!”

„Nu se va speria.Nu se sperie niciodata.” Moe, cel de noua ani a raspuns.

„Sa incercam, oricum.” Bryce l-a tras de tricou si au sarit jos pe pamantul nisipos. Bryce si Moe incet si rapid au fugit in spatele rocilor, incercand sa se ascunda de fata cocotata pe o roca plata uitandu-se la apa.  Eram eu. Aveam 14 ani.

„Imi amintesc de ziua asta.” Moe m-a apucat de mana, ghidandu-ne mai aproape de noi in trecut. „Asta a fost inainte ca familia ta sa plece.”

Capul meu se intorcea incet cand i-am auzit pe Moe si Bryce apropiindu-se din spatele meu-  m-am prefacut ca nu ii ascultam. Moe a luat crabul din mana lui Bryce si l-a pus pe spatele meu. Mi-am scuturat corpul ca sa il dau jos.

„Voi baieti sunteti morti!” Am glumit jucaus, sarind in picioare si trecand in pozitia de atac.

„O sa ne ia!  Sa mergem!” A tipat Bryce. Baietii au inceput sa alerge- sarind de pe o roca pe alta.

I-am urmarit- nu asa de repede pe cat puteam- si eram la un picior de Moe. Piciorul lui a alunecat si a inceput sa cada. Am incercat sa il prind dar nu am fost destul de rapida. Moe a aterizat pe banca de nisip si pietris de mai jos.

„M-ai impins, Ana!” a strigat el de jos.

„Ba nu! Am incercat sa te prind!”  Am sarit jos langa el. am incercat sa il ajut, sa-l ridic cu bratele mele, dar el s-a tras departe de mine. Cand m-am uitat la mainile mele, erau acoperite cu sange rosu si gros. „Moe, sangerezi peste tot!” Instinctiv, am ridicat mainile la fata- si l-am mirosit. Am renuntat la ele imediat ce am realizat ce am facut- soc si jena tencuite pe fata mea.

„Pleaca de langa mine, Ana!” ma baga si mai tare in pamant.

„Pleaca de langa mine, monstrule!” A tipat. Bryce a alergat spre noi.

„De ce imi spui asa?” M-am uitat la mine cea de 14 ani, ranirea in ochii mei. Ma ranea chiar si acum, dupa toti anii astia.

„Am vazut modul cum te uiti la mine! Ca si cum sunt o cina sau ceva! Vrei sa ma mananci , fata vampir!” A continuat sa tipe, sustinandu-se de rocile din spatele lui.

„Incerc sa te ajut!” Mi-am frecat mainile de blugi pentru a ma sterge de sangele lui.

„Moe, nu te va rani!” Bryce a venit in apararea mea.

„Mincinosule! Ea vrea sa ma raneasca! Uita-te la ea! Se holbeaza la sangele meu! Ea este un montru! Tu esti o sugatoare de sange, ca si restul si tu vrei sangele meu. Nu-i asa, lipitoare?”

Mi-am lasat fata spre nisip, lacrimile au inceput sa curca pe fata mea. Bryce a incercat sa ma linisteasca dar l-am impins de-aici. „Nu! Nu ma atinge! Are dreptate, sunt un monstru!”  M-am intors departe de fratele meu si Moe si am fugit in directia padurii.

„Da, du-te departe, vampirule! Nimeni nu este in siguranta in jurul tau.” Tanara Ana a fugit prin fantoma Moe si a mea inainte sa loveasca padurea- astea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el inainte ca familia mea sa plece din Forks.

****

Acum, eram doar eu si Moe la Prima Plaja. M-am uitat la el, cu lacrimi in ochi. M-am asezat pe aceasi roca plata.

„Ana,” si-a pus mana pe umarul meu si s-a asezat langa mine. „Imi pare rau.”

Nu m-am simtit in stare sa vorbes- dar el a facut-o.

