24.The Hunt

Capitolul 24: The Hunt

Bella PDV

Am impins usile bibliotecii larg in timp ce alergam, fetele oamenilor curiosi si vantul trecand pe langa mine. Hartia din mana mea devenea din ce in ce mai mototlita cu cat imi puneam mana la spate, incercand sa imi fac corpul sa alerge mai repede.

Eram o femeie intr-o misiune. Stiam ca daca ajungeam la spitalul de nebuni, puteam cel putin sa incerc sa reconstitui pasii pana la conac. Imi amintesc ca drumul nu a fost lung cand Laurent m-a dus acolo.

Am alunecat cand am dat coltul, mainile alunecandu-mi pe perete si parul lipindu-se de fata. Sunt destul de sigura ca tocmai l-am lovit pe un boboc cu geanta mea grea. Nu m-am oprit sa verific.

Am auzit un bang in spatele meu dar am continuat sa alerg, alergand la Edward, pentru ca stiam ca de acesta data il voi gasi si nu voi pleca fara el.

„Domnisoara Swan!” am auzit o voce strigandu-ma din spate. Deja am auzit vocea asta azi, cu cateva ore in urma la Engleza. Vroiam sa continui sa fug, sa dau dracu regulile scolii care zic sa nu fugim pe coridoare! Nu voi mai fi la liceu mult timp oricum. Dar in ciuda tuturor lucrurilor astora am incetinit si m-am intors usor.

Domnul Mason statea la capatul coridorului strangand ceva in mana. Fata lui nu era furioasa sau dezabrobatoare cum era de obicei, de fapt, era opusul, fata lui era socata si barbierita? Ceva care niemni n-a vazut niciodata la Domnul Mason.

Am inghitit in sec si am impietrit, intorcandu-ma spre el”Da” am respirat eu.

Domnul Mason a luat-o din loc si a inceput sa vina spre mine, pantofii lui facand zgomot pe podeaua de vinil. Tinea ceva in mana lui stanga in timp ce mergea, mana fiind stransa pe acel lucru. In timp ce se apropia am vazut ce era si aproape am facut infarct. Nu imi venea sa cred ca am scapat chestia aia!

Ochii mi s-au marit pe obiectul din mana lui in timp ce mergeam spre el ca sa ne intalnim la jumatatea drumului.”Aa..ai scapat asta” a spus el tinand rama foto de cires spre mine.

Am apucat-o cu ambele maini si am luat-o din mana lui stanga. Ochii lui au analizat mica poza cu mine si cu Edward.

„Tu si Edward?” a zis domnul Mason tacut.

„Da, cum ati stiut?” am intrebat uitandu-ma spre el. Aproape isi zgaria barbia.

„Pai, parul lui Edward este de neuitat si al tau arata aproape la fel” a rosit el. Nu puteam sa ma obisnuiesc cu noul comportament al domnului Mason. Banuiesc ca intr-un fel se simtea vinovat, daca nu as fi fost la detentie in ziua aia poate nu as fi fost rapita.

Am chicotit”Da, nu ne-am schimbat prea mult..”

„Domnisoara Swan..Bella, doar vreau sa iti spun ca imi pare rau..pentru pierderea ta. Edward era un baiat bun.”

„Edward era excelent” am spus fara sa gandesc”Si nu am pierdut nimic, el este inca viu.”

Domnul Mason parea aerian”Pai…unde e?”

Am fost tentata sa ii bag in fata foaia care o aveam in mana dar comentariul luii mi-a amintit ca trebuia sa fiu undeva. M-am uitat cu o privire complicata la domnul Mason si am fugit in directia opusa, numele meu sunand ca un soptit pe buzele lui in timp ce tipa dupa mine.

Continuam sa fug si am iesit pe usa lovindu-mi umarul de ea. Studentii erau peste tot, mergand prin soare in timp ce se bucurau de ultimele minute ale pranzului. Din nou eram subiectul tutror si toti se uitau la mine dar nimic nu conta. Singurul lucru care conta acum era Edward.

Am alergat prin curte punandu-mi geanta in fata ca sa pot pune rama foto inauntru. Fermoarul s-a blocat si a trebuit sa ma opresc si sa ma sprijin de perete ca sa rezolv problema.

„Hey, esti Isabella Swan?” m-a intrebat un baiat mic pistruiat. Prietenii lui s-au strans in jur incercand sa arate dubios.

„Dumnezeule, dispareti!” am spus dupa care m-am impins de perete si am inceput sa fug din nou. Doar intr-un oras ca Forks ai fi rapit si apoi ai fi ca o celebritate.

Am inceput sa alerg in parcarea de masini si am realizat ca nu aveam masina; telefonul meu era acasa deci nici macar nu imi puteam suna tatal. Am incetinit si am oftat frustrata, punandu-mi bratele in san gandindu-ma la ce sa fac.

Ar trebui sa incerc sa fur o masina? Sigur ca cineva ar intelege de ce am avut atat nevoie de ea…ar trebui sa merg..dar asta ar lua prea mult timp si eu vroiam sa fiu cu Edward cat de repede posibil. Chiar acum!

Intr-un final m-am decis sa ma intorc in scoala, sa folosesc telefonul de la secretariat si sa il sun pe tata. Am inceput sa fug repede, picioarele durandu-ma.

M-am uitat in jos, la pantofii mei in timp ce alergam. Doamne,cine stia ca sunt atat de nedescurcareata?

Apoi m-am oprit in timp ce am dat cu capul in ceva tare. Mainile s-au ridicat automat ca sa apuce obiectul din fata mea, aterizand pe pieptul firm al unui tip inalt care purta un tricou negru. Ambele maini erau puse pe umerii mei, tinandu-ma strans.

Gatul meu era iritat si incercam sa respir, incercand sa imi amintesc tehnica cu inspiratul prin nas si expiratul prin gura.

„Bella?”

Apoi respiratia mi s-a oprit si m-am uitat in ochii persoanei care m-a prins. Jacob Black.

„Imi pare rau, Jacob” am bombanit tragandu-ma din bratele lui”Eu, doar ma indreptam spre secretariat.”

„Pai, poate ai vrea sa te mai linistesti…daca nu eram eu in care sa intri, sunt destul de sigur ca te-ai fi izbit de alta persoana. Apropo, de ce fugi atat de tare?”

Am trecut pe langa el si am inceput sa merg inainte, auzindu-l urmandu-ma.”Nu fug de nimic. Fug spre ceva…”

„Ai intarziat sau ceva de genul?”

„Cam o luna intarziere” am spus dand din cap, rusinata ca nu m-am gandit la asta inainte.

„Ce?Unde te indrepti?”

M-am intors sa ii arunc o privie.”Acasa! Trebuie sa merg acasa…dar nu am masina si….sunt atat de nefolositoare!” incepusem sa ma intristez, tot ce vroiam sa il iau pe Edward si chiar acum totul parea imposibil.

M-am intors iar, ianpoi spre scoala.

„Pot sa te duc acasa daca vrei…” m-a oprit vocea lui Jacob.

M-am intors incet, holbandu-ma la el”Dar, tu nu conduci…”

„O masina…” a spus el elegant, bagandu-si mainile in buzunarele de la blugi. Am ridicat o spranceana confuza.

Si-a dat ochii peste cap si s-a uitat intr-o parte.”Vino aici” a spus el intinzandu-si mana. Incet am mers spre el, strangand hartia mai strans in mana. Jacob s-a dat intr-o parte si m-a intors cu mana lui pe umarul meu”Vezi acolo…langa Toyota aceea albastra?”

Mi-am pus mainile deasupra ochilor in timp ce ma uitam, oftand cand am vazut o motocicleta mare si stralucitoare.

„Motocicleta! Mergi pe o motocicleta?” l-am intrebat intorcandu-ma. Jacob a zambit si a aprobat. Am urat bicicletele de cand am incercat sa conduc una cand aveam sase ani..cu Edward.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cu 12 ani in urma

 

Edward isi infingea casca pe cap, cu nasul in aer.”Bella nici macar nu poate conduce o bicicleta decat cu 2 roti ajutatoare…altfel nu poate merge cu una” a ras el in timp ce Carlisle a inceput sa imi puna cele doua roti ajutatoare. Bicicleta lui Edward era proptita de perete, stralucitoare si noua…doar cu doua roti. Vroiam ca a mea sa fie la fel asa ca i-am cerut unchiului Carlisle sa imi scoata rotile ajutatoare.

