Cap. 8

Cap 8

Biologie, religiile lumii si stinte sociale erau pe departe mai interesante decat algebra. Nimeni nu a vorbit cu mine – din nou- in a doua si a treia ora dar pana la urma am stat langa mama la stiinte sociale. Cu cinsprezece minute inainte sa se sune de masa de prans s-a auzit un anunt in difuzor.

Nessie Cullen va rog sa va prezentati in biroul directorului.

Mama si-a pus capul intre maini si a lasat un oftat lung. Pun pariu pe… a scos un alt suspin, un milion de dolari ca are legatura cu fratii tai.

Oh, omule.  Daca era adevarat, Aiden si Bryce o vor pati. Trei ore si 45 de minute si erau deja in probleme. Imi parea rau pentru ei…soarta.

Ne vedem in curand…sper.A fugit repede lasandu-ma pe mine pentru a infrunta cea mai infricosatoare parte a zilei singura—pranzul.

****

Speram sa o gasesc pe Chelsea, dar a spus ca va fi blocata in camera de stiri toata saptamana. Imi propusesem sa caut camera de stiri, dar in cele din urma m-am decis sa raman aici-imi era prea foame. Am intrat in linie si am apucat o tava. Doamna nu-prea-prietenoasa de acolo a pus o subtanta neidentificata pe tava mea care presupun ca era macaroane si branza bazandu-ma pe culoare si o carne cam care mirosea ca fiind de vita. A pus farfuria pe tava mea si m-am apropiat sa vad cum miroase. Mirosea absolut revoltator.

Ai crede ca pentru 35.000$ pe an, am primi o mancare mai buna.

Doamna nu era amuzata. Urmatorul!

Am platit pentru mancarea pe care sigur nu o voi manca si i-am cautat prin cantina pe mama si pe fratii mei. Nu erau de gasit. Super. Trebuie sa aiba probleme. M-am uitat in jurul camerei dupa o masa goala sau un chip prietenos. Am gasit o masa goala- nu un chip prietenos – in mijlocul camerei. Am mers prin multimea de elevi si mi-am facut loc la masa. Toti elevii se uitau la mine, dar niciunul nu venea sa-mi vorbeasca. Ma simteam foarte jenata si foarte singura. Eram pe cale sa ma ridic si sa parasesc cantina, dar inainte sa o fac, Nicholas s-a apropiat de masa mea.

Hei, sunt Nick. Era si mai dragut de aproape cu ochii albastrii-verzui, il admiram prea intens decat  trebuia  pentru ca a inceput sa se imbujoreze si ritmul batailor inimii s-a accelerat, Esti sora mai mica a lui Aiden si Bryce, nu?

Da, eu sunt Aiyana. Toata lumea imi spune Ana.

Imi pare bine sa te cunosc, Ana. Sunt surprins ca stai singura. Unde este restul familiei tale? A scos scaunul gol de langa mine si a luat loc. Mirosea divin. Dulce si aspru, cu o nuanta din parfumul meu preferat- iarba.

Am inhalat parfumul sau intoxicant. Aveam nevoie sa-mi recapat calmul inainte sa ma uit in ochii lui. Inima sa batea si mai repede cand i-am zambit, incercand sa spun o fraza coerenta. Umm, cred ca fratii mei au intrat in necazuri in timpul orei a patra. Sora mea a fost chemata la birou.

Urat. Prima zi. Nu e o modalitate buna de a incepe.

Hm … nu, deloc. Dar, lasa asta pe seama gemenilor, sa intre in probleme in prima lor zi. Vroiam sa orientez conversatia departe de fratii mei. Emmett mi-a spus ca sa ajungi la inima unui baiat este sa vorbesti despre ceva –sport- sunt buna la asta. Am observat jacketa lui letterman. Frumoasa jacketa. Ce sport practici?

Hmm? Oh, da. Uh, Lacrosse şi de fotbal. Oh, si fotbal, eu sunt capitanul. Asta explica mirosul ierbii.

Fotbal. Dragut. Imi place sa ma uit la TV. Go Patriots!

Iti place fotbalul?

Da, este ciudat?

E doar… nu pari tipul de persoana careia ii place fotbalul.

