Cap. 26

PDV Ana

Drumul de la Sea-Tac spre Forks a fost incet in camioneta veche a lui Charlie. „Lucrul asta este antic. De ce nu si-a luat alt camion inca?” Am intrebat-o pe mama.

„Charlie isi iubete camioneta. Tatal tau i-a reparat motorul de doua ori si inca refuza sa renunte la ea.”

„Ar trebui sa ii luam una noua- un Ford sau o Taheo ca a tatei.”

„Nu ar accepta. Pe langa asta, sunt prea scumpe pentru gusturile lui . Charlie este un om simplu- nu are nevoie de lux.”

„Ca tine si bunica.” Am inabusit un ras.

„Exact.”

Masinile deveneau din ce in ce mai rare pe autostrada cu cat ne apropiam mai mult de Forks. Era amurgul- soarele apunea chiar sub orizont- intunericul incepea sa se stabileasca. M-am uitat afara pe fereastra mult timp- nostalgia pe care am simtit-o mai devreme nu se compara cu felul in care ma simteam acum- vazand muntii inzapeziti la distanta, masinile care treceau, si copacii. Imi amintesc de ce am iubit in Forks si imi aminteste cat de mult mi-a lipsit locul asta.

„Mama?”

„Da, draga?” Ochii ei s-au concentrat pe drumul intunecat din fata noastra.

„Ti-e dor de Forks?” Am intrebat, vocea mea era cu o nota mai sus de o soapta.

Ea se opri o clipa inainte sa raspunda. „Tot timpul.”

„V-ati gandit tu si tata sa va mutati inapoi?”

„De cateva ori. Dar, iubim viata noastra din Maine, de asemenea. Poate candva- mult mai tarziu- ne vom gandi sa ne mutam inapoi.”

****

Am intrat pe aleea lunga care duce la casa lui Charlie. Era un pic cam erodata de la ultima data cand am vazut-o- ani de ploaie si nins au facut asta. Inca era frumoasa, indiferent.A inceput sa picure imediat ce am coborat din masina.

Minunat. Am gandit pentru mine. Desigur…ploaia…ce este Washington fara ploaie? Am pus gluga de la hanoracul meu peste par.

„Ana,poti sa tragi asternutul pe partea ta?” A intrebat mama.

Am tras asternutul de plastic pentru a proteja bagajele noastre. Ploaia devenise torentiala acum—picaturile grele se scufundau prin hanoracul meu

„Grozav.” Am gemut.

„Bine ai venit acasa.” A raspuns mama sarcastic.

****

Usa grea de la intrare a scartait puternic cand am deschis-o. Am aprins luminile. Imediat, am observat un strat subtire de praf care era asezat pe fiecare particica din camera.

„Cat timp a trecut de cand Charlie a venit pe aici?”

„Cel putin doua saptamani, poate si mai mult.” A raspuns mama.

„Locul asta arata de parca a fost abandonat.”

„Charlie se gandeste sa o vanda. Este prea mare pentru o singura persoana.” Mama isi retinea lacrimile. „Prea multe amintiri in casa asta.”

Bucuria mea de a reveni in Forks a fost scurta- mama mi-a amintit de ce suntem aici. Am urmat-o la etaj, in dormitorul principal. „Ce ai nevoie sa ii duci lui Charlie?”

„Vom impacheta o valiza. Va sta cu Leah si Seth la casa Clearwather in rezervatie pentru un timp.” Ea a deschis sifonierul si a scos un geamantan vechi. „Cred ca putem sa punem toate lucrurile lui in doua geamantane.” Nu mai indoiesc- hainele lui Charlie si ale lui Sue abia daca ocupau un sfert din spatiu. „Da-mi celalalt gemantan, vrei?” Am gasit manerul valizei si am tras-o afara pentru mama. Valiza nu era incuiata bine si sute de fotografii s-au rostogolit din ea.

Mama si eu am stat in debara, uitandu-ne, suspinand cel putin 30 de minute, rasfoind pozele de la nunta lui Charlie cu Sue, nunta mamei cu tata, prima mea zi de nastere, Charlie si fratii mei la prima excursie la pescuit, aniversarea de 25 de ani a nuntii bunicilor si absolvirea lui Seth si a lui Leah. „Ma intreb de ce sunt astea aici inauntru?” Am intrebat.

