Cap. 34

Cap 34

Alarma de la ceasul meu suna prea tare pentru urechile mele- va fi o alta zi plictisitoare si lunga de scoala. Astazi era vineri- ziua spiritului scolar.

„Ana-bear, trezeste-te! Micul dejun va fi gata in 10 minute.” Vocea mamei mele se repeta prin casa si am gemut in interior, in timp ce ea continua. „Baieti- si voi!”

„Sunt treaza.” I-am raspuns adormita in timp ce imi intindeam corpul in pat. Am zambit cand mi-am amintit visul- ne-am intalnit din nou la locul nostru, vorbind despre zilele noastre trecute.

Imi iubesc cadoul- sa fiu capabila sa intru si sa ies din vise. Asta face vazautul lui Moe mai usor- dar uneori este mai greu pentru ca eu vreau sa experimentez pe adevaratul Moe. Mi-am inchis ochii pentru a obtine o pictura mai vie a modului in care s-a petrecut visul meu.

Moe si eu eram in poienita. Purtam bratara pe care mi-a dat-o- pe care inca nu am dat-o jos inca din ziua in care mi-a dat-o. Am zambit; amintindu-mi evenimentele din visul meu.

****

„Unde te vezi peste zece ani?” L-am intrebat pe Moe cat stateam in poienita cu ochii la cerul instelat de sus.

„Oriunde esti tu, desigur.” El chicoti incet in timp ce raspundea.

„Oriunde?” Zambetul meu crestea salbatic. Uneori, ma intrebam daca imi poate citi mintea; el stia exact ce sa spuna.

„M-as duce si in desertul Sahara daca acolo vrea fata mea sa fie.” El se juca cu o suvita din parul meu intre degetele lui.

„Ce altceva?” Am soptit, vrand sa aud mai multe. „Ce altceva mai vezi pentru tine?” m-am intos pe parte mea si mi-am pus bratul in jurul sau, lipindu-ma de el.

„Hm, ei bine. Ma vad insurat cu tine cu doi, poate trei copii si o cariera in medicina.”

Am fost o clipa muta. Moe ne vede pe noi casatoriti si cu o familie. Am vazut viitorul nostru chiar in fata ochilor; noi intr-o casnicie fericita cu copii, impreuna pentru totdeauna- arata perfect.

„Doi, poate trei copii, huh? Asta suna bine pentru mine. Intotdeauna mi-am dorit o familie mare.”

Mi-as putea imagina – Moe si eu cu cativa copii si o casa a noastra. Pare perfect, ca o poveste care devenea adevarata. Parea tot ce vroiam in momentul ala.

„Cat este ceasul?” A intrebat, trezindu-ma inapoi la realitate.

Am oftat cu parere de rau. „Este aproape timpul pentru mine sa plec, din nou.”

„Nu este destul,” m-a sarutat pe frunte, „doar vazandu-te in aceste vise.”

„Nu, nu este.” M-am ridicat, lacrimi curgand din ochii mei. Am privit in intunericul de langa mine. „Este greu, sa iti spun la revedere in fiecare noapte.”

Moe s-a ridicat si si-a pus bratul sau cald strans in jurul umerilor mei. „Dar, este tot ce avem- pentru acum. Cat timp mai avem?”

„Nu mult.” Soarele crestea usor in orizont.

„Ei bine, sa facem din asta cel mai bun timp pe care il avem.” A spus in timp ce mana sa se ridica pe fata mea, facandu-si loc in parul meu. M-a sarutat, cu tandrete apoi a crescut intr-un sarut profund, pasional.

M-am pus din nou pe iarba- punandu-l pe Moe pe mine- buzele noastre nu s-au despartit, miscandu-se in perfecta sincronizare. Degetele mele s-au impletit singure in parul sau, incercand cu disperare sa il traga mai aproape. Il vroiam cu totul.

Si-a pus un brat sub mine, lipindu-mi corpul de al lui, caldura iesind din el in valuri; ma facea sa-mi pierd mintea si sa plutesc.