Nu intelegeam afirmatia lui ciudata. Nu stiam ca existau numai anumite tipuri de oameni carora le place fotbalul. Asta m-a facut curioasa. Si, care tip de persoana ar fi acela?

Uh, stii tu. Parea sa nu mai aiba cuvinte, puteam vedea un sirag de margele mici de sudoare cum isi faceau loc pe fruntea sa. Cred ca l-am intimidat. Se uita in jos la mainile lui, si a strafulgerat un zambet timid. Ei bine, hei, daca vrei poti sa vi sa stai cu grupul meu, te pot prezenta unora-fata bruneta din parcare l-a intrerupt inainte sa-si termine fraza.

Heeey, Nicky. Cine este prietena ta? Ochii lui erau tandri si iertatori inainte sa se intoarca de la mine la fata aceea bruneta si la prietenele sale, care ma priveau cu ochi rai.

Ana Black, aceasta eate Annika. Aceatea sunt prietenele sale, Brandi şi Marina.

Ana, huh? Mie mi se spunea Anna, dar asta a fost anul trecut

Si cum ti se spune anul asta? Am incercat sa nu par sarcastica, dar am dat gres in incercare.

Doar Annika. Numele meu este cu adevarat unic. Nu crezi? Si-a vanturat parul si s-a  uitat la cele doua prietene tacute pentru confirmare.

Sigur. Nu am mai intalnit pe nimeni pe nume Annika pana acum. Dar, totusi, am fost invatata acasa toata viata mea asa ca nu stiu prea multi oameni. Stiam ce incearca sa faca. Incerca sa ingramadeasca copilul nou intr-un colt. Nu are nici o idee cu cine se pune. Crescand intr-o familie mare am invatat cum sa ma bat cu pumnii.

Numele real al Anei este Aiyana. Cool, nu? Nu ai mai auzit numele asta, nu Annika? Nick incerca sa ma ajute.

Nu. N-am auzit. Si-a dat ochii peste cap si si-a scos un scaun de langa noi. Marina si Brandi s-au asezat pe celelalte doua scaune de langa ea. Arata de parca erau gata pentru interogatoriu. Deci, Yana-

Am vrut sa marai la ea, dar mi-am stapanit reactia, este Ana, de fapt, A-N-A. Ana. Se pare ca primele impresii sunt cele mai importante. Prima impresie despre Annika? Nu prea am de gand sa o plac pe  fata asta.

Ok. Ana. Cine sunt ceilalti trei care erau cu tine in dimineata asta?

Fratii mei Bryce si Aiden sunt juniori. Eu si sora mea, Nessie, este boboaca, ca mine.

Fratii tai arata un pic cam in varsta pentru scoala.

Ei bine, tata era un gigant, la fel ca ei.

A fost?

Da, parintii mei  au murit cu mult imp in urma, intr-un accident de masina, doar dupa ce m-am nascut eu. Imi facea rau la stomac ca trebuia sa mint in legatura cu parintii mei, dar nu aveam de ales. Suntem adoptati.

Stai. Brandi a vorbit in cele din urma. Esti unul dintre copii Dr. Cullen?

Da, Dr. Cullen si Esme sunt parintii mei. De ce?

Mama este asistenta medicala la spitalul unde lucreaza el. Mi-a spus ca copii lui urmau sa vina la scoala aici. Ea a spus ca tatal tau este hot. Carlisle este atractiv, chiar si dupa  400 de ani.

Ar trebui sa o vezi pe mama…si restul familiei.

Ea a spus ca are o tona de copii.

Daca printr-o tona intelegi 13 copii, da, presupun ca suntem multi.

13? Si cu totii traiti impreuna? Nick se apleca mai aproape, nu am mancat inca masa de pranz si el miroase…apetisant. Mama a avut dreptate. Fiind asa de aproape de oameni pentru o perioada asa de lunga, readuce setea.Era o senzatie de arsura din gatul meu. M-am aplecat spre locul meu, departe de el.

Da, traim pe o proprietate mare la 201.

Cea cu un gard electric in jurul lui? O voce necunoscuta din spate a intrebat- nu realizasem ca este o audienta. Stand in spatele lui Nick erau un cuplu de prieteni. Toata lumea era foarte interesata sa auda povestea mea.