„Charlie si Sue au cel putin un milion de poze din acesti ani prin toata casa si puse in cutii jos. Trebuie sa fi ramas fara spatiu intr-un final, alegand un spatiu pentru a le pune.” A  raspuns mama. „Am putea gasi un loc pentru astea.” A strans pozele si le-a pus sub bratul ei . Si-a sters lacrimile de pe fata. Am ajutat-o si am ingramadit pachetele de poze pe partea de sus a usii de langa mine. „Haide, scumpo, sa facem asta impreuna pentru Charlie astfel incat sa ajungem inapoi la familie. Charlie si bunicii tai sunt dornici sa te vada.”

*****

„Este Shay in oras deja?” Am intrebat. Shay Ateara este verisoara  mea cea mai tanara si singura fiica a lui Claire si Quil Ateara. De cate ori cand ma gandesc ca am o viata cu doi, duri frati enervanti, ma gandesc la Shay- ea are patru. Nu traiesc impreuna acum, dar cand eram tineri Jackson, Jace, Reegan si Nicoo tachinau si se luau de ea constant.

„Ea a venit ieri. Fratii ei sunt aici de asemenea. Tahmoh si Levi au ajuns in dimineata asta.”

„Oh, bucurie.” Mi-am dat ochii peste cap la ultima informatie.

„Ana, poarta-te frumos.”

„Voi incerca.”

****

A fost un drum rapid de 20 de minute spre La Push. Am parcat in fata casei Uley, o modesta, revopsita casa, cu acces rapid la padurea deasa din zona muntelui. Bryce statea in spatele camionului lui Sam, vorbind la telefon.

„Voi fi chiar acolo, mama. O sa vorbesc cu Bryce un minut.”

„Bine, draga.” A facut cu mana si a intrat in casa.

M-am asezat pe usa de metal rece, sprijinandu-ma pe umar.

Aproape terminase convorbirea, da, ne vedem peste putin timp Jace. Si-a bagat telefonul inapoi in buzunar si si-a sprijinit capul de al meu.  „Ce s-a intamplat soro?”

„Oh, nimic mult.  Am mers la casa lui Charlie. Ar trebui sa vezi casa… e asa de….trista.”

„Trista? Nu ai vazut nimic inca.” A spus el calm.

„Unde e Charlie? Si Seth si Leah?”

„Au grija de cateva lucruri inainte de foc.” Eram fericita ca nu intra in detalii. „Ar trebui sa mergem inauntru. Toata lumea intreaba de tine.”

Bryce a mers in fata mea si a apasat pe clanta. „Omule, au incuiat-o!”  A ciocanit la usa si a sunat la sonerie. Corpul lui masiv imi oprea vederea- eram ascunsa in spatele lui. Inca eram prinsa in imprejurimi cand usa s-a deschis. Am auzit o voce adanca, husky, nefamiliara salutandu-l pe Bryce.

„Deci, unde este lipitoarea, sugatoare de sange de sorta?” Baiatul a indraznit sa ma numeasca „lipitoare” era Tamoh Uley. Cat il urasc.

„In spatele meu.” Bryce a facut semn cu capul in spate si s-a dat intr-o parte.

„Ei bine, las-o-„ m-am intors sa ma confrunt cu el inainte sa aiba sansa sa-si termine propozitia.

Cand m-am uitat la Tamoh, m-am simtit de parca am fost lovita in intestin. Am inchis ochii si inima mea a inceput sa alerge ca la maraton- atat de tare- suna de parca cineva tragea cu un tambur bas. Tamoh Uley- cel mai mare rival al meu si rival pe viata- nu mai era baiatul lung, subtire, dar un inalt, musculos, frumos si devastator om. Parea ca este o lumina in jurul sau- luminandu-i ochii inchisi, caracteristicile cioplite si pielea bronzata. Era de parca il vedeam pentru prima data si el se uita inapoi la mine, ca si cand ar fi gandit acelasi lucru ca mine. Eram atrasa de el- trasa de un magnet invizibil.