Moe s-a tras departe, uitandu-se in jos la abdomenul sau cu confuzie. „Hei, unde a disparut camasa mea?”

„Este visul meu.” Am zambit, – rosind tot timpul- am fortat buzle sale din nou pe ale mele. Razele soarelui adauga caldura suplimentara pe pielea mea, lasandu-ma sa stiu ca dimineata a venit si din nou, era timpul sa imi parasesc dragostea. „Trebuie sa plec acum.” Am oftat. „Dormi.”

Ne-am ridicat, uitandu-ne la soare rasarind mai mare si mai mare la distanta, mana in mana.

„Ne vedem din nou in curand.”

„Da, te voi vedea.” A raspuns. „Inainte sa pleci, doar sa stii ca am o surpriza pentru tine, okay?”

„Ce este?” L-am intrebat, ridicand o spranceana. „Da-mi un indiciu.”

„O sa o iubesti- asta e tot ce primesti.” A zambit draceste.

Am oftat. „Bine. Ne vedem.”

Si cu asta m-am trezit.

****

Am deschis ochii, privind in jur in camera mea, inca intrebandu-ma ce surpriza voi avea. Nu puteam sta nestiind ce era- asta ma facea absolut nebuna. L-am rugat sa-mi dea un indiciu, dar a refuzat sa zica. Singurul indiciu pe care mi l-a dat a fost ca voi fi fericita orice ar fi.

„Ana, nu aud dusul curgand- sper ca nu ai adormit din nou!” Tonul mamei mele era serios- ceea ce indica ca era timpul pentru mine sa ma opresc sa visez despre visul meu si sa ma pregatesc pentru scoala. Alice mi-a facut deja favoarea sa-mi aleaga tinuta- o pereche de blugi de un albastru inchis si un top super dragut argintiu, cu panglici, care erau in culorile scolii, albastra si argintie sa-mi prind parul. Am pus tinuta pe pat si am sarit la dus. Sentimentul de apa calda pe corpul meu ma facea sa ma relaxez- jur, as putea sta in dus pentru o vesnicie. Frecvent, am probleme pentru ca stau prea mult- asa ca am taiat-o scurt.

Am pus hainele pe mine si mi-am uscat parul. Mi-am pus parul in spate pentru a face o coada impletita- Alice mi-a sugerat ca am nevoie de o schimbare. Dupa ce l-am legat inapoi cu cravata de par, am legat panglicile in partea de jos. Oh ma simt ca o scolarita dar in conformitate cu Alice, ea a crezut ca ar fi adorabil.

„Micul dejun e gata!” Vocea mamei rasuna clar prin toata casa, urmata de cacafonia de panica fratilor mei pentru a ajunge la bucatarie sa-si primeasca mancarea. Ei se purtau de parca nu au mai mancat pana acum in viata lor.

„Invatati cateva maniere; va purtati de parca ati fost crescuti de lupi!” I-am tachinat, razand la gluma mea.

„Poate din cauza ca am fost! Te-ai mai gandit la asta vreodata Ana?” l-am auzit pe Aiden tipand. Eu doar mi-am dat ochii peste cap, punandu-mi cerceii in timp ce ieseam din camera mea.

„Asta nu inseamna ca trebuie sa actionati asa, totusi.” Am adaugat, dupa ce am coborat scarile, salutandu-i pe toti. „Buna dimineata, tati.” I-am sarutat obrazul.

„Neata, pustoaico.” A zambit, luand o inghititura din cafeaua lui.

„Ugh, cum poti bea chestia aia?” L-am intrebat in timp ce ma mutam spre mama. „Neata, mama.”

„Neata draga, mi-e teama ca fratii tai au devorat deja painea prajita- dar esti binevenita sa mananci oua.”

„Serios, cum este posibil asta?” Am intrebat lovindu-i usor in cap pe fiecare, adaugand un raset. Am ajuns aici jos nici cu doua secunde dupa voi doi! Amandoi s-au intors si au zambit la mine. „Animale.” Am soptit.

