Cap. 31

 Am simtit ceva cald, umed si cauciucat pe obrazul meu. M-am trezit, uimita. Tata in forma sa de lup ma privea. L-am agitat pe Moe ca sa-l trezesc, de asemenea. Amandoi eram uluiti, uitandu-ne la tatal meu.

„Oh, rahat.” A soptit Moe. „Jacob, imi pare rau. Trebuie sa fi adormit.”

Tatal meu nu a spus nimic- nu ca ar fi putut sub forma de lup- dar nu a existat nici o vaitat sau scancet. Uriasii sai ochi caprui erau intunecati, aproape negrii. El arata furios- privirea sa penetrata spunea tot ce trebuia spus.

Nu am avut curajul sa-i spun nimic tatalui meu.  Imi puteam imagina doar cat de suparat trebuie sa fie. La distanta, i-am vazut pe Bryce si Leah in formele lor masive de lupi, de asemenea. Tata galopa spre ei si le facu semn cu capul sa plece- ei au disparut in padure.

„Ar trebui sa te duci acasa. Ma voi transforma- si voi vorbi cu tatal tau. Imi pare rau ce te-am bagat in belele.”

„Mie nu-mi pare rau..dar, ar trebui cu siguranta sa ma duc acasa.” L-am sarutat pe obraz, ceea ce era riscant din partea mea deoarece tata urmarea fiecare miscare a noastra.  El probabil nu va avea incredere in noi sa ne lase singuri din nou. „Pa.” Am soptit si am accelerat spre munte.

****

Am intrat in casa ezitand si infricosata. Nu am fost cu adevarat in probleme in viata mea. Am fost sigura ca am prins cateva fulgeraturi in dimineata asta. Chelsea si Aiden au fost primii doi pe care i-am vazut cand am intrat in casa. Ei stateau unul langa celalalt pe scari. Chelsea se uita la mine neincrezatoare dar starea ei inspira mai multa parere de rau. Aiden era ingamfat, ranjind de la ureche la ureche.

Mama si bunicii mei erau pe canapea, Seth era intins pe jos si Charlie era in bucatarie.

Am intrat cu curaj in camera de zi. „Buna.” Am salutat nervoasa.

„Buna ziua, Aiyana.” Bunicul isi ridica privirea de la ziar.

Este de rau, nu-i asa? Am gandit pentru ca el sa auda.Si-a ridicat spranceana stanga.

Ugh.

Tata a venit prin usile frantuzesti din bucatarie. Mama i-a facut loc pe canapea.

„Cred ca l-am auzit pe Charlie chemandu-ma.” Seth s-a ridicat si si-a pus mainile in jurul urechlor. „Da, el cu siguranta m-a chemat. Vin acum, Charlie!” El a trecut pe langa mine si  i s-a alaturat lui Charlie in bucatarie.

M-am asezat pe scaunul de vizavi de canapea si am asteptat cearta.

„Ana,” a inceput tata. „Nu cred ca pot sa iti spun cat de dezamagiti suntem ca nu ai venit acasa noaptea trecuta.”

„Tata, te rog. Am adormit- total inocent. In plus, am 25 de ani! Nu mai sunt o fetita mica !”

Tata se uita mirat la izbucnirea mea. „Asta este irelevant, Annie!”

„Jake….”mama l-a prins de antrebat. El se uita adanc in bratele ei. M-am intrebat ce amintiri sau ganduri  treceau intre ei. In acelasi timp, bunicul se uita la bunica curios.

Cele doua minute care au trecut pareau o eternitate. In sfarsit, tata a vorbit cu mine din nou. De data asta, el era calm- colectat. „Du-te la etaj si impacheteaza. Mergem la aeroport in curand.”

*****

Am mers incet pe scari tragand-o pe Chelsea dupa mine in camera mea- in stare de soc. Trebuie sa aflu ce i-a aratat mama de l-a facut pe tata sa termine asa de usor.