„Nu e ca nu pot merge pe o bicicleta fara roti ajutatoare” am spus

proptindu-mi piciorul pe jos”Nu pot merge cu tine pe bicicleta.”

Edward s-a imbufnat si s-a uitat urat la mine”Eu si Emmet mergem mereu cu bicicletele dupa scoala…tu rar faci asta.”

„Pentru ca tu nu ma lasi sa merg cu tine.”

„Da, pentru ca esti fata si fetele miros” a ras Edward, luandu-si bicicleta. M-am holbat la el cu gura cascata; baietii erau cei care miroseau, nu fetele.

„Acum, copii..jucati-va frumos. Edward, sunt sigur ca Bella poate merge bine pe o bicicleta” a spus Carlisle ridicandu-se, stergandu-si mainile murdare de blugi.

Mama a iesit pe usa din spate cu o tava care avea o cana de 2 litri de suc de portocale si trei pahare.”Ce faceti, copii?” a ranjit ea, uitandu-se la Carlisle.

„Matusa Renee, tata ii scoate rotile ajutatoare Bellei..o sa cada, stii?” a spus Edward pe o voce desteapta ca si cum ar fi fost un adult.

„Ohh, pe bune? Pai, sunt de acord ca Bella nu e cea mai coordonata” a zambit ea, mangaindu-mi barbia in timp ce mergea spre punte.

„O sa fie bine” a spus Carlisle zambind „o sa o luam ca bebelusii”

Edward a chicotit si a aratat spre mine zicand incet”Bebelusule”

M-am incruntat si m-am dus spre el ca sa il trag de parul portocalului.”Taci din gura, morcovule! O sa iti arat ca pot merge pe o bicicleta!”

Carlisle a inceput sa rada si a dat la o parte micile fire de par care ieseau din casca”Morcov…asta e noua.”

„Tata!” a tipat Edward”Nu e amuzant”. Edward a dat cu piciorul bicicletei si ea a cazut in acest timp, Edward si-a pus mainile la piept si si-a tuguiat buzele. Ce ratat!

„Scuza-ma, ridica bicicleta aia chiar acum, tinere” a zis Carlisle pe o voce serioasa.

Edward a bombanit ceva si si-a ridicat bicicleta. Carlisle mi-a pus casca si a ajustat-o pentru mine.”Acum, aminteste-ti, Bella, continua sa te uiti inainte si sa tii strans ghidonul, OK?”

Am aprobat si Carlisle si-a pus o mana pe umar si cealalt in afat, impingand bicicleta,

M-a ghidat, spunandu-mi mici secrete cum sa fiu gratioasa si sa nu cad. Mi-am dat ochii peste cap; era doar o bicileta stupida! Cat de greu putea sa fie?

Edward astepta in varful dealului plin cu iarba; deja era asezat pe bicicleta, cu ambele maini pe ghidon si un picior pus jos ca sa stea stabil”Acest deal va fi bun de alunecat” a tipat el fericit

Carlisle a ras”Pai, asta e la cateva luni departare, Edward”

„Inca…”

Carlisle m-a dus la terenul drept plin cu iarba de langa deal, Edward uitandu-se la noi amuzat”De ce eu nu pot cobori pe deal?”l-am intrebat

„Pentru ca Edward e mai experimentat cu bicicleta, tu trebuie sa inveti sa mergi pe un teren drept mai intai” a zambit Carlisle ghidandu-ma. Bicicleta mergea in timp ce eu am reusit sa ii apuc mainile”Este bine, te tin bine.”

Edward a ras si m-am uitat la el urat”Ne mai vedem, aligatorule”a ras Edwrad inainte de a se impinge in pamant si sa porneasca la vale pe deal, trecand repede pe langa gradina. Corpul lui miscandu-se de sus in jos de la iarba. L-am vazut pe spate, picioarele pedaland repede si apoi a disparut.

„Chiar acum, te voi lasa si vreau sa pedalezi ca de obicei” a zambit Carlisle.

Am aprobat si am inceput sa incerc, cazand drept pe jos. Unchiul Carlisle si eu am petrecut alta jumatate de ora incercand sa imi perfectonez tehnica. Edward s-a intors si s-a dat iar de vreo 5 ori si de fiecare data se oprea sa se holbeze la mine

Intr-un final amreusit si pedalam usor pe iarba „Foarte bina, Bella!” a batut Carlisle din palme.

„Carlisle?” am auzit-o pe mama tipand peste pajiste.

„Voi fi inapoi intr-un minut,Bella, doar stai pe aici un minut.” a spus Carlisle inainte de a fugi spre gradina. Mi-am reajustat casca transpirata si m-am uitat in jur, privirea odihnindu-se pe deal.

Am sarit de pe bicileta si am apucat ghidonul dintr-o parte, urcand bicicleta pe deal. puteam merge pe o bicicleta, era usor…acest deal nu ar fi fost vreo problema

Am ajuns in varf si mi-am indreptat bicicleta, pregatita sa ajung jos.

„Aww, nu ai voie acolo” a spus Edward mergand spre mine cu un ton de copil”Tata a zis ca trebuie sa il astepti”

„Pot sa merg pe deal in jos” am spus apucand ghidonul din fata mea.

„Eu nu prea cred, vei cade…o sa ii zic tatei.”

„Spune-i atunci. Tot o sa o fac.”

„Nici macar nu stii sa mergi pe o bicicleta, esti proasta” a spus Edward de langa mine, sprijinindu-se pe bicicleta cu un ranjet pe fata. Oh, ii voi arata.

M-am aplecat si m-am impins in deal. Totul mergea perfect pana la jumatatea drumului.

Am incercat sa intorc ghidonul dar nu am reusit, se intorcea singur in dreapta si in stanga, bicicleta mergand in ce in ce mai repede cu mai multa forta. Mainile imi alunecau dintr-o parte in alta pana cand, intr-un  final roata din fata s-a dus intr-o parte si eu am fost aruncata de pe bicicleta.

Am cazut pe genuchi si m-am rulat pe iarba, totul invartindu-se cu mine. Casca s-a strans sub barbie, plasticul intrand in pielea mea.

Am stat acolo pentru catea momente uitandu-ma la cer pana cand niste par rosu a aparut in raza mea de vedere.”Esti bine?” a intrebat el nesigur.

„Nu” m-am vaitat eu, ridicandu-ma”Ma doare genunchiul..”

„O sa il chem pe tata” a spus Edward fugind „Eu ti-am zis” a tipat el in timp ce fugea.

Vroiam sa ii dau un pumn in fata dar vroiam sa imi ranesc bicicleta mai mult”Chestie proasta” am spus ridicandu-ma si lovindu metalul cu cizmele Wellington. Era numai vina bicicletei

___________________________________________________________

N/A : Scuze ca nu am postat aseara dar, ca de obicei, modemul a facut figuri si nu m-a mai lasat sa ma conectez la net. Am postat prima parte din capitolul 24.  Sper sa va placa.

Nu uitati sa comentati si sa dati un click pe stelutele aurii.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Minunat…singurul mod de a ajunge acasa era pe spatele unei capcane a mortii. As putea fi moarta inainte sa il vad din nou pe Edward. Dar nu aveam de ales, trebuia sa il salvez pe Edward si aceasta era cea mai rapida cale.

„Poti conduce chestia asta?” am spus tare in timp ce am inceput sa ma indrept cu viteza spre chestie.

„Aaa…da” l-am azit pe Jaacob spunand asta confuz in timp ce m-a ajuns”Pe bune, care e graba?”

„Jacob, te rog doar…nu pune intrebari…Chiar trebuie sa ajung acasa” am   spus luandu-mi geanta din spate si punand hartia mototlita inauntru.

„Bine…doar..spune-mi daca ai nevoie de altceva” a spsu Jacob dand din cap in timp ce ne apropiam de motocicleta lui. Ma simteam ca si cum as fi fost o tarfa cu el asa ca i-am zambit.

„Multumesc, Jake. Chair apreciez asta…nici nu stii cat de important e ceea ce faci” am spus punandu-mi geanta inapoi pe umeri.

Jacob si-a luat casca si si-a pus-o in cap”Are de a face cu Edward?”

