Cap. 30

Am alergat pe usa din spate, dornica sa ajung la Moe. El ma astepta, 7 fix, exact cum a spus. Arata uimitor, imbracat normal, in blugi inghisi, precum si un tricou care era strans pe corpul lui musculos.

„Buna.” Am spus, emotionata.

„Buna.” A raspuns el. „Gata sa mergem?”

„Sigur ca da.”

El a intins mana si am luat-o- nu vroiam sa-i dau drumul, daca este posibil. Am inceput sa ne facem drum prin padurea intunecata.

„Unde mergem?” Am intrebat, curioasa,

„Nu e evident? Am crezut ca ti-ai dat seama pana acum.”

M-am gandit la toate posibilitatile, dar singura care avea sens ar fi fost evident de cand am pus piciorul in padure. „Mergem in poienita, nu-i asa?”

„Ding, ding, ding. Doua puncte pentru Ana.”

„Tu nu stii cum sa ajungi acolo.” Am remarcat.

„Sigur ca da…acum. Fratele tau mi-a aratat. Acolo eram in dupa-amiaza asta.”

„Acolo ati fost tot timpul?”

„Da, o sa vezi de ce.” El a zamit un zambet in fata caruia puteai topi inima oricarei fete. „Ne va lua o vesnicie sa ajungem acolo daca mai megrem asa.”

„Te vei transforma?” Eram curioasa sa il vad in forma de lup.

„Da. Te-ar dereanja sa-mi iei hainele?”

Am inghitit in sec. Moe gol. Am inabusit un raset imatur. „Umm, sigur.”

„’Kay, ma intorc imediat.” El a fugit in apropriere intr-un tufis. El a aruncat tricoul la mine in mod neastept. M-am intors cu spatele la el, aproape jenata. Un minut mai tarziu un gigant, lup negru sari spre mine, aterizand gratios pe pamant. El avea blugii in gura; i-am luat si i-am indoit cu grija si i-am ridicat si ghetele, de asemenea.

Blana lui Moe era ca de matase, jet-negru-negru, la fel ca tatal sau. Mi-am trecut degetele prin balana lui moale. El stralucea in lumina lunii pline. L-am scarpinat in cap si in spatele urechilor la fel cum faceam cu tata si cu fratii mei. El s-a rostogolit pe spate ca si cum vroia sa-l scarpin pe burta. „Fii cuminte, cutu.” Am glumit. „Ne intrecem?”

S-a ridicat pe 4 picioare, incuviintand din capul sau masiv in semn de acord, apoi a luat-o la goana ca un fulger.

L-am lasat sa aiba un avans de cinci secunde. El alerga rapid, aproape silentios prin padurea neagra cu usurinta. Era rapid, foarte rapid- dar eu eram si mai rapida. L-am ajuns cu usurinta, trecand pe langa el prin partea lui stanga. El a urlat si labele lui grele s-au accelerat- el era la cel putin zece metri de mine; nu si-a dat silinta mai devreme. Am accelerat de asemenea, picioarele mele carandu-ma cat de repede puteau dar nu-l puteam prinde- era prea rapid. Daca as fi fost pe deplin vampir, eu, probabil, as fi sters podeaua cu el.

Datorita ritmului in care am calatorit, am ajuns in poienita in cel mai scurt timp. M-am oprit chiar inaintea intrarii si m-am lasat cu mainile peste genunchi, cu respiratia taiata si gafaind. Nu am mai alergat asa de o vreme- a fost obositor. M-am uitat sus; acolo era o stralucire slaba care venea dinspre poienita. Am inceput sa merg spre ea dar Moe m-a prins de partea din spate a tricoului meu, tragandu-ma inapoi inainte sa am sansa. El a urlat.

„Bine, astept aici.” M-am intors cu spatele la el din politete si i-am azvarlit blugii peste umarul meu.

