Cap. 22

Cap 22

Oh, Dumnezeule! Ce s-a intamplat acolo, Ana? Chelsea incerca sa se aproprie de mine, dar Rose a impins-o inapoi usor. Nu puteam suporta sa ma uit la Chelsea. Imi era rusine si ma simteam jenata pentru ce am facut.

Ana aproape ca l-a avut pe Nick ca cina. Rose avea o prindere ferma pe incheieturile mele. Chelsea, du-te la masina lui Aiden si asteapta-l acolo pe Emmett. Va fi…mai sigur. A comandat Rose. El te va duce acasa!

Dar, Rose! Nu ma pot duce acasa! Alex va fi acolo! Si vreau sa ma asigur ca Aiden este in regula!

Rose se opri pentru o clipa si si-a scos telefonul din buzunar. Bine. Dar du-te si asteapta in masina. Ii spun lui Emmett sa te duca inapoi la noi acasa.

Chelsea se grabi spre masina lui Aiden in timp ce eu incercam sa ma adun. In toata viata mea- nu am fost niciodata-nici macar o data- tentata sa vanez un om. Nick a fost primul. M-am simt ca un animal salbatic. Cum as putea sa ma gandesc la el in felul asta? Ca…la o cina? Era gresit- asa de gresit in atat de multe feluri.

Esti in regula, Anabear? M-a intrebat Rose. Ea trebuie sa-mi fi studiat fiecare miscare. Respiratia mea era grea- dar in cele din urma a revenit la normal. Respiratiile adanci ma calmau in cea mai mare parte. Mintea mea era inca un dezastru.

N-am nimic. Am mintit.

Nu ma minti. A cerut ea. Ma insulti daca o faci. Sunt mult mai desteapta de atat, Ana.

Nu avea nici un rost acum sa ascund felul cum ma simt de fapt- Rose ar putea simti o minciuna de la 10 mile departare. Este doar- cum…vreau sa spun. Imi cautam cuvintele, incercand sa exprim cum ma simt-  nu a venit nimic de la creierul meu, de obicei iute.

Toti am facut asta, draga. Este instinctual- este o parte din cine suntem noi. Nu poti sa te astepti sa nu se intample niciodata. Ea si-a dus degetele prin parul meu,incurajandu-ma.

M-am lasat pe umarul ei, stapanind o lacrima – eliberand un oftat in schimb. Dar a fost el. Din toti oamenii din lume, am vrut sangele lui. De ce nu Annika sau sora Chelseei? De ce trebuie sa fie tocmai Nick?

Draga, stii povestea din spatele bunicilor tai? M-a intrebat in timp ce intram in masina pentru a merge acasa.

Am auzit unele povestiri- dar nu tot. Tot ce stiu e ca ei s-au iubit inca din liceu si printr-o minune au fost capabili sa o aiba pe mama.

Stii ca bunicul Edward aproape a ucis-o pe bunica Bella cand s-au intalnit prima data?  Parfumul ei il inebunea- literalmente. Doar fiind in jurul ei il trimitea intr-o frenezie-  aproape ne-a expus in mai multe randuri.

Cum a rezistat?

S-a indragostit atat de puternic de ea, incat si gandul ca o va pierde il omora. A zambit. Dragostea adevarata ii cucereste pe toti.

Dragostea adevarata? Asta e ceea ce este asta? Nu se poate.  S-a mai intamplat asta altcuiva?

Da. Emmett a cedat o data- din cate stiu. El nu era indragostit de femeia respectiva, evident.

Deci, doar din cauza ca ii vreau sangele nu inseamna ca el este sufletul meu pereche sau asa ceva, corect?

A chicotit. Nu. Putin probabil. Unele mirosuri ale oamenilor sunt mai coplesitoare- apetisante, daca vrei- decat altele. Este diferit pentru toata lumea.

Rose?

Da, draga. A cerut ea.

Te iubesc. Mersi.

Oricand, Anabear, oricand. Si eu te iubesc.

****

Eram bucuroasa pe drumul spre casa. Am lasat in jos fereastra mea, si mi-am odihnit fata pe usa, respirand in aerul de noapte care ma lovea cu 90 de mile pe ora.

Te simti mai bine? A intrebat Rose linistit.

Da. Mult mai bine. Mersi. Ai sunat-o pe Alice?  Matusa mea care vedea viitorul era probabil speriata. Alice nu era capabila „sa vada” viitorul fratilor mei sau al meu, dar era capabila sa tina un ochi pe Chelsea- umana.  Este probabil ingrijorata. Unde este ea oricum?

Ea si Jazz au plecat intr-o mica vacanta. Vor fi inapoi saptamana viitoare. Poti sa-mi dai geanta mea? A aratat spre intunericul de la picioarele mele. De fapt, doar gaseste-mi telefonul.