Cerul mi-a cazut in cap si zambetul mi-a disparut. El si-a tuguiat buzele si mi-a dat casca fara sa se uite in ochii mei.”Am banuit ca orice e important pentru tine e legat de Edward…Inteleg, te-am auzit la pranz…il iubesti.”

„Eu..” nu stiam ce sa ii zic.

„Bella, nu iti face griji…nu te invinovatesc pentru nimic” a spus el uitandu-se la mine intr-un final”Dar, Edward este un prieten si cat timp ati fost plecati am fost speriat de moarte in privinta voastra, daca e vreun mod in care te-as putea ajuta sa il aduci inapoi, as face-o”

Apreciatia mea pentru Jake a crescut vazand cu ochii. Era evident din ochii lui ca se referea pe bune la ce a zis. Edward si el, chiar daca s-au certat de mai multe ori, au fost prieteni si ingrijorarea din ochii lui Jacob aratau loialitatea prieteniei dintre el si Edward.

„Nici nu trebuie sa imi zici ce faci…doar cat timp ma lasi sa te ajut cu tot ce pot” a spus el punandu-mi casca pe cap. I-am zambit si mi-am pus mana pe a lui

„Multumesc, Jacob”

Jacob doar a zambit si a dat din cap”Apropo, arati minunat.

Mi-am dat ochii peste cap si mi-am pus mana pe locul lui”Cum dracu ma pun pe chestia asta?”

Jacob a chicotit si s-a aruncat pe motor, inaintand. A batut cu palma locul din spatele lui”Sari”

Inima imi iesea din piept. Charlie mereu imi spune sa stau departe de motociclete; mi-a zis ca majoritatea accidentelor de pe drumuri includeau un motor. Dar chiar acum, inima imi iesea din piept mai mult pentru ca daca ma urcam pe chestia asta eram cu un pas mai aproape de Edward.

M-am chinuit sa imi balansez picioarele mici pe motorul imens si am terminat tragandu-ma pe ea agatata de jacheta maro a lui Jake. Picioarele mele de abia atingea sustinatoarele de picioare si mi-am infasurat bratele in jurul mijlocului lui Jacob. El a ras si s-a dat intr-o parte”Imi pare rau, sunt neindemanatic”

A pornit motorul si aproape am cazut pe pamant cand motorul a intrat in actiune, vibratiile trecand prin tot corpul.

„Te tii strans?” a tipat Jacob

„Da, sa mergem” am tipat inapoi prin casca.

M-am agatat de el strans in timp ce si-a pus piciorul pe pedala si motocicleta a inaintat. Incepusem sa cred ca asta a fost o idee rea; vantul imi trecea prin par atat de repede cand ieseam din curtea scolii, aerul imi suiera in urechi.

Jacob a zis ceva dar nu am inteles.”Poftim?” am tipat inapoi.

Am simtit doar miscarea si vibratiile rasului lui Jake. In timp ce imi tineam casca aproape de spatee lui Jacob am inceput sa ma gandesc la Edward. Cum o arata? Cum era? Era macar in viata? Ochii mi s-au umezit la ultima intrebare.

Am simtit cum motorul incetineste si mi-am ridicat capul sa vad ca eram pe strada mea”Wow, asta a fost rapid” am spus eu

„Da…pai motocicletele sunt mai rapide ca masinile” a chicotit Jacob, de abia l-am auzit din cauza vantului.

Am tras in fata casei mele si sarit repede de pe motor cu picioarele tremurande”Asta a fost gresit…”

Jacob a pus frana si a sarit si el de pe motor”Tatal tau nu e acasa, de ce ai nevoie?”

Mi-am dat casca jos de pe cap si i-am pus-o in mainile lui Jake”Charlie e acasa la Carlisle…trebuie sa imi iau telefonul, poti sa astepti aici o secunda?”

Jacob a ramas perplex dar a aprobat si s-a sprijinit de motocicleta”Sigur”

„Multam” am tipat in timp ce ma indreptam spre usa. Am luat cheia de rezerva de sub pres si am deschis usa, fugind pe scari in dormitorul meu.

Aruncam prostiile din sifonierul meu in timp ce ma uitam dupa telefon, blestemand de fiecare data cand nu il gaseam”Rahat…rahat…hai, unde esti?” continaum sa verific, uitandu-ma in sertare si sub pat pana cand l-am vazut pe marginea de la fereastra. Am ras si am alergat spre el, inima batand cu doi kilometri pe minut.

Am apasat pe butonul care intra in meniu ca sa iau numarul tatalui meu dar ecranul ramanea negru. Am impietrit si am reincercat dar degeaba.

Intorcand telefonul pe o parte am apasat butonul de deschis. Am asteptat un moment inainte ca ecranul sa se deschida si sa imi arate mesajul de primire, gura mea deschizandu-se.

Dintr-o data telefonul a bipait si mesajul cu „baterie epuizata” a

aparut pe ecran inainte de a se inchide din nou.”Nu!” am tipat aruncand telefonul spre perete.

M-am intors pe scari spre telefon, sunand la casa Cullen. Suna si suna si iar suna, nimeni ne raspunzand.

Am pus receptorul la loc si am iesit din casa din nou. Jacob statea drept uitandu-se uimit la mine.”Esti bine?Am auzit lovituri”

„Eram eu.”

„Oh” a zis Jacob incet”Deci, ce se intampla?”

„Nu pot sa dau de tata…Nu stiu unde e, sau Carlisle si Esme..ce voi face?” am spus punandu-mi mainile la ochi.

„De ce ai nevoie de ei?”

Mi-am scuturat capul, lacrimile cazand si emotiile depasindu-ma. Am inceput sa ma joc cu lantisorul de la gat si am luat o gura mare de aer.”Edward este in viata…Cred ca stiu cum sa sa il iau.”Jacob ramasese uimit cand i-am zis.

„Cum?Ce? Spune politiei!”

„Nu pot! Tu nu il stii pe tipul care il are! Cat de curand aude sirenele, Edward va fi omorat” Nu pot sa sun la politie pana cand el nu e cu mine si stiu ca e bine.”

Am inceput sa plang, incercand sa maschez lacrimile ca Jacob sa nu vada. Stiam de cand m-am gandit sa ma duc dupa Eward ca politia nu trebuia anuntata, nu pana cand nu eram acolo.”Bine…pai..sa ne gandim la un plan atunci.”

Am  ras „Jacob, un plan nu e suficient in situatia asta…tipul e atat de necunoscut incat probabil ne stie toate planurile chiar daca noi inca nu le stim.”

„Whoa, asta are o minte de cacat…Bella, ce ti s-a intamplat exact cand ai fost luata? Simt ca ai fost bagata intr-o piscina adanca fara sa poti respira. Zi-mi ceva” a spus Jacob parand pierdut.

„In primul rand, nu te-am rugat niciodata sa te implici si in al doilea rand nu vreau sa vorbesc despre asta…nu cu tine..nu cu nimeni. Ce s-a intamplat este intre mine si Edward.”

„Poti macar sa imi dai un indiciu aunci? Creierul meu sa supraincarca” a spus Jacob deschizandu-si bratele larg.

„Uite, noi am fost rapiti de un om ca fiica lui sa traiasca, dar el a decis sa angajeze niste psihopati…” am lasta fraza in aer impietrind. Sigur…era doar o persoana care am promis sa o vad inainte sa fac ceva.

„Niste psihopati…” m-a grabit Jacob cu mainile in aer.

„Jake m-ai putea duce la spital?”

„Ce? De ce?” a spus el confuz inainte sa ma pun pe motor.

„Te rog, pot sa iti explic lucrurile mai bine cand ajungeam acolo” am spus disperata.”Repede”

_____________________________________________________________

Douazeci de minute mai tarziu am ajuns la Spitalul General din Forks….Mereu am blestemat motocicletele inainte, dar azi le apreciam enorm.

Jacob s-a dat jos de pe motocicleta si m-a ajutat cand m-am impiedicat.”Apropo, Jacob, spune-mi ai mobil??”

El a aprobat si a inceput sa se caute in buzunare. Mi-am pus mana pe mana lui”Nu am nevoie sa il vad, cat timp il ai.”

Am inceput sa ma indrept spre intrarea din spital, Jacob fiind in spatele meu”Ce facem aici, Bella?”