„Pamantul catre Ana… e cineva acasa?” Vocea lui Bryce era abia inregistrata in timp ce continuam sa privesc- cu dor- la Tamoh. Am incercat sa vorbesc dar nu am putut sa o fac.

„Ana,” vocea lui Tamoh canta, ca cea mai frumoasa muzica pe care urechile mele l-a auzit vreodata…. „tu esti…um…e minunat sa te vad.”

„Buna ziua, Moe. Si eu sunt fericita sa te vad, de asemenea.” Am zambit- si am rosit furios.

„Fericita sa il vezi?” Bryce se uita la mine nedumerit. Vocea lui era asa de tare acum, ca el a facut audienta. Chelsea, Aiden, parintii mei, bunicii mei, familia Uley si Shay se ingramadeau,  in picioare impreuna in camera mica. Inca eram in afara usii din fata cu Bryce bazaind in urechea mea. „De cand esti tu fericita sa il vezi? Moe, de ce dracu te uiti la sora mea asa?”  Bryce se uita cand la mine, cand la Moe si asa din nou. Ochii lui s-au largit si s-au umplut cu un soc la realizarea a ce se intampla. „Oh. Dumnezeul. Meu. Va bateti joc de mine! Sora si fratele meu s-au imprimat in aceeasi saptamana?”  A aruncat cu mana deasupra capului. „Viata este asa de nedreapta!”  L-a impins pe Moe, in timp ce a trecut pe langa el si pe langa restul familiei. Chelsea si Aiden s-au dus dupa Bryce. Agitatia a fost destul pentru a-mi distrage atentia de la Moe.

Am privit fetele familiei mele. Bunica avea un zambet usor amuzat pe fata, pe care incerca cu disperare sa-l ascunda. Sprancenele bunicului  erau brazdate profund si ochii lui zbura prin camera- probabil descifrand confuzia gandurile care ii bombardau mintea. Sam, Emily si mama, toti aveau in comun aceasi surpriza si priviri naucitoare. Si apoi, acolo era tata. Nu-i puteam citi fata. Nu puteam spune daca daca era suparat sau daca intra in stare de soc. Se uita la Moe, care statea cu spatele la perete, apoi se uita la mine. Am incercat sa ii dau cea mai buna „ sunt in probleme?” fata. „Tata?” Am strigat la el.

„Voi doi. Canapea. Acum.”

Tamoh POV

„Deci, unde este lipitoarea mica, sugatoare de sange de sor-ta?” L-am intrebat pe Bryce. Au trecut zece ani de cand nu am mai vazut-o pe Ana. Fie ca ne placem sau nu, abia asteptam sa o vad.

„In spatele meu.” A raspuns el.

„Ei bine, las-o-„ am inceput sa spun ceva dar imediat am fost prins cu garda jos. Omule, oh, omule. Eram pierdut din momentul in care si-a intors fata.

Bryce s-a dat din usa si acolo statea ea- cea mai frumoasa fata- femeie, as putea spune,  pe care am vazut-o. Ea se uita la mine cu ochii aia mari si caprui- ochi de care obisnuiam sa imi bat joc.  Ei pareau sa fie prea mari pentru fata ei cand eram copii. A crescut de-a binelea.  Este asta posibil? Cresterea in ochii tai?  Nu stiu… creierul meu nu functioneaza corespunzator in acest moment. Toate gandurile mele erau confuze cat stateam aici- uitandu-ma la ea. Nu-mi puteam lua ochii de la ai ei. Adrenalina pulsa prin venele mele- prin tot corpul. Inima mea batea repede- a scapat de sub control.  Aveam nevoie sa ma controlez- sa ma opresc sa nu ma transform.

Eram in pierdere completa de cuvinte, ceva ce nu s-a mai intamplat inainte in compania unei fete.

Dar Ana nu era o fata obisnuita.Nu mai e-bine, nu ca ar fi fost inainte. Dar ea niciodata nu a simtit in felul asta pentru mine niciodata in viata mea. Arata radiant- superba. Oh, nu. Ce naiba se intampla cu mine?  Singurul lucru pe care eram capabil sa-l fac era sa ma holbez la frumusetea ei.  Asta ma aducea in transa. Pielea ei era luminoasa, liniile generale ale figurii ei stralucitoare. Nu am mai vazut pe nimeni asa de superb.