„Voi avea nevoie si de tricoul meu, de asemenea, Ana.” Vocea lui pluti in deriva prin aerul de noapte. M-am intors spre el-  sfant naiba…wow, am gandit. Moe fara camasa era cu siguranta un lucru de vazut. Trunchiul lui era bine definit, sculptat. Am strans camasa strans in mainile mele. „Ana? Tricoul meu?” El zambi- eu am rosit.

„Corect. Camasa. Ia-o.” Am aruncat bucata de material ciufulit la el. in acel moment am vrut sa fug. Eram asa de jenata- dar nu exista nici un sens in a fugi. M-ar fi ajuns intr-o secunda.

„Multumesc.” netezi ridurile de pe camasa, cat de bine putu, aruncand-o pe deasupra capului.

„Oops, imi pare rau pentru asta.” Am chicotit, inca imaginandu-mi forma sa glorioasa in minte.

„Nu-i nimic.” El a alergat spre mine, luandu-mi mana si conducandu-ma spre poienita. „Acum, haide. Am o surpriza pentru tine.”

„Oh, cat iubesc surprizele.”

*****

„Asta ai facut dupa-amiza?  Stateam  in centrul poienitei; presarate printre copaci erau, sclipind, beculete de Craciun si felinare argintii, stralucitoare. „Cum ai facut ca luminile sa mearga aici?” M-am apropiat pentru a atinge una din luminile sclipitoare.

„O baterie pusa sus de fratele tau. Luminile si felinarele au fost ideea Chelseei.”

„Bravo pentru ea—si muzica?” Am intrebat, uitandu-ma in directia micului stereo.

„Ti-ai lasat Ipodul pe canapeaua mea in prima noapte cand ai fost aici. Nu fi suparata dar m-am uitat prin el- vroiam sa vad ce iti place sa asculti si din fericire, gustul nostru in muzica este destul de similar.”

„Tie, din toti oamenii de pe planeta, iti place Debussy?” Am intrebat din pura uimire. Niciodata in viata mea nu m-am gandit ca el ar putea genul de baiat clasic.

„Crezi sau nu, Ana…am o parte sensibila. O arat foarte rar…dar este acolo.”

Am zambit; era uimitor faptul ca el a facut toate astea doar pentru mine. Sigur, era putin cam exagerat, dar extrem de romantic, cu toate astea.

„Ei bine, iti place asta?” M-a intrebat, venind mai aproape langa mine- ochii lui aratau de parca ma rugau sa spun da. Tenul lui bronzat stralucea in lumina care era emisa de copaci si felinare.

Am zambit, dar am decis sa ma joc cu emotiile sale doar un pic. La urma urmei, el mi-a facut asta tot timpul. „Nu-mi place asta…” m-am oprit, crescand suspansul. „O iubesc!”

„Bun.” El a scapat un oftat in timp ce ma apuca de mana. Usor a sarutat partea de sus a ei- trimitant socuri prin tot corpul meu. Atingerea lui era electrizanta- nu vroiam niciodata sa ii dau drumul.

*****

Ne-am intrebat unul pe altul zeci de intrebari, afland, practic, fiecare aspect al vietii celuilalt. Ne-am intrebat reciproc care este culoarea noastra favorita, mancarea favorita, sportul favorit, ziua preferata, carti, hobby-uri- nici unul dintre noi nu a fugit de intrebari. Noi am vorbit si am vorbit; am pierdut urma a cat de lunga este conversatia noastra- timpul trecea diferit cand eram cu Moe- as putea sa vorbesc cu el pentru totdeauna- si cred ca as fi multumita. Nimeni nu m-a intrigat asa de mult.  Doar fiind in simpla lui prezenta ma capitiva; era de parca eram hipnotizata- in transa. Eram uimita de modul de cat de confortabili eram unul cu celalalt. Am iubit absolut fiecare moment din ea. Ocazional, ochii mei cadeau pe corpul sau perfect sculptat in timp ce vorbea- nu ma puteam abtine. Era ceva la el- ceva diferit, unic. Iubeam conturul obrajilor sai care erau evidentiati de lumina lunii in timp ce radea; iubesc modul in care isi trece mainile nervos prin parul sau scurt. Chiar si modul in care vorbeste ma ademeneste.