„Ana, ce s-a intamplat? Am prins cea mai mare parte dar atunci… de ce nu esti pedepsita sau ceva?” M-a intrebat, asezandu-se pe pat.

„Nu am nici o idee! Noi doar am adormit, Chels- a fost total inocent.”

Mi-am luat geanta si am asezat-o langa ea. Vroiam sa plang-  impachetatul mi-a reamintit ca il voi parasi pe Moe in mai putin de patru ore. M-am asezat langa Chelsea, usor deprimata. Ea contura cercuri pe spatele meu pentru a ma conforta in timp ce m-am aplecat peste ea pentru sprijin. M-am scufundat in corpul ei- dar eram constienta sa nu folosesc prea multa forta impotriva trupului ei fragil.

„Deci, spune-mi, ce ati facut restul noptii- inainte de…um..stii tu.”

„Oh, Chels, a fost minunat. Nu ai nici o idee.” M-am asezat in pozitie verticala din nou. „Apropo- bravo pentru decoratiuni. Tu si Alice ati putea fi rude.” Complimentul i-a adus instantaneu un zambet pe fata ei.

„Am crezut ca va fi frumos. Oricum, continua.”

„Am dansat.”

„Si?”

„Am vorbit.”

„Si?”

„Ne-am uitat la stele.”

„V-ati sarutat sau nu?!” A spus Chelsea , imediat acoperandusi gura. „Scuze, Ana- dar trebuie sa stiu. Trebuie sa fi…nu ar fi posibil sa nu? Toata noaptea suna asa de romantica!” Am zambit si am incuviintat din cap.  „Oh, Ana, asta e fantastic! Stiam eu!” A tipat.

„Da, ei bine tatal meu nu este asa de incantat ca si tine….dar nu asta conteaza. Plecam oricum.”

„Imi pare asa de rau, Ana. Nu-ti face griji insa, totul va merge, stiu ca asa va fi.” Mi-a dat un zambet asigurator in timp ce usa de la camera mea s-a deschis. Mama si bunica au intrat inauntru.

„Buna.” Am spus intr-o voce monotona in timp ce veneau spre mine.

„Anabear, Chelsea.” A zambit bunica.

„Ce s-a intamplat jos?” Am intrebat refuzand sa fac contact vizual cu nici una din ele.

„Nu ca as accepta ca nu ai venit acasa noaptea trecuta- dar mama ta si eu am fost in aceeasi situatie.” A spus bunica cu precautie. „Si ai dreptate- ai 25 de ani. Esti o femeie mare. Tatal tau are doar un moment greu pentru a-si da seama.”

Mama a intrerupt-o pe bunica. „I-am reamintit tatalui tau ca el intr-adevar nu este cel care trebuie sa te judece pentru ce faci sau nu faci…am fost tineri si noi, dupa cum stii si tu. I-am spus sa te ia mai usor. Noi am facut acelasi lucru cand am fost de varsta ta- ei bine, de fapt eram mult mai tanara.”

„Nu-mi aminti, Rensesmee.” Bunica se uita la mama cu suspiciune.

„Mama, fara detalii te rog.” Am interjectat. Am auzit destul de multe povesti de dragoste despre Nessie si Jacob de la unchii mei si matusile mele. Nu vreau detalii despre activitatile lor extracurriculare.

Mama a zambit, iar bunica si-a dat ochi peste cap. „Oh, te rog mama…de parca tu esti in masura sa vorbesti! Iti amintesti cand tata se furisa in camera ta fara stirea lui Charlie?” Gura bunicii s-a deschis larg,  la revelatie. „El era acolo, ce…in fiecare noapte? Emmett si Rose mi-au spus totul cand eu si Jake am inceput sa ne intalnim.”

„Renesmee!” Bunica privi spre usa ca si cum Charlie era capabil sa o auda pe mama. „Eu..uh..ei bine…cum ai spus…noi am fost tineri odata, de asemenea.” Bunica s-a intors, jenata. „Oricum, Ana…stim ca tu si Chelsea trebuie sa vorbiti, stii tu, lucruri de fete, dar si noi suntem aici daca ai nevoie sa vorbesti.”