„Imi amintesc ziua asta. Te rog, trebuie sa ma ierti! Aveam noua ani. Nu este o scuza. Nu am realizat ca te-a ranit in halul asta. Imi pare rau.” Se uita la mine, asteptand un raspuns; eu doar ma uitam in fata noastra, la apa albastra care inainta si inapoia fata de coasta. Am inspirat adanc, incercand sa ma abtin sa nu mai vars lacrimi.

„Ana,”mi-a ridicat capul punandu-si degetul usor sub barbia mea, fortandu-ma sa ma uit in ochii lui. „Te rog nu-mi spune ca este vina mea ca familia ta s-a mutat de aici.”

Am evitat orice contact vizual cu el, intorcandu-mi capul in dreapta mea.

„Ana.”Sopti Moe in timp ce astepta sa ii spun ca nu e asa.

Nu-l puteam minti, „Da… ai fost unul dintre motivele principale.” Am spus in timp ce o lacrima incet a evadat in jos pe obrazul meu.

Ochii lui Moe s-au umplut cu durere, intorcandu-si atentia inapoi la ocean. „Imi pare asa, asa, asa de rau, Ana. Intr-adevar, imi pare. Nu am stiut ca te-a ranit atat de rau- este ultimul lucru de pe pamant pe care as vrea sa il fac. Daca as putea lua toate astea inapoi- as face-o intr-o bataie de inima.”

Stiam ca era sincer cu mine; sinceritatea din vocea lui era groasa si devastarea sa ii se vedea in ochi.

Am zambit, nu la tristetea lui- dar in sfarsit aveam incredere in el. Increderea de care aveam nevoie pentru multi ani de zile. Nu m-am mai simtit niciodata asa de oribil ca in acea zi la plaja. Mi-a luat ani sa accept ce eram- nu m-am mai simtit ca monstrul care am fost numita. Mi-am mutat mana si usor am pus-o peste a lui. S-a uitat sus la mine, ochii lui erau mari ca niste farfurii.

„Te rog, iarta-ma, Ana. imi pare asa de rau,”se ruga el. „Nu esti o lipitoare sau un monstru sau ceva apropiat de asta. Esti frumoasa, destepta si amuzanta…uneori,”glumi el. „Nu esti nimic din ce am spus ca ai fost.”

„Mersi, Moe. Te iert.” M-am mai uitat inca o data la apa pentru ultima data.  „Ce spui? Sa plecam de aici?” Am intrebat, stergand ultima lacrima care se prelingea in jos pe obrazul meu.

„Mi-ar placea asta foarte mult” s-a ridicat in picioare si a intins mana sa ma ajute sa ma ridic. De data asta, am luat-o. „Acum,  cu privire la locul unde mergem, putem merge intr-un loc mai putin deprimant?”

„Ok, am un loc in minte.”

***

Eram intr-o poiana, bunicii mei obisnuiau sa ne aduca aici cand eram copii- era locul lor special, locul unde au realizat pentru prima data ca se iubesc unul pe celalalt. Lumina soarelui a patruns prin copacii  antici- acoperiti cu muschi; frumos, acoperit, flori salbatice purpurii infloreau in jurul nostru.  Era incetosat, ceata plutind deasupra ierbii verzi.

„Unde suntem? A intrebat Moe. A cules una dintre florile salbatice si a pus-o dupa urechea mea.

„Sus in munti. Asta este locul meu fericit.  Considera-te special.”

„Cati alti oameni speciali ai mai adus aici?”m-a tachinat.

„Nici unul, desteptule. Incerci sa ruinezi momentul?”

„Nu, scuze,”a ras. „Dar pot vedea de ce iti place aici. E frumos.”

S-a tras mai aproape de mine si mi-a luat mana in a lui. Mi-am odihnit fata pe umarul lui. Am luat cateva fire de iarba si le-am aruncat spre el. „Mai sunt aici pentru cateva zile.”

„Stiu.” El suna dezamagit.

„Vei veni sa ma vezi?” Am intrebat, plina de speranta.

„Absolut. Nu este nimic ce nu as face pentru tine, Ana.” Mi-a strans mana usor. Familiara roseata s-a intors in obrajii mei.