Mi s-a spus ca nu este nici un lucru asa de perfect. Dar ea era perfecta- si daca nu era, nici nu-mi puteam imagina cum arata perfectiunea. Doar simpla ei vedere ma facea sa-mi pierd sirul gandurilor, sa pierd controlul membrelor- ceva ma tinea acolo, nemiscat, chiar si fara respiratie. Era de parca eram pus sub o vraja, ceva tinandu-ma- ca o camasa de forta-  mentinandu-ma congelat in pozitia asta- tot ce puteam face era sa privesc in acesti calzi, ochi ciocolatii.

„Pamantul catre Ana… e cineva acasa?”  Bryce isi trecea mana in sus si in jos prin fata ei deosebita.

Spune ceva, tampitule! Am tipat la mine in liniste- ma simt ca un idiot doar stand aici. „Ana…esti…umm…e minunat sa te vad.” Dragut. Foarte dragut, Moe. Aproape mi-am dat ochii peste cap gandindu-ma la ce am spus, dar nu vroiam sa creada ca mi-i dau peste cap la ea.

„Buna, Moe, si eu sunt fericita sa te vad, de asemenea.” A raspuns ea dragalas. Colturile buzelor ei se curbara pe deplin in sus, intr-un zambet glorios, si raspandea roseata in obraji.

„Bucuroasa sa il vezi?  De cand esti tu fericita sa il vezi?” M-am gandit si eu la asta pentru un moment. Ana era prinsa in intensitatea privirii mele- ceva ce nu as fi crezut ca este posibil gandindu-ma cum m-a urat, practic, toata viata.  „Moe, de ce dracu te holbezi la sora mea asa?” Bryce mi-a impins umarul, tare-  nu ca mi-ar distrage atentia de la ea. „Oh. Dumnezeule. Va bateti joc de mine! Fratele meu si sora mea s-au imprimat in aceeasi saptamana?” El si-a aruncat mana deasupra capului.  „Viata este asa de nedreapta!” El m-a lovit- dezechilibrandu-ma, aproape cazand in timp ce trecea pe langa mine si familiile noastre. Aiden si Chelsea s-au dus dupa Bryce, care a iesit pe usa din spate.

Asteptati… a spus ca sora lui s-a imprimat?  Era asta posibil pentru amandoi? Ideea m-a emotionat si mai tare.

M-am uitat in jurul meu, la toata lumea din spatele meu. Unii zambeau, unii aratau nedumeriti- toti priveau intrigati la situatia asta. Bucuria mea se sterse usor cand am vazut privirea de pe fata tatalui Anei.

„Tata?” Vocea ei melodica a strigat la el. Ea probabil era ingrijorata ca era in necazuri sau ceva.  Este un lucru de fete.

„Voi doi. Canapea. Acum.” A spus Jacob cu asprime. Este instinctual pentru noi lupii- nu vrei sa nu te supui unui Alpha.

Ana si eu am schimbat repede o privire- situatia noastra a devenit dintr-o data si mai jenanta in momentul asta.  Grozav. Ei bine, asta va fi distractiv. Am smuls o floare minca din plantele mamei mele in timp ce treceam pe langa toti, urmand-o pe Ana pe canapea. Statul langa ea era aproape incontrolabil-  trebuie sa-mi controlez emotiile- daca asta este posibil.

Invarteam floarea printre degetele mele incercand sa ma distrag- incercand sa nu ma uit la ea.

Dar era imposibil.

Ea se uita la mainile mele, m-am oprit si i-am dat floarea fara sa spun un cuvant. Ne-am intalnit privirile din nou, doar pentru un scurt timp- doar pentru o clipa.

Cand m-am uitat la ea, comentariul lui Bryce rasuna in capul meu- „fratele si sora mea s-au imprimat in aceeasi saptamana?”

M-am uitat in sus si i-am vazut pe tata si pe Jacob venind in fata noastra.

Cred ca suntem pe cale sa aflam.

Anunțuri

Un gând despre „Cap. 26

  1. just_ckytyna spune:

    super tare…dar poti sa postezi ceva mai repede,mor aici de curiozitate sa aflu tot ce se intampla…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s