Epilog

Epilog

Rio de Janeiro, Brazilia

Un an mai tarziu

Chelsea POV

„Oh, Doamne, sunt atat de nervoasa,” exclama Ana, agitandu-si mainile cu furie,  ca si cum erau pe foc.

„Ana, opreste-te. Te agiti fara nici un motiv,” am apucat-o de maini pentru a o conforta. „Si arati absolut superb, as putea adauga.” A rasuflat profund. Usurare i s-a aratat instant pe fata la atingerea mea.

„Multumesc, Chels.”

Carlisle spune ca, uneori, atunci cand un om este schimbat, iau cu ei ceva special- el spune bunatatea si fericirea mea fara fund au venit cu mine dupa transformare. Eram binecuvantata cu un cadou extraordinar, mai mult ca al lui Jasper. Prin atingerea mea, puteam manipula o serie de emotii, sa ma joc cu ele cum ar fi; pot calma, excita, surprinde, pot aduce tristete si frica sau a infuria pe o alta persoana, desi- eu nu as face la urma urmelor acest lucru. Nu e in natura mea.

„Hei, sis, nervoasa?” A intrebat Aiden, punandu-si un brat de siguranta in jurul taliei mele, si mi-a sarutat fruntea.

„Nu mai sunt”, a raspuns Ana cu un zambet cu dinti, clipind la mine.

„Unde este Bryce?” Am intrebat, aranjandu-i cravata.

„Cu Alkaia si tata, conduce lumea la locurile lor.” Alkaia era sora amazoniana jumatate vampir a lui Nahuel- si imprimarea lui Bryce. Nu l-am mai vazut asa de fericit niciodata. Inca de la schimbarea mea- si chiar mai mult dupa ce s-a imprimat- lucrurile intre Bryce si mine nu puteau merge mai bine. El era fratele mai mare pe care mi l-am dorit mereu.

„Ana!” Alice facu semn, fluturand la ea cu furie.

„Oh, nu. Ce mai e acum?” Ana si-a dat ochii peste cap.

„Doar vroiam sa ma asigur ca esti perfecta, asta e tot!” A spus Alice vesela, tragand-o pe Ana dupa ea. „Vom fi inapoi imediat.”

„Distrati-va.” Am spus sarcastica in timp ce Ana mi-a dat buchetul ei.

Aiden si cu mine eram singuri pentru prima data in ultimele zile. Cu nebunia nuntii, eram foarte ocupati. Ana si Moe si-au anuntat logodna a doua zi de cand am venit in Rio, cu sase luni in urma. Ma simteam asa de onorata cand m-a intrebat daca vreau sa fiu Domnisoara ei de Onoare.  As fi plans ca un copilas daca puteam. „Mi-a fost dor de tine,” am spus, ridicandu-ma pe varfuri pentru a planta un sarut pe buzele lui.

„Nu asa de mult ca mi-ai lipsit tu.” Buzele noastre se micau impreuna in perfecta sincronizare. Eu si Aiden am avut un an greu cu trecerea mea la aceasta noua viata. Nu a fost usor- au fost momente cand am gasit ca era asa de greu sa lupt cu instinctele mele. Dar el a fost mereu acolo, rabdator, sustinandu-ma si iubindu-ma. Nu a renuntat la mine, in ciuda tuturor greutatilor cu care ne-am confruntat, si iubesc fiecare minut din asta.

„Nu pot sa spun ca sunt suparata sau ii port pica lui Alex pentru evenimentele din aceea zi dezastruoasa de acum un an. Daca nu ar fi fost accidentul, nu as fi aici, traindu-mi viata pentru o eternitate cu sufletul meu pereche. Deci, cred intr-un fel, ii sunt recunoscatoare pentru asta. Suna morbid nu?”

„Hei, voi doi! Terminati,” ne tachina Bryce. El venea mana in mana cu Alkaia. Ea arata minunat in rochia ei de domnisoara de onoare.

„Nu arata frumos in costum?” A tors Alkaia in accentul Brazilian, aranjandu-i costumul unde s-a deranjat.

„Multumesc.” Bryce rosi.

„Vad ca portugheza ta este tot mai buna.” A remarcat Aiden.

„Ea este o buna profesoara.” Bryce a trasat cu degetul fata Alkaiei.

„Esti un elev bun,” chicoti ea.

„Nu vreau sa stiu,” a adaugat Aiden.

„Jur, femeia asta este atat de enervanta, uneori,” a marait Ana din spatele nostru. Am luat-o de mana, ajutand-o sa se relaxeze din nou.

„Chels, esti o salvatoare de vieti. Ce m-as face fara tine?”

„Toata lumea e gata?” Jacon intreba grabit. Arata ca un pachet complet de nervi.

„Suntem toti aici,” i-am spus, punandu-mi mana pe umarul lui.

Alice statea in partea laterala a usilor duble care conduceau spre interiorul bisericii. „La locuri toata lumea. Si Bryce, aminteste-ti sa numeri!”

„Oh, Doamne, Alice. Nu sunt prost. Am trecut prin asta de o suta de ori.”

Usile s-au deschis si orchestra a inceput sa cante. Dupa ce Alice a dat semnaluul, Bryce si Alkaia au inceput sa mearga pe pasaj. Eu si Aiden am mers spre intrare. M-am intors la Ana si am zambit.

„Esti gata? Este totul bine sa mergem?”

„Da,” s-a uitat sus la Jacob si apoi a zambit inapoi la mine. „Totul este perfect.”

M-am uitat la Deni, uitandu-ma in adorabilii, sai ochi iubitori. Nu as fi putut sa o spun mai bine.

FIN!

3 gânduri despre „Epilog

  1. stefanik spune:

    waw
    sfarsitu?
    nu pot sa cred ca e terminat!
    a fodt super
    si m-am speriat la inceput ce se poate intampla cu chelsea
    dar acum ii bn ca s-a terminat cu bn:)
    super ficu

  2. MonicuZZa spune:

    Deja? Doamne…Aveam impresia ca va fi un fanfic lung, cel putin eu, daca as fi fost autoarea lui, m-as fi jucat mult cu el, ar fi probabil atatea posibilitati. Dar in orice caz, este foarte reusit, foarte frumos. Merci :*

  3. Simonik spune:

    deja e gata?wow:)ai facut o treaba buna,felicitari:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s