Eram cu adevarat fericita.

Soarele stralucea minunat, patrunzand cateva raze de lumina prin poienita. Picaturile reflectau inapoi. Stralucind ca diamantele.  M-am uitat in sus, caldura se simtea minunat pe fata mea.

Mi-a dat drumul la mana si a impinso suvita din parul meu dupa ureche, cu tandrete, cum a facut mai devreme aseara. Mi-a cupat fata mea, ochii lui erau moi si naturali. „S-ar putea sa te sarut.”

„S-ar putea sa nu fiu buna la asta,”i-am raspuns, sincer.

„Asta nu este posibil.” Se uita cu dor in ochii mei.

Mi-am ridicat fata langa a lui si mi-am inchis ochii. Puteam simti aproprierea fetei lui de a mea. Am inhalat respiratia lui dulce. Buzele noastre erau erau la mai putin de un centrimetru de celalalta.

Apoi am fost scuturata salbatic.

„Ana!” Era vocea tatei- trezindu-ma din stupoarea mea fericita. „E timpul sa te scoli!” ochii mi s-au deschis si m-am ridicat in picioare in pat. Am aruncat cu perna in tata.

„Taaaaaaaaaaaaaaaaaaati!” M-am lasat inapoi dramatic.

„Ce? Mi-ai cerut sa te trezesc la sapte. E sapte acum!”

„Inca doua minute!” Am sarit inapoi intr-o pozitie de sezut, luand perna aruncata in el. Mi-am lasat capul pe pat, acoperind fata cu ea si am strigat, „Nu ai fi putut sa imi mai dai inca doua minute?”

********

Am facut dus, m-am schimbat apoi am mers la bucatarie sa ma alatur familiei mele la micul dejun. „Neata.” Am salutat pe toata lumea.

„Neata, draga.” Mama mi-a inmanat o farfurie.

„Ai dormit bine?” M-a intrebat bunica.

„Da.” Am zambit in timp ce ma gandeam la visul meu. „Foarte bine-“bunicul chicoti usor- eram moarta. Uneori era usor sa uit despre abilitatea lui de a citi minti. La naiba,  te rog nu spune nimic. Am gandit cu voce tare astfel incat sa auda. El a incuviintat din cap greu de remarcat.

Bunicii mei s-au reintors la cititul ziarului de dimineata in timp ce restul dintre noi ne-am concentrat pe oua si slanina.

„Vom merge la Clearwateri?” Am intrebat.

„Da, dupa ce iti termini micul dejun.” A raspuns tata.

„Oh, scumpo. Ai sunat-o pe Alice?” A intrebat mama.

„Ce?” I-am spus in timp ce inghiteam.

„Alice…ea incearca sa dea de tine. Ea spune ca telefonul tau merge direct la casuta vocala.”

Am uitat complet sa-mi deschid telefonul  dupa ce am aterizat la aeroport. Am alergat inapoi in camera mea, cautand in bagajul meu dupa telefon. Cand l-am aprins aveam un numar suprinzator de mesaje vocale si mesaje scrise asteptandu-ma. Toate, exceptand unul, erau de la Rose si Alice. I-am trimis un raspuns rapid la amandoua matusile mele: ‘O sa va explic totul cand ajungem acasa. Va simt lipsa!’

Singurul mesaj dintre toate care s-a facut remarcat era acela de la Moe. Amuzant, nu stiam ca are numarul meu, m-am gandit. Am deschis mesajul, citez: ‘Multumesc pentru ca ai plecat atunci cand lucrurile mergeau bine. Ne vedem mai tarziu, Ana.’

M-am gandit la un raspuns inteligent, dar cel mai bun cu care am venit a fost: ‘Da…asa va fi.’

Am zambit, inchizand clapeta telefonului chiar cand Chelsea a intrat in camera.

„Ana, esti imbujorata-  ce se intampla?” Ea a intrebat- zambitoare.

„Nimic, nimic important.” Am mintit, compatimitor.