„Trebuie sa vad pe cineva” am spus jucandu-ma cu lantisorul din nou”nu veni cu mine, asteapta-ma aici”

„Bella, nu te las  singura. Nu poti sa vezi strarea in care te afli dar eu pot. Ai putea avea nevoie de ajutorul meu.”

„Ma indoiesc” am bombanit in timp ce continuam sa merg.

Usile automate s-au deschis si am fost lovita de mirosul de spital. Mi-am tinut repiratia in timp ce m-am impiedicat de biroul de informatii, respirand cu greu, Speram ca tarfa de dupa tejghea sa ma ajute sa ma duc la locul potrivit ca sa pot face ce as vrea sa fac si apoi sa plec

Stiam ca o data ce parasesc cladirea asta, ma duceam dupa Edward. Singura sau nu.

Nu vroiam sa il trag pe Jacob in situatia naostra. Primul motiv era ca nu eram asa buni prieteni; Edward il stia mai bine decat mine si mai era un motiv. Doar nu vroiam sa il bag pe Jacob in probleme.

Femeia s-a holbat la mine in timp ce se uita la mine peste ochelari, mintea ei plecata cu un biscuite in cafea”Da, cu ce va pot ajuta?”

„Ma intrebam daca pot sa vad un pacient?”

„Hey, nu esti tu fata aia d ela stiri? Cea care a fost rapita?” a spus ea dintr-o data, ridicandu-se, biscuitul cazand in cafea.”Oh, rahat!Barbera? Da-mi o lingurita!Mi-am pierdut biscuitele!”

„Da, pai caut un pacient?” i-am reamintit

„Numele?”

„Isabella Swan” am spus dandu-mi o palma peste frunte.

„Nu numele tau, numele persoanei care vrei sa o vezi” a spus ea parca vorbind cu un copil.

„Jane Volturi” am spus printte dinti.

„Esti din familie?”

„Aaa…” Rahat, stia ca nu sunt si nu mai era niciun mod in care sa intru.

„Eu sunt” a spus Jacob din spatele meu.

„Rude?”

„Nu ca e treaba dumneavoastra dar e verisoara mea” el mi-a strans umarul”Ea e iubita mea, asa ca va veni cu mine, mereu a fost atasata de…Jane”

Femeia s-a uitat urat la noi dar a renuntat cand prietena ei i-a bagat o lingurita sub nas „Etajul doi, aripa 6, camera 7″ a spus ea incercand sa isi  scoata biscuitele din cafea.

Am alergat spre lift cu Jacob in spatele meu”Multumesc, m-ai salvat.”

„Ma rog…de ce trebuie sa o vezi neaparat pe fata asta oricum?”

„Pentru ca ea e motivul pentru care am fost rapiti…”

Jacob si eu am ajuns la etajul doi, pasind pe holul intunecos.”Aripa sase, trebuei sa ne uitam dupa aripa sase” am spus uitandu-ma in jur.

„Acolo” a zis Jacob indicandu-mi un semn.

Am alergat pe corido , pantofii nostri facand un zgomot pe holul pustiu. Era liniste de moarte cu bipaiturile in jurul nostru”E ciudat ca dracu aici, ugh” a zis Jacob tremurand.

„Camera sapte” am soptit cand am vazut-o la capatul coridorului.

Am mers incet spre ea, respiratia mea accelerandu-se. Usa era inchisa si nu era nicio fereastra, niciun sunet.

„Vrei sa te astept aici cat timp intri?” a intrebat incet Jacob.

„Vom intra in probleme daca cineva te vede aici; trebuie sa intri si tu.”

Jacob a aprobat dar arata ciudat. Incet am apasat clanta, usa deschizandu-se cu un click.

Am impins usa, intrand in camera. Era o culoare purpurie cu picturi cu animale si desene facut de mana.

Ochii mi s-au oprit pe unl dintre desene si respiratia mi s-a oprit in gat. Era un desen cu Edward, aproape perfect…aceiasi nuanta a parului si ochii verzi. Inima mi s-a strans si am cazut.

„Bella?” a spus Jacob urgent.

„Bella?” a intrebat alta voce slaba si angelica. Am clipit si mi-am intors capul in partea cealalta a camerei.

Patul a fost ocupat de o fata tanara; statea cu picioarele incrucisate citind”Mica Sirena”. Ochii ei erau albastru deschis si se uitau la mine; nasul ii era ridicat spre mine si avea un zambet usor pe fata. Singurul lucru care nu mai era, era lipsa de par; era complet rasa.

Dar stiam. Stiam ca era inca aceeasi Jane.”Jane??” am intrebat usor

„Inca ai lantisorul” a spus ea fericita in timp ce a pus cartea pe patul de langa ea.

„Sigur ca il am” am zambit cu lacrimi in ochi. Am mers spre ea si Jacob m-a urmat.

„Oh, buna” a zambit Jane la el”Esti alt doctor?”

„Jane, el e Jacob. E prietenul lui Edwrad si al meu.

„Buna, Jacob”

„Hey…Jane”

Jane s-a intors spre mine”Ai venit sa ma iei acasa?” a intrebat ea vesela si inima mi s-a micsorat.

I-am luat mana”Nu azi. Doar am venit sa te vizitez.”

„Ohh” a spus ea aratand descurajata”Pai, sunt sigura ca voi fi acasa in curand. De abia astept sa il vad pe tati”

Am inghiti in sec si m-am luptat cu lacrimile. Acest inger micut nici macar nu stia ca tatal ei era mort, ca nu il va mai vede niciodata din nou. Durerea ei va fii la fel ca a mea si a lui Edward. Arata atat de slabita ca nu puteam sa ii zic.

„Da, sigur.”

„Unde e Edward?”

Mi-am muscat buzele si m-am uiat in jos”Inca e acasa la tine..cu Laurent.”

„Laurent? Cum e el? Nu a venit sa ma vada, inca, a zis ca va veni” m-am intors spre ea. Intr-un fel ceea ce a zis ea m-a sa ma intreb daca si el era mort. Dupa toate, el s-a pus importiva lui James ca sa ne ajute pe mine si pe Edward.

„El e bun, il vei vede in curan..mi-a zis chiar el”

Jane a zambit, ochi ei uitandu-se in ai mei. Deodata momentul nostru a fost taiat cand Jacob a venit mai aproape de mine, usa lovindu-se de picioarele lui

„Jane?” a spus o voce familiara.

„Carlisle!” am tipat ridicandu-ma. Carlisle a intrat in camera, confuz.

„Bella? Jacob?Ce faceti aici?”

„Carlisle” am alergat spre el, imbratisandu-l”Stiu unde e Edward…am gasit o cale.”

El arata perplex”Despre ce vorbesti?”

Mi-am dat geanta jos si am pus-o pe masa, scotand hartia. Ma incredeam in el”Aici…inainte ca Edward si eu sa fim dusi la conac, James ne-a dus aici. Trebuie sa mergem aici. Pot sa imi amintesc drumul spre conac daca ajungem acolo!”

Ochii lui Carlisle se uitau pe pagina fara a-i vine sa creada. S-a uitat si a fluturat-o in fata mea”Esti sigur despre asta?”

„Da! James a stat aici; am stat acolo doua nopti! Carlisle trebuie sa mergem!”

„Ai chemat poltitia?” a intrebat el urgent

„Nu, nu putem. Daca James aude polita il va omori pe Edward” ochii lui Carlisle s-au marit”Crede-ma. Trebuie sa mergem acolo si cand ajungem sunam la politie. Vom avea timp sa intram si sa il gasim pe Edward asigurandu-ne ca iesim inainte ca politistii sa vina.”

„Nu stiu, Bel-”

„Carlisle!Viata lui Edwrad depinde de asta!” mi-am lins buzele si am luat o gura de aer”Te rog, crede-ma”

Carslisle s-a uitat la mine pentru cateva momente inainte sa dea din cap furios.

„Bella?” m-a tras Jane de mana. M-am aplecat spre ea si am sarutat-o pe frunte

„O sa fiu inapoi in curand, iti promit.”

„Cu Edward?”

„Da, cu Edward” am zambit.

_________________________________________________________

Am postat si partea doua, se pare ca de acum vine adevarata actiune. Maine voi posta si ultima parte dar nu va promit nimic pentru ca e ziua mamei mele si s-ar putea sa plec.