„Multumesc, mama. Multumesc, bunico.” Le-am tras pe amandoua pe pat si le-am imbratisat strans. „Va iubesc pe amandoua!” Am plantat saruturi pe ambele lor fete in timp ce ele ieseau din imbratisarea mea.

Mama a ajutat-o pe bunica dupa pat, asezandu-si camasa si fixandu-si coada de cal. „Acum, termina de impachetat si vino jos pentru pranz. Mergem sa ii ducem pe Charlie si Seth in La Push. Cat timp suntem acolo, te poti opri sa-ti iei la revedere de la Moe.”

Am suspinat profund, momentul meu a fost repede stins in timp ce mama m-a adus inapoi la realitate. „Da, okay.”

*****

Drumul spre La Push parea ca tine o vesnicie- ceea ce m-a facut insuportabil de nerabdatoare. Nu vroiam sa ii spun la revedere lui Moe- tot ce vroiam era sa fim impreuna pentru eternitate- nici unul dintre noi scos din vederea celuilalt. Am lovit cu degetele nerabdatoare pe tabloul de bord al masinii. M-am gandit ca daca as sari afara pe usa si sa alerg spre rezervatie- nu mi-ar lua asa de mult timp. Am luat o lunga, gura de aer adanca pentru a ma calma si uitandu-ma pe fereastra, lipsita de ratiune, si uitandu-ma la copacii pe langa care treceam. Imi va fi cu siguranta dor de locul asta- nu imi pasa ca populatia era foarte mica sau ca era acoperit constant de nori- continea lucrurul cel mai drag mie.

Dupa ceea ce parea o eternitate, am intrat pe aleea Clearwater.  Masina lui Sam era in parcare. Puteam deja mirosi parfumul familiar al lui Moe. Nu mai puteam astepta sa il imbratisez si sa-i vad zambetul magnific. Am sarit din scaun si i-am dat tatei o privire rugatoare. L-am vazut suspinand, du-te, stiu cat de rau iti doresti asta.

Am zambit. „Multumesc, tata, multumesc mult!” M-am ridicat, dandu-i un sarut pe obraz. A zambit, lansand un chicot bland in timp ce m-am sprijinit inapoi.

Am fugit cat de tare am putut in timp ce vroiam sa il gasesc pe Moe- nu mai vroiam nici o secunda sa fiu fara el. Am intrat vijelios inauntru, gasindu-l imediat. „Whoa, Ana, incetineste. O sa-mi dai fiori.” Leah a exclamat cand am intrat in ea.

Moe a ras la mine, in timp ce isi punea jacheta pe el. „Haide, vom petrece ultima noastra zi impreuna aici.”

I-am luat mana, care a oferit-o cu eleganta, in timp ce ieseam pe usa cu el.  „Unde mergem?”

„Prin padure la Prima Plaja,” a raspuns el.

Am intrat in padure intr-un ritm uman- nu aveam de gand sa grabim nimic. Aveam de gand sa luam cat de mult timp. Moe m-a ridicat pe un trunchi de copac in timp ce mergeam mai adanc in padure.

Cand am fost la o distanta buna de casa, Moe s-a intors spre mine si m-a sarutat. Spatele meu era pe un copac rece; eram prinsa intre asta si infernul arzator, care era corpul lui Moe. Pielea lui era torida- de caldura pe care o trimitea in curenti prin corpul meu. Mainile mele au urcat pe bratele sale si s-au blocat in spatele gatului sau. Mi-am trecut degetele prin parul sau negru.

„Doamne, o sa iti simt lipsa atat de mult.” Am admis dupa ce am fost in stare sa ma trag depate de el.

„Stiu, Ana. Si eu o sa iti simt lipsa. Tu esti lumea mea acum si voi face orice ca sa ne putem tine impreuna.”