„Oh, termina cu prostiile. Pot sa vad chiar prin tine. Este Moe, nu-i asa?” Ea sarea in jurul camerei mele ca un copil de cinci ani.

Am zambit.

„Oh, Ana, sunt asa de fericita pentru tine!” A zambit, aruncandu-si bratele in jurul meu intr-o imbratisare prea vesela.

„De ce esti asa de fericita pentru ea?”  Tata intra inauntru cu o expresie curioasa pe fata.

„Umm, nimic tata- ea este umm…fericita ca eu am-“ m-am chinuit sa gasesc cuvintele potrivite.

„Gasit cercelul lipsa!” Chelsea interjecta, dandu-mi o privire nesincera.

„Atata entuziasm pentru un cercel, nu-i asa?” Tata a ridicat o spranceana suspect. „Oricum, am venit sa va spun ca toata lumea va asteapta ca sa mergem la Clearwatweri, asa ca grabiti-va.”

„Okay, tata….vom fi jos intr-o secunda.” Am zambit, apucandu-mi poseta care era pe patului meu. Am asteptat ca el sa iasa din camera inainte ca Chels si eu sa incepem ‘dansul fericit’ din nou.

„Deci, ce s-a intamplat exact?” Ea m-a intrebat, cu entuziasm.

Am ridicat degetul pentru a-i face semn sa astepte un minut. M-am intors si am inceput sa caut prin bagajul peste noapte Louis Vuitton dupa o foaie de hartie. Imediat am scris ceva pe foaie.

‘Iti voi spune totul cand familia mea nu este in imprejurimi sa auda. Urechile vampirilor si lupilor aud tot…=)’

Chelsea a dat din cap in semn de intelegere. „Gata?” M-a intrebat, punandu-si poseta dupa umar doar cand telefonul meu a vibrat in buzunar. Am deschis clapeta, gasind un alt mesaj text de la Moe.

‘Bun- nu as vrea asta altfel.’

Am zambit, raspunazandu-i: ‘Nici eu. Ne vedem doar peste putin.’

Ne-am legat bratele si am iesit din camera spre resedinta Clearwater. „Sunt asa de gata!”

*****

Chelsea si eu am mers cu bunicii mei; parinti mei si fratii erau in masina din fata noastra. Am tras la casa Clearwater- camionul lui Sam era deja in parcare. Am incercat sa-mi ascund zambetul, pentru ca asta nu era o vizita fericita.

Sam a deschis usa si ne-a primit inauntru- am fost ultima care a intrat in casa. In timp ce am trecut pe langa Moe, nu am putut  sa nu ma uit la fata lui. El m-a apucat de mana pentru o fractiune de secunda cand a mea era langa a lui. Asta a trimis un curent electric pe bratul meu.

Acum nu este timp pentru asta, Ana, am gandit pentru mine.

Seth era prima victima a imbratiisarii mele vicioase. „Seth..imi pare asa de rau.”

„Buna, Anabear. Multumesc pentru ca esti aici.” Mi-a sarutat fruntea. „Te-ai putea desprinde de gatul meu putin?”

„Corect. Scuze. Uneori imi uit propriile puteri.”

„Este ok, draga.”

„Randul meu.” Leah m-a imbratisat din spate.

„Leah! Pare ca o vesnicie de cand nu te-am mai vazut!” Ea se legana cu mine de-o parte si de alta.

„Tu trebuie sa fi Chelsea. Am auzit multe despre tine. Imi pare bine sa te cunosc.” Ea a dat mana cu Chelsea.

„Este o placere sa te cunosc, de asemenea,” a raspuns Chelsea.

Modest, usor manierat, bland bunicul Charlie statea in partea din spate a camerei, intre mama si bunica. El si-a deschis bratele pentru mine, lacrimi prelingandu-se pe obrajii mei.  Au trecut trei ani de cand Charlie si Sue ne-au vizitat in Maine. A devenit carunt intre timp- probabil de la stresul de a avea grija de Sue in ultimii ei ani.  El de asemenea arata de parca a imbatranit zece ani.