Uh, da. Asta este. Mama a daramat hambarele care erau acolo si a construit cateva case.

Deci, voi baieti sunteti bogati. Foarte bogati, nu-i asa?

Brandi! Asa de nepoliticos! De ce ai intrebat asta? Vocea Marinei suna ingrozita. A murmurat un „scuze”, dar prea incet ca prietenele ei sa o auda. Avea ochii la fel. Cred ca incerca sa fie draguta. Ma intreb cum a ajuns in grupul Annikai.

Annika si-a indreptat scaunul, i-a dat coatele prietenei sale de pe masa si si-a restabilit pozitia de lider. A incercat sa recastige controlul asupra discutiei. Nu conteaza, oricum, cati frati si surori ai?

Oh. Doamne.De unde sa incep. Sper ca spun bine. Ei bine, am trei frati de sange…Aiden si Bryce sunt studenti aici, si cel mai mare Jacob, este la colegiu. Verii mei Leah si Seth sunt adoptati, de asemenea. Parintii lor au murit cu ai mei in accidentul de masina. Sunt in Washington acum. Apoi sunt surorile mele Nessie, Bella, Alice si Rosalie si fratii mei Edward, Jasper si Emmett, deci da, 13 copii.

In timp ce Annika se pregatea sa puna o alta intrebare am vazut-o pe mama stand la intrare facandu-mi semn sa vin la ea. Salvata de mama

Uhh, hey baieti, mi-a facut placere sa va cunosc, dar trebuie sa plec. Sora mea e aici si arata de parca vrea sa vorbeasca cu mine

Nick s-a ridicat o data cu mine si mi-a dat geanta. Ochii lui erau ca oceanul, culori profunde de albastru si verde. Trebuia sa ma opresc sa ma holbez la el altfel mama va observa. Ne vedem mai tarziu Nick.

Da…sper.

Am trecut pe langa Annika, incercand sa plec cat mai repede, dar ea mi-a prins bratul oprindu-ma. Statea langa mine si trebuia sa se uite in sus ca sa vorbeasca- eram cu cel putin 6 centrimetri mai inalta. Ana, doar ca sa stii… asta este masa mea. Data viitoare daca mai vrei sa stai aici, va trebui sa imi ceri permisiunea.

Acum eram iritata. Am fost un credincios mare in pacifism- asta a fost pana azi, vroiam sa-i rup capul de pe umeri. In schimb, am adunat in zambet cat de multa sinceritate am putut, Annika trebuie sa se fi surprins de reactia mea pentru ca s-a intors la locul sau. Am mers la mama, victorioasa.

Hei, scumpo. Interesanta dupa-amiaza? Se uita in urma mea, in mod evident, la Annika si prietenele ei. Mi-am intors capul pentru a vedea cum Annika se holbeaza la noi doua, susotind si razand cu Brandi.  Ti-ai mai facut prieteni?

Prieteni? Putin probabil. Am chicotit, Nu, deloc.

****

Deci imi vei spune sau va trebui sa ghicesc?

Ce?

Uh, Alo? Nessie Cullen, va rugam sa va prezentati in biroul consilierilor-iti spune ceva? Cat de rau e?

De fapt…

Oh, nu…au ranit pe cineva?

Nu.

Atunci ce? Haide mama … trebuie sa-mi amintesc sa nu-i mai spun asa.

Curiosi, elevii ne-au inconjurat, Nessie… suspanusul ma omoara!

Ei bine, fratii tai au intrat intr-o foarte intensa dezbatere cu profesorul de Istorie despre razboiul civil. Despre soldatii confederali …sau ceva de genu’. Oricum, profesorul nu a avut mila de izbucnirile lor si le-a cerut sa paraseasca sala.

Serios? Unchiul Jazz era soldat confederal inainte sa fie schimbat. El ramane la inima ca in ziua aceea. El ne-a invatat la nesfarsit despre gloria Confederatiei. Purtarea lui era intotdeauna asa de calma si de linistita,dar mentionati despre Razboiul Civil si probabil o sa va petreceti doua ore ascultand povestirile unui nebun.Era amuzant sa-l vad pe Jazz consumandu-se atat. Cine ar fi crezut ca Aiden si Bryce erau atenti la orele sale? Stai, deci de ce ai fost chemata la birou?