Pana la ultima parte nu uitati sa comentati si sa dati click pe stelutele aurii

________________________________________________

Carlisle, Jacob si eu am alergat spre iesire, Carlisle dandu-si jos halatul de medic in timp ce se uita pe harta.”Ai fost gasita la zece mile departare de locul acesta” a spus el scotandu-si cheile din pantaloni.

„Motorul meu, ce ar trebui sa fac cu el?” a spus Jacob de langa mine.

„Jake, ar trebui sa te duci acasa acum…” am spus incet.

„Sunt de acord, asta e o problema de familie si este o chestie uriasa, nu trebuie sa mai implicam pe altcineva…acesti oameni sunt periculosi” a zis Carlisle.

„Va fi o chestie mare, politia nu are nevoie de altcineva care sa fie implicat” am adaugat simpatica la fata socata a lui Jacob.

„Nu, stiu mai mult ca altii ce ti s-a intamplat si Edward era prietenul meu, vreau sa ajut” a zis clar si raspicat Jacob.

„Jacob…”a inceput Carlisle.

„Nu, doctore. Asculta, ai nevoie de tot ajutorul pe care il poti avea, nu poti depinde de politite…si sa fim sinceri, Carlisle, chiar te-as putea lua…daca nu vrei sa ajut, bine. Dar pot cel putin sa fiu de rezerva in caz de nevoie.”

Cu asta Jacob a urcat in spatele Mercedesului lui Carlisle. Nu am zis nimic si m-am urcat in fata, nu aveam timp sa ne certam.

Aparent, Carlisle a fost de acord in timp ce intra in masina si inchidea usa dupa el „Deci ne indreptam spre Montesano, pentru inceput. Apoi incepem sa urmarim directiile mai dificile…”

Jacob s-a aplecat spre GPS „De ce nu deschizi chestia cu navigatul?” a spus el indicand spre bord.

Carlisle si eu respiram amandoi cu greu dar ne-am oprit cand am realizat ce a zis Jacob”Da…multumesc, Jacob” a spus Carlisle uimit. Capul lui era in toate locurile, la fel ca al meu.

M-am uitat in liniste cum GPS incepea si ne cerea o destinatie. Cu degetele tremurande, Carlisle a bagat adresa pentru Brookwood.

Automat femeia l-a informat sa o ia la stanga, afara din parcare. Mai aveam putin si incepeam sa tip de bucurie, in schimb m-am pus in mijloc si fata mi-a devenit alba.

Carlisle s-a grabit sa iasa din parcare si sa intre pe drumul principal, picaturile de transpiratie adunandu-se pe fruntea sa.

Conduceam, si conduceam si conduceam, oprindu-ne pentru benzina si Carlisle ma intreba ocazional daca eram sigura de ceea ce faceam. Eu mereu raspundeam „Da”. Jacob ramanea tacut cu exceptie cand vedeam ceva care era destul de mare. Ma intreba daca recunosteam si eu mereu ii raspundeam „Nu”.

Am condus ore bune, cerul intunecandu-se. A inceput sa imi fie foame si chiar si stomacul lui Jacob incepuse sa protesteze.

M-am uitat la Carlisle si am vazut ca ochii lui erau mariti, ca si cum ar fi fost drogat.

„Esti bine?” am intrebat eu in timp ce conduceam pe un drum pustiu.

„Ar fi trebuit sa sunam la politie, ar trebui sa ii sunam acum” a spus el inclestandu-si pumnii.

„Nu, nu putem. Doar mergem la o institutie mentala; nici macar nu stiu unde e conacul”

Carlisle s-a uitat la mine neincrezator”Ziceai ca stii!”

„Am spus ca pot gasi drumul o data ce ajungem la spital; imi amintesc modul in care m-a luat Laurent.”

„Laurent? Cine era el?” m-a intrebat Carlisle

„Laurent era…era un baiat de treaba, el a incercat sa ne ajute sa scapam…daca nu era el, nu as fi fost aici” Carlisle a mormait.

Un telefon a sunat de pe bord. Carlisle l-a ridicat si l-a pus la loc.”Esme. Probabil se intreaba unde sunt.”

Am dat din cap si m-am uitat la GPS. Ne zicea ca suntem la doua mile distanta spitalul mental, eram aproape de Edward.”Dpua mile…suntem aroape acolo” a bombanit Jacob din spate.

Toti trei eram alertati cu cat conduceam din ce in ce mai aproape, o tensiune umpland aerul din masina in timp ce inaintam. Femeia continua sa ne dea directii pe vocea ei monotona.

M-am uitat pe fereastra pe un drum care o lua in alta directie. Am inghetat cand am vazut un semn familiar.

„Opreste-te!” am tipat. Carlisle a pus frana de mana si toti trei ne-am uitat in fata. M-am uitat peste umarul meu.”Acolo! Inapoi acolo! Tarfa proasta de la GPS ne duce pe un drum gresit! Da cu spatele! Da cu spatele!”

Carlisle s-a intors pana cand am ajuns la intersectia drumurilor. Inainte sa aiba sansa sa se intoarca, eu am deschis usa masinii si am alergat”Bella!” a tipat Carlisle in timp ce fugeam pe drum.

Am auzit celelalte doua usi trantindu-se in spatele meu in timp ce fugeam si iar fugeam spre spital.

Mi-am strans pieptul si am respirat aer cand am pasit pe pietricele zgrunturoase uitandu-ma printre gratii la iadul familiar. Inca arata parasit si urat la fel ca ultima data cand am fost aici, ochii mi s-au umezit cand am realizat ca stateam in acelasi loc in care l-am vazut prima data cu Edward langa mine.

I-am auzit pe Carlisle si Jacob apropiindu-se in timp ce imi simteam genunchii pe pietrele dure.”Bella!” a spus Jacob punandu-si bratul in jurul meu.

Carlisle se hoba la spital printre gratii cu furie nevenindu-i sa creada „Ati fost tinuti aici?”

„Am fost atat de proasta…stii” am spus lingandu-mi lacrimile care imi cadeau pe buze”Nici nu am realizat ca era o institutie mentala, Edward mi-a zis, aratandu-mi semnul ala” am ras ascutit”Atata de proasta sunt.”

„Nu esti proasta, Bella” a spus Carlisle mascandu-si propriile lacrimi”Ne-ai adus aici, e departe”

„Bella, iti poti aminti unde ai fost dusa de aici?” a spus Jacob frecandu-mi umerii.

Mi-am strans ochii inchisi incercand sa imi amintesc drumul pe care m-a dus Laurent. Eram asa paralela ziua aceea, aceea era ziua in care am crezut ca Edward a murit…nu am observat nimic. Dar trebuia sa ma gandesc; viata lui Edward depindea de asta.

M-am intors spre stanga si mi-am deschis ochii, uitandu-ma la drumul lung de la spital”Am mers pe un drum lung pentru ani apoi am luat o intorsatura si iar am mers pe un drum lung” am soptit

„Esti sigura?” a spus Carlisle aplecandu-se sa se uite de-a lungul drumului.”Esti absolut sigura?”

„Cat de sigura pot” am soptit ridicandu-ma”Trebuie sa ne intoarcem la masina, trebuie sa mergem.”

Toti trei am alergat inapoi la masina grabiti, trantind portierele dupa ce ne-am urcat. Cauciucurile au facut zgomot pe drum in timp ce Carlisle a dat cu spatele si s-a indreptat pe drumul pe care am mers cu exceptia faptului ca mergeam pe langa spital.

Cerul era negrum acum si nu puteam sa vad nimic, nu erau lumini si am condus pentru cel putin douazeci de minute. Cand mai aveam putin sa ma declar invinsa si ca am zis gresit, un alt drum a aparut.

„Este asta?” a intrebat Carlisle.

„Trebuie sa fie, nu imi amintesc sa fi mers atat de mult pe un drum drept, trebuie sa fie o curba in curand, asta trebuie sa fie” Carlisle a luat curba  si ne-am indreptat pe un drum si mai ciudat.

„Ai hoinarit prin padurile astea singura pentru trei zile?” a intrebat Jacob neincrezator.

„A trebuit sa o fac…nu a fost atat de rau..Edward a fost cu mine…sau cel putin mintea mea si-a imaginat ca era acolo” am spus trista.

„Lumina!” a tipat dintr-o data Jacob” E o casa dracului, acolo! Pot sa vad o fereastra!”