Unele lucruri pe care le face imi face mintea sa o ia razna; modul in care imi mangaia partea de sus a mainii cu degetele sale, modul in care isi punea mana pe genunchiul meu..era greu sa gandesc normal- eram uimita,  in cel mai bun. In timp, am observat ca si el isi pierde concentrarea, de asemenea. Am fost scoasa din uimire cand m-a intrebat ceva. „Deci, de ce liceul?”

„Hmm?” Am murmurat.

„Liceul. De ce treci prin sarada asta? Vreau sa spun ca stii tot ce predau ei- de ce te supui torturii liceului?”

„De ce? Toata viata mea singurii prieteni pe care i-am avut a fost familia mea. Cred ca doar vroiam unele aparente de o viata normala. Sa stiu cum este sa fii o adolescenta normala.”

„O fata umana normala, vrei sa spui?”

„Exact. Si in plus imi place scoala.”

„Dar, esti cu greu o adolescenta.” El m-a tachinat.

„Gee, mersi.”

„Nu ca nu arati complet uimitor pentru 25 de ani.” El se balbai. „Deci…este totul cum ai sperat sa fie?” A intrebat, sarcastic.

„Nu, nu chiar.” Am chicotit. „Dar, priveste din perspectiva asta, daca nu ne duceam, Aiden nu ar fi gasit-o niciodata pe Chelsea.”

„Ana, ei sunt meniti unul pentru celalalt. S-ar fi gasit reciproc, in cele din urma.”

„Ok, ei bine… s-ar putea sa nu-mi fi gasit cea mai buna prietena. Deci… cum iti place colegiu? Universitatea din Washington, nu?”

„Da, hai Huskies! Colegiu este…greu, dar imi place. Mai am doi ani.”

„In ce te specializezi?”

„Biologie.” Raspunsul lui m-a surprins din nou.

„Tocilar de stiinta, nu?  Nu-mi pasa asa de mult de matematica sau stiinte. Nu ma intelege gresit, am excelat la subiectele astea, e doar..ei bine, cu matematica, totul este asa de diferit- atat de absolut- un raspuns pentru fiecare intrebare.”

„Oh, da? Ei bine, care este materia ta preferata?” El parea un pic cam suparat dupa declaratia mea.

„M-am gandit ca atunci cand voi merge la colegiu, as da la engleza ca bunica. Vezi, in literatura,  nimic nu este asa de absolut. Totul este deschis la diferite interpretari. Iti este permis sa o spui cu voce tare.”

„Vorbeste ca un adevarat poet. Esti asa  de romantica.” Si-a dat ochii peste cap.

L-am impins de pe trunchiul de copac pe care stateam.  Pentru urmatoarea mea intrebare, mi-am ales cuvintele cu grija- eu nu stiam cat de mult adevar vroiam sa aud. „Deci…te-ai…intalnit mult? Fete de colegiu vreau sa spun…orice fata ?” Obrajii mei fierbeau.

„Aici si acolo in ultimii ani. Nimic serios…nimic, ca…ei bine, nu am fost niciodata cu nimeni, daca la asta te referi. Dar tu? Ai frant vreo inima inapoi acasa in Brunswick?”

„Putin probabil. Nu am mai avut o intalnire inainte de seara asta, sa nu mai vorbim de un prieten.” Priveam spre iarba. „E un tip la scoala care ma place, cred.” Am decis sa omit partea in care aproape l-am ucis pe Nick la petrecerea lui Tristan.

„Un liceean? Iti plac tinerii…jefuitor de leagan.” A ras el.

„Oh, te rog. Nu-mi place de el cum ma place el…cum te plac pe tine.” Vocea mea a incetinit la ultimele cuvinte. Nick si eu nu aveam nici o fractiune din chimia pe care o aveam cu Moe. Sentimentele noastre se aprofundau cu orice minut care trecea.