Cuvintele lui au dus la un atac violent de lacrimi. Nu vroiam sa il parasesc- nu cred ca as suporta faptul sa plec. Lacrimi au inceput sa imi curga pe obraji abundent. M-a imbratisat intr-o imbratisare blanda, ingropandu-mi fata in pieptul sau, plangand incontrolabil. El facea cercuri repetate pe spatele meu, incercand sa ma consoleze- dar asta nu a mers de data asta. Tot la ce ma putem sa ma gandesc era ca nu ne vom vedea in fiecare zi.

„Ana, nu plange; totul va fi in regula. Iti promit. Vom rezolva asta.” M-a sarutat pe frunte cu tandrete si strangandu-ma in bratele sale. „Plaja este chiar in fata, te voi duce tot restul drumului.”

Ma simteam ca o domnisoara in primejdie si el era printul meu fermecator.

*****

Noi eram singurii oameni de pe plaja in dupa-amiaza tarzie. Am privit apa, surprinzator de linistita, de pe o stanca de unde se vedea toata plaja.

Moe avea bratul infasurat in jurul umerilor mei si m-am aplecat spre el, plutind in caldura lui si inhaland parfumul sau exotic.

„Vroiam sa iti dau ceva inainte sa pleci.” El a scos o cutie din buzunarul sau. Cutia era acoperita cu catifea- el mi-a dat-o mie.

Am tremurat, incercand sa o iau. „Ce e asta?” Mi-am trecut degetele peste marginile netede.

„Deschide-o si vei afla.” A spus el emotionat.

Am facut asa cum mi-a spus si am deschis cutia, dezvaluind o bratara superba. Era facuta din tesut de piele neagra cu o incuietoare de argint si un lup argintiu fermecat. „E frumos, Moe. Trebuie sa te fi costat atat de mult- nu trebuia.”

„Ba nu- este o bratara Quileute promisa. Este in familia mea de ani- tata i-a dat-o mamei dupa ce s-a imprimat pe ea. Am crezut ca ti-ar placea sa ai ceva sa-ti aminteasca de mine.” Mi-a conturat buzele usor cu degetul.

Auzind aceste cuvinte doar au adus mai multe lacrimi inapoi in ochii mei. „Multumesc, Moe- o iubesc. Nu o voi da jos…niciodata.”

Am petrecut urmatoarele doua ore vorbind- si sarutandu-ne- la fel cum am facut noaptea trecuta. Telefonul meu vibra in buzunar- era un mesaj de la Chelsea.

„Ne pare rau, scumpo…trebuie sa vii inapoi acum.”

„Timpul sa te intorci, huh?”

„Da. Din pacate.”

*****

Bunicii mei incarcau bagajele in masina inchiriata si in camioneta lui Charlie cu ajutorul lui Bryce in timp ce noi mergeam spre parcare.

„Sunt toti inauntru. Bryce de ce nu te duci cu ei?” A intrebat bunica.

Moe si eu am intrat in micuta camera de zi a casei Clearwater mana in mana, urmariti indeaproape de Bryce. I-am luat pe toti la rand, spunand ‘la revedere’ si ‘ ne vedem in curand’ prietenilor nostrii si familiei.  Leah arata de parca vroia sa planga  dar desigur- ea nu ar face asta in public.

„Cand veti veni acasa?” Am intrebat-o pe mult iubita mea matusa in timp ce o imbratisam.

„Nu stiu, draga. In curand, dar nu inca.” A raspuns ea.

„Imi vei lipsi.” Am imbratisat-o mai strans.

„Si tu imi vei lipsi, de asemenea.”

„Deci, voi! Ce zici de mine!” Seth a intrerupt momentul nostru si si-a infasurat bratele in jurul nostru. „Promitem, vom fi acasa in curand, Annie.”

„Bine, Seth, nu pot respira.” Am strigat.

„Ce lup-vampir esti. Plangacioaso!” M-a tachinat.

Am strans bratele in jurul taliei lui si l-am strans cat de tare am putut. „Plangacioasa, huh?”

„Ouch. Ok, imi retrag cuvintele.”