****

Scena din parcare a fost aceeasi ca si saptamana trecuta- elevi alergand cu bannere, aruncand mingi si vorbind despre meciul de diseara. Mama si cu mine am trecut prin marea de oameni pentru a gasi-o pe Chelsea asteptandu-ne pe scari.

„Neata!” Chelsea ne-a intampinat. „Deci mergem la meci in seara asta?”. A intrebat

„Nu stiu”, am ridicat din umeri.

„Oh, hey Chelsea, la pranz vreau sa  vorbesc cu tine despre dans”

„Sigur! Voiam sa te intreb daca vrei sa mergi!” a zis Chelsea.

Am ramas uimita, „Vrei sa mergi la dans?” am intrebat-o pe mama, curioasa. Nu credeam ca ea si tata sunt intersati sa mearga

„Posibil.” A zambit-e ceva ce ascunde de mine. Puteam sa citesc in ochii ei.

„Sunteti culmea. Toata lumea merge in afara de mine.” Am exclamat in timp ce am plecat de langa ele.

Am inceput ziua intr-o stare placuta. Asta s-a acrit repede in timp ce orele incepeau. Stiind ca membrii familiei mele delectandu-se la dans fara mine m-a facut depresiva- din nou. M-am simtit rau pentru ca am fost asa de nepoliticoasa cu Chelsea si cu mama- trebuie sa-mi cer scuze pentru comportamentul meu, la urma urmei, nu era vina  lor ca eu nu mergeam. M-am uitat la ceas- era 9:00 si i-am dat un mesaj lui Moe.

’Buna dimineata, inima mea! Ziua de azi e de rahat dar sper ca tu ai una mai buna.’

Orele treceau incet si eu inca nu am auzit nimic inapoi de la Moe. Ma enerva- si cu siguranta nu ajuta la imbunatatirea starii mele. Mama si eu am iesit de la Stiintele Sociale spre cantina pentru pranz. Mi-am verificat telefonul- inca nici un raspuns de la Moe. Am vrut sa arunc telefonul in cosul de gunoi.

„Draga, ce este gresit? Pari suparata.” Ea ma privea.

„Oh, nu este nimic. Eu doar…nu am auzit nimic de la Moe toata dimineata. El de obicei imi scrie cand se trezeste.”

„Sunt sigura ca are un motiv bun- nu fi asa deprimata, ok?”

Usor pentru ea sa spuna- tata era la mai putin de 20 minute departare. „Hei, ne vedem in cantina, trebuie sa iau o carte din dulapul meu.”

„Ok, trebuie sa vorbesc cu Chelsea, oricum.”

„Despe dans..corect.” I-am facut cu mana si m-am intors spre randul de dulapuri.

****

Mama si Chelsea s-au inghesuit una langa alta, soptind si chicotind ca micile scolarite. Mi-am pus cartea in ghiozdan si m-am asezat pe un scaun de langa ele. „De ce sunteti voi asa de fericite?”

Mainile lui Chelsea i-au acoperit gura incercand sa isi opreasca rasul. „Trebuie sa plec! Haide Aiden!  Ne vedem mai tarziu, Ana!” ea a zambit si mi-a facut cu ochiul in timp ce il tragea pe Aiden dupa ea, afara din cantina.

„Despre ce a fost vorba?”

„Oh, nimic.” Ea chicoti incetisor.

„Bine. Nu-mi spune.” Mi-am pus bratele la piept si m-am lasat pe spate asa ca ma uitam in sus la tavanul cu floricele.

„Hei, Ana.” O voce prietenoasa ma intampina. M-am uitat sus- era Annika. Ea statea in stanga mea, cu tava in mana. „Pot sa stau aici? Alex este o curva totala astazi. Am fost exclusa de la masa noastra.”

„Sigur.” M-am indreptat in locul meu. „O stii pe..sora mea, Nessie?”

„Nu. Buna, sunt Annika.” Ea a zambit politicos la mama.

„Ma bucur sa te cunosc.” Mama a raspuns cu un zambet frumos.

M-am uitat la masa obisnuita a Annikai- Alex se uita la mine amenintator. „Deci, ce este cu Alex astazi?” Mi-am deviat ochii de la privirea ei demonica.