„Deci, nu te va astepta cand vei ajunge acasa, atunci?”

„Exista o sansa buna ca o va face. Nu am avut exact timp sa-i  spun ca nu  ma intereseaza. Dar o voi face cand voi ajunge acasa.”

„Bun.” A raspuns, o tenta usoara de gelozie era prezenta in vocea sa- asta m-a multumit.

******

O alta compozitie frumoasa la pian a umplut aerul din jurul nostru si el doar a zambit.

„Ce?” L-am intrebat referindu-ma la zambetul superior care i s-a raspandit pe intreaga sa fata minunata.

El doar a chicotit, ridicandu-se de la tulpina copacului langa care stateam. El s-a intors, acum pe deplin confruntandu-se cu mine, in timp ce si-a intins mana pentru mine sa o iau.

„Ce faci?”  L-am intrebat curioasa.

„Vom dansa.”

„Eu nu sunt foarte buna…ei bine, nu am practicat mult.” Nu am avut ce face decat sa recunosc timid.

„Totul este in conducere- tot ce trebuie sa faci este sa urmezi. Nu trebuie sa te jenezi- sunt doar eu.”

Doar el!  Moe nu mai era  ‘doar el’, el era acum baiatul de care ma indragosteam rapid- si foarte profund.

Inima mea batea repede, mai puternic cand m-a tras aproape. Respiratia mea accelera  in timp ce mana sa trecea jos pe bratul meu spre soldul meu. Am inspirat- inhaland mirosul lui exotic imbatator- am inchis ochii si mi-am lasat corpul sa se relaxeze intr-al lui. Ne leganam de-o parte si de alta, incet.

Aerul rece al noptii a suflat inspre noi—nu era deranjat de el, dar m-am agatat chiar mai aproape de corpul sau. Dupa o vreme, ne-am oprit din dansat- noi doar stateam acolo, in bratele celuilalt.

Tremuram cu nerviozitate in timp ce mainile mele treceau pe pieptul sau; stateam pe degetele de la picioare si mi-am pus mainile peste umerii sai. Mainile lui Moe se odihneau usor pe spatele meu. M-am uitat lung in ochii sai, tensiunea dintre noi era palpabila si electricitatea bazaia. Mi-am mutat mainile la gatul lui; el si-a tras fata in a mea si m-a sarutat.

Nu a fost cum am crezut ca va fi primul meu sarut- era mai mult, mult mai mult. A fost mai retinut la inceput apoi s-a trasnformat  intr-unul mai pasional, feroce. Mainile sale mi-au cuprins talia, sfaramandu-ma de corpul sau, mainile mele s-au inasprit in jurul gatului sau. Buzele noastre se miscau in perfecta sincronizare; aveam nevoie de aer dar nu ma puteam trage departe de el. el m-a ridicat de la pamant, imbratisandu-ma bine. Mi-am infasurat picioarele in jurul taliei sale- corpul meu ardea cu un nou sentiment-dorinta. Il doream pe Moe mai mult decat orice.

Oh, da, cu siguranta aveam chimie.

M-am tras departe de el, inainte ca lucrurile sa mearga mai departe. El m-a pus pe picioare. „Umm,” am balbait. „Asta a fost…wow.”

„Da, wow este corect.” El mi-a prins fata intre mainile sale calde, dandu-mi parul in spatele urechilor si sarutandu-mi fruntea.

Am stat sub luna plina, infasurati unul in imbratisarea celuilalt. Groaza de maine m-a lovit brusc. Voi pleca; parasind Forks, parasindu-l pe Moe. Sigur, aveam darul meu dar am incercat sa-l folosesc pe distante mari si inainte, fara mult noroc. Ochii meu au inceput sa se umfle cu lacrimi. M-am tras departe de Moe si m-am asezat pe iarba.

„Ana?” Moe a venit langa mine intr-o clipa. „Ce s-a intamplat? Am facut eu ceva?”

„Nu ai facut nimic, viata e cea care a facut ceva!” Am exclamat ingropandu-mi fata in pieptul sau.