Am slabit bratele. „Ne vedem in curand, unchiule Seth.”

Am asteptat cu totii in curtea din fata pentru ca tata sa se asigure ca a impachetat tot in mod adecvat. Moe ma tinea de mana care era cuprinsa ferm de a lui.

„Bine, cred ca e totul.” Tata a trantit usa de la porbagajul masinii inchiriate. A revenit si le-a dat lui Sam, Emily, Seth si Leah o ultima imbratisare inainte sa mearga spre masina cu mama, fratii mei si Chelsea.

Eu nu m-am clintit din locul meu.

Tata s-a oprit langa mine. „Haide, pustoaico. E timpul sa mergem.” Tata a spus linistit, tragand de cotul meu.

Am sarit in bratele lui Moe. „La revedere, Moe.” Am soptit in urechea lui, plangand- din nou.

„Nu la revedere. Asta suna de parca nu ne vom mai revedea niciodata.”

„Ce zici de, ne vedem in curand?”

S-a oprit si a strafulgerat un zambet malefic. „In visele tale.”

Am zambit inapoi, instantaneu stiind la ce se refera. „De obicei dorm la miezul noptii.”

„Se pare ca va trebuie sa incep sa ma culc devreme.” El a impins inapoi lacrima si mi-a dat firele de par de pe fata.

Tata clanxona in mod repetat. Mi-am ridicat mana implorandu-l pentru inca un minut cu el. M-am uitat sus inpoi la Moe cu ochi inlacrimati si  l-am sarutat un pic cam necorespunzator in fata tuturor- putin imi pasa ce au crezut ei.

Tata clanxona din nou si m-am intors brusc,  mergand rapid spre masina.

„Ana!” a strigat  Moe.

Nu il puteam privi-daca o faceam parintii mei vor trebui sa ma traga si sa tipe tot drumul spre aeroport.

„Ana!” a strigat inca o data. „Te iubesc. Te iubesc, te iubesc.”

„Si eu te iubesc.” Am spus ceva mai sus de o soapta,dar am stiut ca a fost destul de tare incat el sa auda.

Anunțuri

8 gânduri despre „Cap. 31

  1. Simonik spune:

    nu e corect:((…Jack e putin exagerat…cat despre despartirea de moment nu imi place:(…ai tradus super..abia ast nextu ,spor la scris:*

  2. ioana spune:

    pacat ca trebuie sa plece….

  3. sonycika spune:

    capitolul e minunat…
    intr-adevar Jake a exagerat, dar ma bucur ca Nessie a putut sa-l puna la loc…
    Bratara a fost un simbol a eternitatii sunt sigura, e superb…
    astept continuarea… bft 🙂

  4. funnkysmile spune:

    wow:-s
    cap asta e superb:X extrem de emotionant:-:D<

  5. Lora spune:

    super!!!!!!!! foatre emotionant!!!!!!! dar imi place e super deabia astept nextul!!!!!!! succes!!!!!!!

  6. Denisa spune:

    knd postezi urmatorul capitol…?!

  7. silvia spune:

    as fi vrut sa vad kum ar fi reusit a o taraska si sa urle tot drumul ar fi fost amuzant 😛 si partea q „Am sarit in bratele lui Moe. „La revedere, Moe.” Am soptit in urechea lui, plangand- din nou.

    „Nu la revedere. Asta suna de parca nu ne vom mai revedea niciodata.”

    „Ce zici de, ne vedem in curand?”

    S-a oprit si a strafulgerat un zambet malefic. „In visele tale.”” dak ar fi auzit knva kare nu jtya d talentul ei probabil ar fi krezut k moe nu ar fi vrut sa o mai vada sau keva d genu 😛 nu k ar fi adv moe o iubeste p ana 😛 k doolce 😛 o fost absolut sooperb kapitolul pakat k trbuie sa pleke 😛 ji jake ii moolt prea protektiv nu isi aminteste kum era el q nessi ar fi fakut akelasi lukru 😛 te pwp k deja aberez:P

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s