M-am uitat inainte. Destul de sigur ca era un patrat mic luminos in mijlocul intunericului.

„Bella?” a intrebat nesigur Carlisle.

„Continua sa conduci, hai sa ne apropiem.”

Ne-am apropiat din ce in ce mai tare, fereastra marindu-se pana cand alaturi de ea mai erau doua.”Rahat!” am tipat”Este conacul! Este conacul dracului!” Inima imi batea in piept, frica acaparandu-ma. Aveam fluturi in stomac si in picioare in timp ce conacul familiar venea in campul vizual al meu.

„Asta e! Suntem aici, oh, Dumnezeule!” a zis Carlisle tare. Ne-am apropiat de gratii si am observat ca vitezometrul masinii scadea.

„Nu! Nu incetini, continua sa conduci! Stiu alt mod de a intra; ei ne vor omori cat de curand ne vad la poarta!” am oftat apucandu-i bratul lui Carlisle. Parea consternat, fiul lui era in spatele portilor alea si eu il rugam sa treaca pe langa.

Intr-un final a aprobat cu fata rigida. A continua sa treaca pe langa porti, toti trei intorcand capul sa se uite printre gratii.

Intregul loc era luminos si usa din fata era ca de obicei aprinsa. Nu am vazut nicio diferenta fata de ultima data cand am fost aici. Apoi am trecut pe langa porti si conacul a disparut din raza noastra vizuala din nou.

„Rahat, acest loc este imens!” a spus Jacob cu o voce nervoasa

„Nu ai nicio idee” am soptit tinand strans centura.

„Bella, trebuie sa facem ceva curand…unde mergem?” a intrebat Carlisle.

„In afara razei vizuale a conacului, ca sa iti zic, locul asta e pazit tot timpul. Probabil inca suntem priviti.”

Jacob a tremurat”Te filmeaza? Ca la Big Brother?”

„Mai rau” am spus inchizandu-mi ochii, amintindu-mi modul incare Edward a aruncat cuvinte urate mereu nefiind capabili sa avem privare in „apartamentul” nostru sau cum ii zicea el”Opreste aici” am spus aratand la o parte a drumului.

Carlisle a tras si in masina s-a facut liniste”Ok, trebuie sa sunam la politie acum” a zis Carlisle”Am gasit drumul ei trebuie sa vina.”

„Suna-I” am aprobat eu, desfacandu-mi centura de siguranta

Carlisle si-a scos telefonul si l-a sunat pe tata, Jacob si eu privindu-l in linsite.”Charlie…ea e cu mine, l-am gasit pe Edward…da..nu..trebuie sa imi localizezi apelul, chema toate unitatile care pot aici..ea va fi bine…” si-a ciupit Carlisle nasul cu degetele, ceva care si facea Edward „Inteleg..Charlie, te rog. Acum.”

Ma uitam cu Carlisle schimba vorbe cu tata la telefon timp de mai mult de un minut.”Ne-ai gasit..trimite-i acum! O sa imi iau fiul!” apoi a inchis”Ne-au localizat, politia e pe drum.”

„Trebuie sa intram inaintea oricui, trebuie sa il luam pe Edward inainte ca politia sa ajunga” a oftat Jacob.

Nu am zis nimic ci doar am iesit din masina, ceilati doi urmandu-ma. Am parcat pe partea opusa dumului spre conac, langa deal”Avem lumina?” am intrebat.

Carlisle si-a scos micul pix cu lanterna in timp ce Jake isi misca telefonul prin aer”Este tot ce avem” a zis el. Carlisle mi-a aruncat si telefonul lui.

Stiam ca vom avea nevoie de mai multa lumin decat aveam ca sa mergem prin tunel, dar nu aveam de ales.”Bine, hai sa mergem” am gesticulat incepand sa merg prin iarba deasa din stanga naostra.

„Unde mergem?” a intrebat Jacob in timp ce toti trei emrgeam prin iarba. Pixul lui Carlisle si telefonul si telefonul lui Jacob fiind singura sursa de lumina.

„Am scapat printr-un tunel, era in fata portilor asa ca va trebui sa mergem pe intuneric in cateva momente” am soptit.

„Un tunel?” a intrebat Carlisle nevenindu-i sa creada.

„Era ca un canal de scurgere, asa ca pregatiti-va sa va udati” i-am avertizat eu. Luminile conancului veneau iar in raza naostra vizuala si am sasait la ceilalti sa isi stinga luminile, lasandu-ne in intuneric, luminile de la conac fiind singurele care ne ghidau.

„Se pare ca e liniste, prea liniste” a comentat Carlisle

„Asa ii place lui” am sasait, dandu-mi seama ca ne aproapiam de gratii, usa principala fiind in fata noastra.”Este pe aici acolo ar trebui sa fie un copac.”

L-am vazut pe Jacob incercand sa apaese un buton pe telefonul lui dar i-am dat o palma peste mana.”Nu! Ei ne vor vede!” am soptit eu.

„Ce e sumetul ala?” a intrebat Carlisle. Toti trei am impietrit si am ascultat”Suna ca..apa” a continuat eu.

„Este tunelul” am spus incercand sa urmez sunetul in timp ce se auzea din ce in ce mai tare.

„Acolo” a soptit Jacob”Pot sa vad o deschidere mare” a spus el indicand cu mana.

M-am uitat mai aproape si acolo era, deschiderea spre casa. Toti trei ne-am impiedicat in drum spre deschidere, urcand pe micul deal care era peste.”Ai trecut prin asta?” a intrebat Jacob nevenindu-i sa creada, trecand prin gratii.Carlisle a trecut pe langa noi si a intrat in tunel, apa facand zgomot cand piciorul lui a aterizat in ea.

„E rece” a comentat el, ajutandu-ma sa intru. Piciorul meu a intrat in apa si ea venea pana la glezne.

Jacob si-a aprins lanterna de la telefon si eu am urmat cu telefonul lui Carlisle. Era exact cum imi aminteam, intuneric si mirosind a rugina.

Mergeam prin tunel, luptandu-ne cu apa.”De ce intra apa intr-o casa, oricum?” a soptit Jacob

„Cateodata casele sunt construite pe dealuri care au parauri, pentru ca din cauza greutatii paraul se poate largi…desi e foarte neobisnuit” a spus Carlisle.

„Asta e cel mai ridicol, prost, terifiant si incitant lucru pe care l-am facut in viata mea.”a soptit Jacob.

„Retrage-ti ultimul cuvant, asta nu e o glu-”

Propozitia mi-a fost intrerupta de tipatul unei fete care venea de deasupra”Ce dracu a fost asta?” a intrebat Jacob intr-un soptit isteric.

„Obisnuieste-te cu asta” am spus cu lacrimi in ochi

„Il luam pe Edwrad, apoi iesim…nici macar nu ar fi trebuit sa va las pe voi doi sa veniti” a oftat Carlisle.

„Oricum am fi venit” am spus

Apoi am inghetat. In fata mea erau tevile care duceau spre dormitorul meu si a lui Edward.”Trebuie sa urcam acolo” am soptit indicand spre sus”Acela a fost dormitorul nostru.”

„L-ati impartit?” a intrebat Jacob pe un ton surprins dar nu de gelozie.

Nu am raspuns dar am inceput sa ma urc pe tevi, determinata sa nu ma las doborata de nedescurcarea mea”Bella coboara” a sasait Carlisle.

„Nu, asta e drumul pe care trebuie sa mergem. Haide” am spus reluandu-mi ascensiunea.

Am alunecat si m-am tras in sus, rar amintindu-mi de perechea de desubtul meu. Singurul lucru din mintea mea era ca eram in aceiasi casa cu Edward.

Am ajuns in varf unde era pavajul din baie. Uitandu-ma prin mica gaura din nou, am vazut ca totul era negru.”Ce e acolo?” a spus Carlisle din spatele meu fara respiratie.

„Baia noastra.”

Am impins bucata de lemn dar nu s-a miscat. Impingand-o cu cata putere aveam, am lovit pavajul tare. Continuam sa il lovesc pana cand s-a slabit si intr-un final a cazut. Am ajuns sa o stabilizez inainte sa se prabuseasca pe podeaua baii.

„Da” a soptit Jacob”Inauntru.”