Ah, asta… Aiden i-a spus consilierului sau ca uneori spune lucruri fara sa gandeasca, pentru ca sufera de ADHD). Oh, si Bryce aparent, are si el, la fel, pentru ca sunt gemeni. Motivul pentru care am fost chemata deoarece trebuia sa am grija de medicatia lor.

Si consilierul a crezut ?

Da, fratii tai sunt mai destepti decat ii crezi tu.

Pot sa vad asta.

Ana? Ne-am oprit pentru a-mi gasi dulapul, inainte de ora urmatore, mama arata de parca imi examina fata.

Ce? Am ceva pe fata?

Nu, dar ochii tai sunt negrii ca smoala.

Oh, e pentru ca mi-e foame. Mancarea de aici este atroce si eventual periculoasa pentru sanatatea noastra. Sa nu o mananci. Niciodata.

Ti-e foame sau ti-e… sete? Ma privea ingrijorata.

Mi-am inchis dulapul. Nu exista nici un motiv sa o mint asa ca nu am facut-o, Ambele, de fapt. Dar, sunt ok. Nu-ti face griji. Mi-am pus bratul dupa umerii sai si ne-am indreptat spre engleza. Nu am de gand sa mananc pe nimeni.

*****

Mama si eu ne-am asezat la masa libera din spatele clasei. In timp ce mama era ocupata cu scrisul notitelor de la lectie eu imi revizualizam programa analitica. Primul semestru constata in Tale of Two Cities, Romeo and Juliet, The Taming of the Shrew and Wuthering Heights- una dintre favoritele mele.

Deci, ce s-a intamplat la pranz?

In afara de mine nemancand? Unele fete puneau inrebari despre noi.

Ce fel de intrebari?

Cati de multi frati si surori avem, unde locuim, suntem prieteni sugatori de sange, stii, intrebari obisnuite.

Foarte amuzant scumpo. Cine e baiatul?

Ce baiat?

Dragutul dupa care practic salivai.

Nu am nici o idee despre ce vorbesti mama.

Si-a lasat creieonul pe hartie si  si-a intins usor degetul ca sa ma atinga pe palma, era uimitor cat de multe putea arata doar cu un deget. Imagini cu mine si Nick la cantina mi-au fulgerat prin minte.  Mi-a aratat modul in care zambeam la el si modul in care m-a vazut, ca un catelus lovit de dragoste. Mi-am tras mana departe de ea si mi-am odihnit barbia pe palma ridicata.

Nu o sa-i spui tatei nu?

Ea se uita la notite, facand o pauza si scriind ceva foarte rapid.

Nu. Dar va trebui sa vorbim despre asta pana la urma. Dar, pentru moment, acesta va fi micul nostru secret. Mi-aduc aminte ce fel este prima iubire.

Mamaaaaaaaa. Nu sunt indragostita de tipul asta.

Stii ce vreau sa spun.

Am rupt in bucati notele in timp ce d-na Quinn venea spre randul nostru. Am scos o foaie noua si am copiat notele pe care le-am auzit astazi. Am scanat clasa si am vazut o fata cunoscuta. Marina era in clasa mea. Ne-am uitat una la alta in acelasi timp, si mi-a zambit. Poate ca mi-am facut un prieten astazi.

****

Mama a reusit cumva sa arate uluitor in hainele noastre pentru sport. Culorile scolii St. Augustine- albastru si argintiu – complimenta pielea sa palida si parul de bronz. Era ridicol de frumoasa, chiar si in pantaloni umpluti de sudoare si intr-un tricou de dimensiuni mari. Educatia Fizica era una dintre orele pe care fetele si baietii le au in comun. Din intregul teren de fotbal,  a fost greu sa dau de fratii mei, care erau cel putin cu un cap mai inalti ca ceilalti baieti.