„Oh, ca de obicei. Ea este in una din starile ei, din nou. E din ce in ce mai rau.” Annika se apleca in centrul mesei si a soptit. „Ea are probleme…cum ar fi problemele cu substanta. Stiti?”

„Nu am nici o idee.” Am raspuns, sincera. „Chelsea nu a mentionat asta.”

„Nu sunt surprinsa.” Ea s-a uitat la prietenele ei si apoi la mine. „Tatal ei a dus-o la dezintoxicare de doua ori dar ea de fiecare data a scapat.”

„Asta este asa de trist- ma intreb de ce face asta.” I-am spus, luand o muscatura din mancarea mea. O puteam simti inca uitandu-se la mine si uram sentimentul.

„Cred ca face asta ca sa scape de durerea din viata ei- dar serios, ce poate fi asa de trist ca iti face chestii din astea tie?” Ea a intrebat. „Eu nu inteleg.”

„Nici eu.” Am scuturat din cap, de comun acord. Partea trista e ca ea crede ca se raneste doar pe ea- dar raneste pe toti din jurul ei. Pe Chelsea in special, am gandit pentru mine.

„Da, ai dreptate. Nu cred ca ne mai poti numi prietene. Oh, si ea doar a rupt-o cu prietenul ei.”

Am oftat, cand gandurile mele au zburat inapoi la Moe la cuvantul prieten. Jur, el consuma 99.9% din gandurile mele- asta era ridicol, aproape ca o obsesie. Mi-am luat geanta, deschizandu-mi telefonul. Nimic. Ugh! Unde naiba este?

„Pe cine astepti?” Annika m-a intrebat, luand telefonul din mana mea.

„Scuza-ma?” M-am intins dupa telefonul meu.

„Ai fost nelinistita tot timpul cat am stat aici si te uiti la telefonul tau de parca astepti sa se arunce ceva in aer sau ceva.”

Am inabusit un ras. „Nu-i nimic- eu doar astept un mesaj important. Asta-i tot.”

„Un baiat, nu?”

Am zambit, dand din cap in timp ce clopotelul suna, anuntand ca era timpul pentru urmatoarea mea ora. Ughziua de scoala va dainui vesnic daca nu aud nimic de la el.

M-am tarat spre clasa, sarind la sunetul de apel  de la telefoanele fiecarui student sunand pe hol. Jur, ma simt de parca cineva isi bate joc de mine. Ziua ma innebunea.

*****

Ultima ora din ziua de scoala de azi s-a terminat inainte sa stiu. Chelsea se grabi spre mine din camera de muzica. Ea chicotea si facea cercuri in jurul meu; ea imi amintea de Alice atunci. „Chels, ce naiba s-a intamplat cu tine astazi?”

„Oh, nimic!” A raspuns, bezmetica si excitata. „Haide, trebuie sa plecam!”

Noi aproape fugeam prin parcare  cand dintr-o data, suna din adancul getei mele. Eram gata sa vars intregul continut din bagajul meu doar sa-l gasesc- din fericire nu a fosr nevoie. Mi-am scos telefonul argintiu, deschizandu-l. Da! Era un mesaj de la Moe, in sfarsit. Am deschis mesajul si ma uitam la  ecran in confuzie totala.

‘Surpriza’

Nu stiu de ce dar m-am uitat spre locul de parcare.

Ochii mei trebuie sa isi bata joc de mine.

Sprijinit de capota Range Roverului lui Emmet, in toata gloria sa, era Moe. Moe al meu.

Am fost inghetata in locul meu, socata si dezorientata. „Ori am murit si m-am dus in rai sau am crapat in sfarsit si am inebunit complet?”

„Tu nu esti nebuna!” Chelsea a raspuns cu un raset.

„Despre asta vorbeati tu si mama la pranz?” Am intrebat pastrandu-mi privirea pe Moe.

„Ana, de ce stai inca aici vorbind cu mine?” Ea a pus un brat pe bratul meu. M-am uitat la ea, i-am zambit si m-am repezit jos pe scari.