Mi-am folosit toata puterea partii de sus si m-am tras in sus, partea de sus alunecand pe podea. Mi-am tras restul de corp prin gaura, rulandu-ma extenuata.

M-am ridicat si m-am aplecat spre dus in timp ce urcau si ceilalti doi. Carlsile urmat de Jacob.

„Acest loc era dragut” a spus Carlisle uimit.

„Aro avea grija de noi” am soptit incercand sa respir.

M-am ridicat si am aprins lumina din baie, becul orbindu-ne. Asa cum imi aminteam.

Am iesit din baie in dormitor. Inima mi s-a stranns in timp ce am calcat in niste sange de pe covor. Am inghitit si m-am indreptat spre balcon, dressing, masa si patul. O roseata mi s-a raspindit prin obraji inainte ca panica sa se instaleze.”Rahat, camerele! Probabil stiu ca suntem aici!”

„Trebuie sa ne raspandim, va fi rapid” a sasait Jacob.

„Nu, stam impreuna!” a zis Carlisle intreptandu-se spre usa de la dormitor.”

„Jacob are dreptate, locul e imens…avem mai multe sanse singuri.”

Carlisle s-a uitat spre usa de la dormitor deschizand-o usor, uitandu-se afara”Nu e nimeni acolo…sa mergem.”

„Voi merge pe aici” a sposu Jacob luand-o pe partea stanga a coridorului in jos inainte ca eu si Carlisle sa zicem ceva. Am mers pe partea dreapta spre scari.”Stiu ce e jos, tu uite-te inainte” am spus aratand inainte in timp ce ne-am oprit langa scari.

Puteam sa aud zgomote slabe, pe langa fiecare usa inchisa unde puteai sa vezi lumina pe dedesubt.”Nu ple-”

„Il vrei pe Edward inapoi, vei merge. Pleaca” am spus”Voi fi bine.”

Am coborat oe scari, lasandu-l pe Carlisle in spate. mergeam pe varfuri incet in timp ce treceam pe hol, surprinsa ca James nu avea nicio garda in conac. Nu am vazut un suflet inca.

Mai aveam putin sa intru in  bucatarie cand s-a auzit un zgomot. M-am dat in spate si m-am ascuns dupa pereche cu ochii inchisi si mana la piept.”Da…da-mi alta bere, omule!” Am auzit vocea lui Demetri tipand.

„De ce a murit ultimul slav?” l-am auzit pe Laurent. Mana mi-a inchis gura. Era viu?

„Inca nu a murit; doar e inlantuit si drogat, exact cum imi place” a ras Demetri. Stiam ca vorbea despre Edward.

Spre oroarea mea, Laurent a ras impreuna cu el.”Sunt  destul de sigur ca nu va face nimic pentru ceva timp!”

Ma luptam cu lacrimile in timp ce am auzit usa inchizandu-se din nou. M-am intors uitandu-ma dupa perete asigurandu-ma ca usa era inchisa din nou.

Am luat o gura de aer si m-am intors la stanga, cobornand pe coridor spre piscina. Camera piscinei era la fel ca de obicei, decoarata cu pesti si mirosea a clor.

M-am intors sa parasesc camera,uitandu-ma la peretele care era in spatele meu. Ochii mi s-au marit si am oftat.

Intregul perete era plin de pete de sange. Am inceput sa hiperventilez si a trebuit sa ma lupt sa nu lesin. Trebuia sa il gasesc pe Edward.

Am parasit camera piscinei, inchizandu-mi ochii in timp ce am inchis usa. I-am deschis din nou si am vazut o usa in fata mea, una in care nu am mai fost inainte. Edward mi-a zis ca era o camera ciudata Africana sau ceva de genul.

Am impins peretele si m-am aplecat spre usa cu mana pe clanta. S-a apasat in jos, usa facand zgomote.

Camera era neagra si mirosea a metal si a transpiratie. Am pipait peretele dupa intrerupator, mainile mele odihnindu-se pe el. Degetele mele au tremurat ininte sa apas intrerupatorul.

Camera s-a aprins si inima mi s-a oprit, corpul mi-a inghhetat si mintea mi s-a inchis. Nu puteam sa ma misc, nu puteam sa gandesc. Doar puteam sa vad.

Ma simteam rau, vroiam sa mor…nici macar nu eram sigur ca era el.

Nu putea sa fie. Acesta nu era prietenul meu acesta nu era iubitul meu, asta nu era Edward.

Dar totusi era. Stiam pentru ca inima ma indemna sa ma apropii de el, mainile mele inaintand sa ii atinga parul…singurul care mai putea fi recunsocut.

Era agatat de perete, mainile erau in lanturi si capul era cazut ca si cum era mort. Picioarele lui erau indoite si erau pe podea.

Inca purta hainele pe care le purta cand l-am parasit, doar ele atarnau de pe el. Era ca un schelete, oasele lui iesind din corp. Intr-un final mi-am gasit piciorul si am inchis usa dupa mine, mergand spre el usor.

„Edward?” am soptit in timp ce lacrimile imi cadeau pe fata. Nu se misca.

Stateam in fata corpului lui, ridicandu-i fata spre mine. Am oftat infricosata in timp ce am vazut ca fata lui era plina de vanatai, nici macar nu ii puteam recunoaste fata.”Dumnezeule!” am soptit mangaindu-i fata, incercand sa scot ceva de la el.”Edward? Edward, te rog trezeste-te” am tipat, uitandu-ma la fata lui.

Lanturile s-au miscat in timp ce l-am miscat usor si m-am oprit uitandu-ma in sus. Mi-am incruntat fata furioasa si m-am uitat prin camera.

Erau niste cutite pe masa si am fugit sa le iau. Cat de repede am putut, m-am aplecat pe varfuri si am incercat sa scot lantul de pe mainile lui. Unul s-a rupt si bratul lui atarna fara viata. Am mers pe partea cealalta si mi-am muscat limba in timp ce imi foloseam toata forta sa tai si celalalt lant.

S-a auzit un zgomot si Edward a cazut pe podea fara viata. Am ingenuncheat langa el si i-am intors fata catre mine, lacrimile mele cazandu-i pe fata”Edward, te rog…Doamne, ce ti-au facut? Edward!” l-am scuturat si iar l-am scuturat.

I-am verificat gatul si am simtit ca inima ii batea. Inca era in viata.

Mi-am impins doua maini sub spatele capului lui si i-am ridicat fata spre mine”Edward!” am zis firm”Sunt aici acum, trebuuie sa te trezesti. Te iubesc, haide. Te rog!” am terminat sarutandu-l; il sarutam pe toata suprafat afetei desfigurate.

Mi-am inchis ochii si am inghitit in sec, lacrimile cazandu-mi pe fata in timp ce ii cuibaream fata la pipetul meu”Ce ti s-a intamplat?” am oftat uitandu-ma spre tavan.

Am simtit ceva miscandu-se la genunchiul meu si m-am intors cu fata la fata lui Edward. Ochii lui clipeau si fata i se misca”Da! Haide, Edward! Tatal tau e aici! Sunt aici, haide. Vino la mine!”

Ochii lui Edward inca erau inchis insa si-a deschis buzele usor”Sunt..mort?” a intrebat el slab”Bella..este…raiul…multumesc.”

„Nu, sunt aici de adevaratelea!” am tipat”Am venit sa te salvez, haide!” am icnercat sa il ridic.

Ochii lui s-au deschis si am vazut o pata de verde in ochii rosii”Bella!” a soptit el, mana lui tremurand violent in timp ce imi atingea piciorul „Esti..chiar…aici?”

„Da, haide” l-am ridicat si el s-a sprijinit pe mine, tarnandu-se ca o papusa.

„Trebuie sa pleci” a soptit el”El te va omori”

„Ridica-te” i-am zis.

M-am ridicat si am incercat sa il trag cu mine”Edward, sprijina-te de mine. Haide, trebuie sa mergem.Politia vine in curand.

Am reusit sa il ridic, era asa usor si si-a infasurat bratul in jurul umarului meu. A tipat, sprijinindu-se cu greutate de mine in timp ce ne-am impiedicat de masa.”Ce s-a intamplat?”

„Genunchii..ma dor” a spus el stramnbandu-se

„Treci peste durere, vom fi acasa diseara. Haide!” ii caram greutatea in timp ce il trageam spre usa. Gemea in parul meu cu fiecare pas care il faceam.