„Sunt confuz…ce vrei sa spui?”

„Plec maine Moe. Te parasesc- nu pot suporta gandul de a fi departe de tine, nu pot.” Am inceput sa plang in hohote, incontrolabil. Minunat- probabil crede ca sunt o epava emotionala.

„Stiu.” A admis el, facand cercuri pe spatele meu. „Nu ma pot imagina fara tine. Nu ma bucura inevitabilul maine. Ne vom gandi la ceva, iti promit asta, Ana. Nimic nu ne va separa. Nu voi lasa sa se intample asta.”

„Promiti?” Am intrebat, uitandu-ma in ochii lui rugatoare.

„Promit.”

Am inabusit un ras, acum pe deplin inecata in isterie.

„De ce razi?” A intrebat. „Nu este amuzant. Este destul de serios.”

„Cred ca am ras pentru ca…cine ar fi crezut ca tu si eu am fi impreuna…ca asta? Este mai degraba-„

„Neasteptat?” M-a intrerupt inainte sa pot terimna. Am incuviintat din cap. „Ahh, sa fii tanar si indragostit.” S-a asezat inapoi pe iarba uitandu-se sus la stele- cerul impanzit.

M-am asezat langa el, odihnindu-mi fata pe bratul meu de sprijin. „Asta este?”

„Nu stiu. Este?”

„Eu te-am intrebat prima.”

„Cred ca sunt indragostit de tine….daca iubesc, te iubesc vom vedea.” El imi rasucea suvite din par intre degetele sale.

„Destul de corect.” M-am stabilit jos complet langa el, tragandu-ma cat mai aproape posibil de el.

„Tu nu ai raspuns la intrebare.” El inca se juca cu parul meu.

„Pot sa spun de acord si sa fie de ajuns pentru acum?”

„Pentru acum.” M-a sarutat dulce. „Pentru moment.”

***************

Anunțuri

12 gânduri despre „Cap. 30

  1. denisa spune:

    SUPER CAPITOLUL:X:X:XX:X:X:XTHE BEST:D:X:X

  2. Simonik spune:

    dar dc tre sa plece?:((…nu e corect…capitolul e super:D..asta nextu,bafta la taste:*

  3. funnkysmile spune:

    :X:X::X
    d knd ast cap asta:X:X:X
    aproape k nu mi-a venit sa crd knd am intrat si am vzt k l-ai postat:X:X
    e superb:X:X:X
    ca toate celelalte:X:X:X
    e aiurea k o sa plece..dar gasesc ei o solutie:X
    sper sa postezi cap urm mai rpd:D:D
    >:D<:*

  4. sonycika spune:

    wow… asta a fost fantastic…
    un sir de emotii si sentimente ieseau din toate aceste fraza…
    e nemaipomenit…
    astept nextul… 🙂

  5. Lora spune:

    wow e super deabia astept nextu……..SUCCES la scris…!!!:*:*:):):):)

  6. Anda spune:

    yey
    capitolul 30
    :X
    pe care eu iar uitai sa-l citesc
    scuze
    da nu prea am timp de comp
    saptamaniile astea:(
    pussy:*
    si foarte reusit capitolul :>

  7. denisa spune:

    Cand pui urmatorul capitol?????:D:D

  8. Crysuka spune:

    Soper! Abia astept nextu!! Imi place f molt ficul deoarece personajele principale nu mai sunt Bella si Edward,vreau sa zik ca este mai nou !!! IL ADOR ! Sa-mi trimiti si mie nextu cand apare!! cristina_d2010@yahoo.com

  9. ckytyna spune:

    mai vreau nu te opri din scris sunt dependenta de capodopera ta

  10. ioana spune:

    nu e corect……de ce trebuie sa plece?mai ales acum:(

  11. silvia spune:

    abea ajtept sa vad k solutie gaseste :P:* te pwp succes la scris

  12. silvia spune:

    inka nu miam amintit k vroiam sa zik :((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s