Am accelerat prin parcare-mai rapid decat viteza umana. Fetele studentilor se vedeau in ceata in timp ce inchideam distanta dintre mine si Moe. Lacrimi de bucurie cadeau de la colturile ochilor mei in timp ce m-am tras in bratele lui deschise, punandu-mi bratele si picioarele in jurul corpului sau.

„Ti-am spus ca iti va placea asta.” A spus Moe inainte ca buzele lui sa vina la mine. L-am strans mai puternic asigurandu-ma ca nu era o iluzie- un vis in care m-am strecurat in timpul clasei.

„Da! Oh, Doamne, da, imi place!” L-am sarutat din nou si din nou. „Te iubesc! Te iubesc!”

„Ahem. O voce familiara plutea din interiorul masinii.” Prin fereastra am putut vedea ca era Leah.

„Leah! Ce faceti aici? Nu ca ma plang!”

„Buna, draga. Vom discuta despre asta mai tarziu, dar acum, ar trebui sa o pui jos Moe.”

Din pozitia mea in bratele lui Moe, mi-am intors capul in dreapta si in stanga, uitandu-ma la toti elevii care se uitau si chicoteau la vederea noastra.

„Oh, corect.” Moe chicoti in timp ce ma punea inapoi pe picioarele mele. M-am ascuns in spatele lui pentru a-mi ascunde jena de la afisarea sentimentelor noastre la scoala.

Cand eram convinsa ca fata mea nu mai era rosie, m-am ridicat pe degete si l-am sarutat pe Moe pe obraz. „Sunt fericita ca esti aici.”

Se uita adorabil in ochii mei. „Stiu. Si eu.” El m-a sarutat in coltul gurii.

„Moe! Ce dracu’!” Aiden exclama in timp ce el, Chelsea, mama si Bryce ni s-au alaturat.

„Voi explica mai tarziu.” A raspuns el. „Am cheile de la camioneta tatalui vostru. I le-a dat lui Aiden, sa mergem acasa.”

„Acasa? Ca si cum ai sta aici?” Am intrebat, plina de speranta.

„Da. Eu stau chiar aici.”

10 gânduri despre „Cap. 34

  1. daria spune:

    wow ce tare moe o sa stea la ei …daca bine am inteles
    superb cap asta
    il astept pe urmatoru la fel de neRABDATOARE CA PANA ACUM:))

  2. ioanaraluk95 spune:

    da!da!
    s-a mutat cu ei! 😀
    super cap :*

  3. Simonik spune:

    eram sigura ca asta va fi surpriza!!!ce ma bucur pt ana;))…abia ast sa vina nextu..bafta la tradus:*

  4. funnkysmile spune:

    ieee:X:X asta da surpriza:X

  5. Coryna spune:

    da!da!da!
    perfect

  6. mickutza spune:

    omg!! super tare
    abea astept nexu:*:*:*

  7. katy spune:

    waw…super…ma bucur ca s-au intalnit..poate merge si el la aceeasi scoala. Astept urmatorul capitol 😀

  8. silvia spune:

    k am kitit jumate din kapitol ji krek jtyu kare ii surpriza:P
    vine moe nu?
    abia ajtept sa vad
    k trist k ana si nick nu mai sunt prieteni exakt aja am patit ji eu q fostul prieten nu a mai vb q mn 3 luni dupa k mam despartit d el 😛 nasol ji kiar ne intelegeam bn akm iar vb 😛 dap ne mai tachinam umpik 😛 ma rog am inkeput sa vb d viata mea ji is sigura k nu va intere P:P abia ajtept sa vad surpriza mai com dupa k kitesk kapitolul

  9. silvia spune:

    omg am avut dreptaata OMG! OMG! SOOPER! ABSOLUT TOTAL JI SOOPER NU AM KUVINTE :p

  10. sonycika spune:

    wow…capitolul e absolut fantastic…
    ma bucur mult pentru Ana..
    merita o bucurie dupa o zi pot spune de rahat…
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s