Astazi fetele jucau softball. Eram suparata. Fiind genetic dotata cu o viteza, rezistenta si coordonare uimitoare ochi-mana, eram facuta pentru baseball. Unele dintre cele mai frumoase amintiri de cand eram mica erau cele in care jucam baseball cu familia in timpul furtunilor cu tunet. Uneori jucam softball, de asemenea. Mereu jucam pe pozitia de  short stop.Mama era aruncatorul. Toti ne reunim cand Alice prevede vreo furtuna, dar nu a mai plouat de aproape doua luni. Imi doream foarte mult sa joc. Pretinzand ca nu ma pricepeam la ceva ce ma pricepeam era devastator. Toate cele 15 fete ne-am indreptat spre terenul de softball pentru a juca impotriva altor fete care aveau Educatia Fizica. Annika  statea,pe pozitia de sour-faced ca de obicei, cu bata pe umar si cu un ranjet pe fata. Cat mi-as dori sa-l pot sterge de pe fata ei, dar comportamentul meu trebuia sa fie bun, pentru mama.

Ok, fetelor. Echipa domnului Banners  este prima la lovit, profesorul nostru, Coach Willis,a aruncat bate spre 9 fete- mama si eu eram incluse—si mingea unei blonde slabe, “Hotarati cine arunca sau o faceti pe rand. Pe pozitii- miscati-va!”

Stateam in jurul zidului de pamant. Nimeni nu vroia sa arunce prima. Am fost socata cand mama a luat mingea din mana blondei.O sa arunc eu. Nessie este un excelent short-stop,  daca nu aveti nimic impotriva. Nu, nu a facut-o. Restul fetelor s-au imprastiat la pozitii diferite. Aveam posibilitatea de a vorbi cu mama.

Tu arunci?

Pai.. a trecut ceva timp de cand am jucat ultima data si mi-e cam dor. In plus, avem nevoie de putina distractie astazi. Aminteste-ti. Ia-o usor cu oamenii.

Tu vorbesti, Ness. Nici sa nu te gandesti sa distrugi mingea aia. M-am dus intre baza a 2-a si a 3-a si am asteptat ca antrenorul Willis sa dea startul jocului

****

Asta trebuie sa fi fost la fel de greu pentru mama, cum a fost si pentru mine sa franez in timpul jocului. Amestecate cu zeci de lovituri bune, trebuia sa arunce si cateva usoare, de asemenea. I-am vazut muschii gatului contractandu-se de fiecare data cand un membru al echipei opuse ii lovea mingea.Dar in acelasi timp, a avut grija sa nu piarda nicio minge in fata Annikai. Ea nu avea nici o sansa impotriva aruncarii celebre a mamei.

Scorul era 4-4, in ultima repriza, si eram ultima. Aveam un alergator pe prima si a treia. Aveam nevoie doar de o lovitura ca sa castigam, dar nu aveam ce face.As fi reusit-o daca Annika nu lua locul fetei care trebuia sa arunce. Asta era, probabil, singura sansa sa ii arat ce pot si am decis sa ignor vocea tatei care-mi spunea sa nu exagerez.

Prima sa aruncare a fost oribila. Prima minge foarte departe de baza, practic in nisip. Urmatoarea lovitura la fel. A treia lovitura a fost perfecta, destul de inceata si pe jumatate aproape de mijlocul bazei. Am inclinat bata, cu un sfert mai putina tarie dacat eram in stare si am aruncat mingea din teren, peste gard. Home run.Am privit-o pe mama, dadea dezaprobator din cap dar o jumatate de zambet era pe buzele ei. Am calcat pe a treia si am batut palma cu toata clasa la final . Ma simteam grozav.

Annika era furioasa si pentru a o infuria si mai tare, i-am dat mingea cu care am reusit home run-ul. Mai mult noroc data viitoare.

5 gânduri despre „Cap. 8

  1. Lora spune:

    Foarte frumos!!!!!!!!!! deabia astept capitolele urmatoare……..:X:X:X:X:X:X

  2. emmy spune:

    asta chiar mi-a placut foarte mult ;))

    felicitari 🙂 si abia astept capitolele urmatoare 😀

  3. Iolanda spune:

    extraordinar…ai foarte mult talent..ma intrebam daca ai adresa de mess, poate mai schimbam impresii:D. A mea este iolistef@yahoo.com

  4. Ayianna spune:

    DIvvvv acest capitol…:x..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s