„Bunicule Charlie.” I-am spus cu simpatie, mergand incet spre el. l-am imbratisat bland – incercarea mea cea mai buna de a-l consola. Stiu ca era pe doliu in interior, puteam vedea devastarea sa si agonia clar in intregul sau ten inabusit.  „Imi pare asa de rau.”

El doar a incuviintat din cap- imbratisandu-ma inapoi. „Multumesc, Ana, draga mea.”

M-am uitat in ochii lui de catelus. Charlie era un om cu cuvinte putine, dar fata lui transmitea mai mult decat ar putea cuvintele- era un camp de lupta de emotii. Sunt surprinsa ca bunica era capabila sa rezista asa de bine- trebuie sa-i fie greu vazandu-si tatal asa. Am zambit la el, incet, dandu-ma inapoi in timp ce tata si bunicul isi faceau drum spre el, dar in timp ce mergeam cu spatele, m-am lovit de cineva. „Imi pare asa de rau!”

M-am intors repede pentru a-l vedea pe Moe in spatele meu.

„Trebuie sa fi mostenit asta din partea mamei tale-stii doar ca sunt cunoscute pentru neindemanare. Asa mama, asa fiica.” Glumi Charlie.

„Foarte amuzant,” am zis; Charlie chicoti.

Mainile lui Moe alunecau in jos pe bratele mele in timp ce imi punea mainile pe langa corp. Din nou, atingerea lui mi-a trasnsmis un fior si m-am lasat condusa de lumina. Am cedat din uluirea mea cand mi-am amintit unde suntem.

„Tamoh, este bine sa te vad din nou.” Bunicul era langa mine.

„Si, tu, Edward.” A raspuns Moe, politicos.

„Vise frumoase noaptea trecuta?” A intrebat bunicul, aratand un zambet viclean spre mine. Eram moarta pentru a doua oara in ziua de azi.

Moe s-a uitat la mine si mi-a facut cu ochiul. „Da, vise foarte bune.”

Mi-am ingropat fata in maini.

*********************

*********

Funerariul lui Sue a fost foarte privat. Familia noastra, familia Uley, familia Ateara si o mana selectata de cunostiinte ale lui Sue si Charlie erau prezenti. Matusile mele Rachel si  Rebecca- surorile tatei- au aterizat in dimineata cu funerariul. Era inmormantata in cimitirul La Push, langa primul ei sot, Harry Clearwater. Lacrimi curgeau si Leah a spus un elogiu atingator si sincer. Toata lumea a venit inapoi la Clearwateri pentru o masa de pranz tarzie.

Moe si eu am pastrat distanta pentru cea mai mare parte a dupa-amiezii, dar ochii noi s-au intalnit in diferite ocazii. Dupa o ora, el a disparut cu Aiden si Chelsea. Bryce si eu am ramas uitandu-ne la televizor si vorbind cu Charlie.

M-am ridicat sa iau ceva de baut; cand am inchis usa de la frigider, Leah era in picioare acolo, uitandu-se la mine curioasa. Ea m-a incoltit in bucatarie.

„Sa nu crezi ca nu v-am observat pe tine si pe Moe in aceasta dimineata.”

„Des- despre ce in lume vorbesti?” M-am balbait nervoasa.

„Nu o juca pe inocenta cu mine, domnisoara. Spune tot.” A zambit. Era primul zambet pe care am vazut-o purtandu-l in ultima luna.

„Umm…Moe si eu…noi ne-am…imprimat unul pe celalalt.” Eram lenta in a da cuvintele afara pe gura.

„La naiba! Serios? Tu si Moe, nu? Si de ce nu mi-ai spus nimic in dimineata asta?”

„Tata a decis ca era mai bine sa…nu mentionam asta.” I-am raspuns, sincera.

„Oh, Jacob. Mereu incearca sa fie atent. Hm…ei bine, sunt fericita pentru tine, draga.”

„Serios?”

„Da.” Mi-a cupat fata si mi-a sarutat fruntea.