Am deschis usa cu o mana si am iesit din camera. Ar trebui sa mergem cat de repede posibil…sa speram ca poltitia va ajunge pana cand ajungem in gradina „Trebuie sa mergem repde, OK?”

„Te iubesc” a soptit el.

„Si eu te iubesc” am spus exasperata. Aveam tot timpul din lume pentru declaratii.

„Nu” mi-a zis el”Te iubesc” m-am intors sa ma uit la el, speriata de privirea de pe fata.

„Edward?”

„Imi pare rau” a soptit el”Am incercat…”

„Despre ce vorbesti?”

„Mor…pot sa o simt inauntru” a spus el inchizandu-si ochii

M-am uitata la el cu ochii mariti si i-am atins fata”Nu, esti bine. Vom reusi.”

„Unul dintre noi va muri asta seara…ma voi uri toata viata daca vei fi tu” a spus el, fata lui straina uitandu-se la mine.

„Opreste-te!” l-am rugat in timp ce il taram pe coridor. Am venit pe hol si am vazut usa din fata.”Trebuiie sa fugim OK?”

Edward doar s-a miscat cu capul pe capul meu. Lingandu-mi buzele, am luat o gura mare de aer.

Am alergat cat de repde am putut cu Edwrad lipit de mine, pregatita sa deschid usa principala in timp ce alergam pe hol. Usa se apropia din ce in ce mai tare…mai aveam putin si ieseam.

Dintr-o data un ras straniu s-a auzit din spatele meu. M-am oprit si m-am intors.

James cobora pe scari, mainile lui il tineau pe Jacob in spatele lui si el avea o arma atintita la tampla lui. Din partea stanga a holului l-am vazut pe Carlisle fiind aruncat pe podea de Dimitri, cu fata plina de sange.

„Mai, mai, mai..uite cine s-a decis sa treaca pe aici” a ras James. m-am uitata la fetele rapitorilor; numarul lor se pare ca a scazut dramatical. Dar puteam sa ii vad inca pe Caius, Felix si Laurent. Ultimul evitandu-mi privirea.

Mi-am intors atentia spre James care avea un ranjet pe fata.”Bine ai venit acasa, te asteptam!”

31 de gânduri despre „24.The Hunt

  1. […] fanfic blog AcasăAlegetiKidnapped16. Meeting the boss17. The Talk21. The Takeover24. The Hunt1.Since Birth2.The Crew3.Playing Games4.Biology and […]

  2. Alice spune:

    prima:P
    sooper capitolul…cand postezi partea a doua?

  3. Mary spune:

    acum incepe actiunea…abia astept continuarea…bafta la tradus:*

  4. FunkyPill spune:

    suuper…

    cand apare parteea a 2??;;)))…

  5. ella23 spune:

    Abia astept restul capitulelor!

  6. stefanik04 spune:

    pana aici ii fain si mai mult ca sigur ca va fi in continoare

  7. diana spune:

    „chestie proasta”:)) era asa de haioasa bella:))

  8. bianca spune:

    bicicleta e de vina nu ea :)) :)) :)) … cand apare partea a 2- a ???????????

  9. FunkyPill spune:

    he he he……………..
    a aparut si cap asta…….
    he …….ce ma bucur…dar partiile asteea ale voostere ma omooara………..dar e mai bn asa decat deloc……….>D>D>D>D>D

    deabia astept urmatooareea parte………….ahhhhhhhhhhhhhhhhh…………

  10. whathappensif spune:

    Ce amintire frumoasa.
    Sper ca cainele de jacob nu-i va face nimic rau pentru ca l-a parasit pentru Edward, desi ma indoiesc.
    Oare va merge singura sau cu Carlisle si Charlie, sau ma rau se duce cu Sam.
    Abia astept capitolul urmator. Traducerea voastra e super.
    Kisses Maya

    • whathappensif spune:

      Ce dragut e Jake, desi nu ma asteptam.
      Nu era mai simpu sa o intrebe pe Jane unde e conacul, dar ma rog.
      Abia astept actiunea.
      Sper ca Bella sau Edward il vor omora pe James sau mai bine sa cada intr-un abis. Muhaha
      La multi ani pt mama ta:-*
      Kisses Maya

      • Madw spune:

        Ce gandire intunecata..desi si eu ma gandeam la fel..sau ceva mai rau daca stau sa ma gandesc. Iti multumesc pentru urare si sper sa treci si maine pe aici:*

      • whathappensif spune:

        Cum adica speri, eu stiu sigur ca de trei ori o sa intru.
        Acesta a devinit unul dintre ficurile mele preferate.
        Imi zici si mie ce iti imaginezi ca o sa pateasca James? te rog :o3
        Kisses Maya

  11. Marina spune:

    Sper ca Jacob nu va avea iar tentative amoroase… 8-| Vreau sa-l vad ca se face util cu adevarat 😀
    E draguta amintirea :X ” Morvoc” ;”chestie prosta” :)) :)) Bella mereu ma uimeste 🙂
    De abia astept continuarea:X
    Spor la tradus:*

  12. deea spune:

    cand postezi urmatoarea parte…?:X:X:X

  13. stefanik04 spune:

    deabea astept continoarea . il vor salva p Edward!!!!sper sa fie bn

  14. ella23 spune:

    Abia astept continuarea!

  15. Cris spune:

    abia astept partea a3
    este super stie sa ne tina in suspans

  16. Zizucu` spune:

    Mama, mama :>

    O sa ajunga la Ed…

    Sper sa fie bine :-ss

    Astept partea a 3-a :x:x

    Ai facut o treaba nemaipomenita, ca de obicei 😉

    Huuggss Zuu

  17. FunkyPill spune:

    heee…bestiall….
    saraca jane..cheeala………
    deabia astept parteea a 3:d

  18. Marina spune:

    Uf!Bine ca Jake nu a facut nici un gest necuviincios 😀 Nu aveam chef sa ma iau de el :))
    A ce dragut…a mers sa o vada pe micuta Jane:X
    Sper ca-l va gasi curand pe Edward 🙂
    Spor la tradus in continuare :*

  19. ella23 spune:

    Sper ca nu va muri nimeni din tabara lui Edward. Astept cu nerabdare urm. cap.

  20. Mary spune:

    o doamne sper sa scape cu bine…bafta la tradus:*

  21. Zizucu` spune:

    Mama, mama :-ss

    E de rau, de foarte rau :-ss:-ss

    Ce i-a facut lui Edward, nenorocitu„ :-l

    Si Laurent… dobitoc, ma rog, nu prea avea ce sa faca :-”

    Astept next-ul, spor la tradus :x:x

    Huugg

  22. Pick a Team spune:

    aiii. edward :-s
    ce trist a fost atunci cand i-a spus:”“Te iubesc” a soptit el.

    “Si eu te iubesc” am spus exasperata. Aveam tot timpul din lume pentru declaratii.

    “Nu” mi-a zis el”Te iubesc” m-am intors sa ma uit la el, speriata de privirea de pe fata.

    “Edward?”

    “Imi pare rau” a soptit el”Am incercat…”

    “Despre ce vorbesti?”

    “Mor…pot sa o simt inauntru” a spus el inchizandu-si ochii

    M-am uitata la el cu ochii mariti si i-am atins fata”Nu, esti bine. Vom reusi.”

    “Unul dintre noi va muri asta seara…ma voi uri toata viata daca vei fi tu” a spus el, fata lui straina uitandu-se la mine.”
    :((
    sper sa scape :-s
    Succes in continoare 😡

  23. katy spune:

    ohhh…ce incurcatura…imi este asa de mila de Edward, sper sa treaca cu bine peste toate problemele, sper sa vina repede politia….sper sa se recupereze Edward…sa aibe aceeasi fata frumoasa:D…astept urmatorul capitol 😀

  24. FunkyPill spune:

    il omor pe jems…………….

    ufff………….
    ce a putut sa ii faca……..
    bv bellla…………esti tare fatoo….chiar daca ai dat de dracuu…………

    deabia astept urmatoorul cap…..sper sa poata scapa….

  25. edw spune:

    am o intrb:cum a putut intra jacob prin gaura din baie dak edward nu a putut?nu era jake mult mai mare ca ed?>
    oricum super ficu si imi pare rau ca l-am descoperit asa tarziu:-*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s