„Veniti tu si Seth acasa cu noi?”

„Nu inca. Vom mai sta in imprejurimi un pic….pentru Charlie. El are nevoie de familie in jurul sau acum.”

„Inteleg. Ne lipsiti acasa.” Mi-am infasurat fata in jurul taliei sale.

„Si noi va simtim lipsa.” S-a tras de langa mine. „Acum, pleaca de aici…sunt sigura ca baiatul tau va vrea sa-si petreaca cu tine ultima ta noapte aici.”

I-am dat o privire sceptica.

„Nu-ti face griji, voi avea eu grija de tatal tau.”

„Multumesc, Leah.”

*****

Moe mi-a dat un mesaj la putin dupa 5:00, Chelsea, Aiden si el sunt pecati de multe ore.

‘Ti-ar placea sa mergi cu mine undeva in seara asta?’

Am protestat cu incantare si  i-am raspuns rapid.

‘Desigur. Mi-ar placea.’

Alt mesaj.

‘Ne intalnim in spatele casei lui Charlie la 7.’

****

„Mama? Tata? Va suparati daca ies cu Moe in seara asta?” Am intrebat cat de dragalas am putut. „Este ultima noastra noapte aici.” Am pus asta in fata.

Ei s-au uitata unul la celalalt si apoi la mine. „Nu vad de ce nu. Dar fi inapoi la o ora rezonabila.” A raspuns mama, mersi Leah.

„Oh, si Ana…voi doi…comportati-va decent- pentru sanatatea mea mintala?” A cerut tata.

„Duh, tata, desigur! Multumesc! Ne vedem mai tarziu!”

„Aminteste-ti, nu prea tarziu, Aiyana!” A strigat mama in timp ce fugeam pe usa din spate.

********************************

12 gânduri despre „Cap. 29

  1. denisa spune:

    deabea astept urmatorul capitol:X:x:X:X:X:X:x sper sa fie CURAND

  2. iulia7 spune:

    Ai facut o treaba minunata!!!Abia astept cap urmator!Succes!
    Kisses!

  3. sonycika spune:

    faza cu visul a fost tare… dar Edward si mai si… numai el poate sa isi omoare nepoata de 2 ori pe zi.. ma bucur pentru Ana si Moe… in sfarsit au incredere unul in altul… 🙂

  4. daria spune:

    ioi criminala esti …ne omori adk pe mn ma omori ficul este grozav mult spor la tradus

  5. denisa spune:

    Sorry am uitat sa spun:Cel mai tare fan-fic pe care l-am citit!!!!!!Felicitari!Vreau neaparat sa vad ce o sa faca Moe si Ana in continuare:x:x:x:x

  6. ironiasortii spune:

    hey foarte fain capitolul
    scuze ca nu am dat comm mai devreme 😦
    dar am avut foarte mult de lucru
    si profii is pur si simplu obnsedati de temeX(
    astept next-ul
    pupici:*:*

  7. funnkysmile spune:

    „S-ar putea sa te sarut.”
    „S-ar putea sa nu fiu buna la asta,””
    :X:X:X din a walk to remembeer:X:X ador filmu’ ala:X

    si faza cu visu, seamana cu A christmas carol:X:X

    supeerrb:X:X

    sry k n-am lasat comm pana acum:-s:D

    ador ficul>:D:D:D<:*

  8. Cathy spune:

    :))…super…cand apare urmatorul vapitol ? 😀

  9. Maya787 spune:

    Jacob!!! :)))) Ce sincronizare!!1 Parca a simtit!!!

    Edward e Foarte tare!! Imi place relatia lor!

  10. stefy456 spune:

    stii ii f fain dar moe si ana nu pot sta mult timp despartiti .sunt suflete pereche.sti cum a fost si cand nessy sa nascut si jake ia spus lui edward ca nu poate sta departe de ea.

  11. silvia spune:

    nu prea se simte iubirea dintre ana si moe 😦 dap ii sooper kapitolu si mai vroiam sa zik keva dap am uitat zik kand imi amintesk 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s