Am cautat in geanta de piele Christian Dior dupa telefonul ei Swavorski impanzit si i l-am dat.  A apelat primul numar din agenda de telefon, cel al lui Alice.

Buna, Alice. Rose avea o mana pe telefon si cu cealalta isi pieptana parul- inca conduce foarte repede- cu genunchii ei. A trebuit sa ma uit in alta parte inainte sa am un atac de frica.  Nu o puteam auzi pe Alice de la celalalt capat- doar murmure incoerente.

Nu, ea e ok.  Nu i s-a intamplat nimic baiatului.

Mai multe murmure.

Chelsea e bine. Deci sunt Aiden si Bryce. Totul a fost bine manipulat.  Du-te inapoi la Jazz si nu mai fi ingrijorata. Dupa cateva momente de liniste de la Rose, se uita la mine- scuzandu-se. Ok. Ii voi spune.  La revedere, Alice. A aruncat telefonul inapoi in poseta.

Rose? Pentru ce a fost privirea aia?

Si-a muscat buza de jos inainte sa raspunda. Ei bine… Alice s-a speriat si…i-a sunat pe parintii tai. Ea le-a spus ce a vazut.

Gulp. La naiba.

Trebuie sa ii suni cand ajungi acasa. A pus o mana consolatoare pe genunchiul meu- in timp ce am gemut la mainile mele. Parul meu era cascada peste fata mea, ascunzand teama absoluta pe care o simteam la gandul ca va trebui sa vorbesc cu parintii mei.

Suntem aproape acasa?

Inca putin.

Magnific. Am spus sarcastic,  vreau doar ca aceasta noapte sa se termine odata.

*****

Masina mamei era parcata in fata casei lui Em si Rose. Luminile erau aprinse si puteam vedea umbra unuia dintre fratii mei pe hol prin fereastra. Chelsea era acolo inauntru, de asemenea-  nu eram gata inca sa vorbesc cu ea. M-am intors brusc din partea lui Rose.  Ma duc acasa. Trebuie sa ma schimb si… sa-i sun pe parintii mei.

Buna idee. Probabil sa te duci sa si vanezi? Anunta-ma daca te duci.

Multumesc din nou, Rose. Pentru tot.

Nici o problema, Anabear.

Camera mea era intunecata si rece- ca starea mea. M-am lasat pe pat lasandu-mi picioarele sa atarne pe margine. Am pus mana pe stomacul meu- chioraind de foame sau de nervi, nu puteam spune. Am scotocit prin geanta dupa telefonul meu, deschizandu-l si  ruland in jos in agenda.  M-am gandit pe care din parintii mei sa-i sun-  mama probabil ar intelege, avand in vedere ca ea este vampir si intelege setea de sange. Tata poate m-ar lasa sa scap si ar face din asta o gluma. Nu ma puteam decide asa ca am dat cu moneda. Cap-mama, pajura-tata.

Pajura. Sa incepem. Am murmurat pentru mine si am format numarul lui.

Tata? Am rostit.

Buna, Annie. Folosea vocea lui serioasa. Un semn nu prea bun.

Unde este mama? Am incercat sa-l inmoi inainte sa inceapa cu morala.

La spital cu Bella si Edward. Sunt la Charlie impachetand niste lucruri pentru el. Charlie si Sue traiau in vechea casa a familiei Cullen, chiar afara din Forks. Casa lui Charlie- cea in care a crescut bunica- era veche, putreda de la  interior spre exterior. Carlisle si Esme le-au dat casa inainte sa ne mutam in Maine.

Sunt in necaz mare, tati?

Ei bine… nu pot spune ca nu suntem dezamagiti. Dar cel mai important este ca nu ai ranit pe nimeni. Asta necesita mult control.

Wow…deci, ce? O palma pe incheietura mainii si un „Nu mai face asta din nou, Ana”?

Cam asa ceva. A raspuns tata.

Cat de anti-climatic.  Ma asteptam la ceva mult mai rau.  Am crezut ca ma vor retrage de la scoala sau genul asta de lucruri dramatice.

Ei bine, se intampla multe aici. Nici eu sau mama ta nu avem energie sa ne suparam pe ceva azi.

Este din cauza bunicii Sue? Cum este?

Nu arata bine, pustoaico. Nu prea bine deloc. Ea este foarte fragila si slaba- a pierdut mult din greutate. Nu este foarte receptiva cand vorbim cu ea. Leah, Seth si Charlie infrunta cu greu situatia- dupa cum iti poti imagina. Vocea lui era sumbra, puteam vede tristetea de pe fata lui in mintea mea.

Nu stiam cum sa raspund, nu aveam o legatura anterioara cu moartea. Imi pare rau. A fost tot ce am putut spune.

Si mie. Ne este dor de tine si de baieti. Probabil, vom petrece aici toata saptamana.

Ne veti suna daca ceva… se intampla? Am inghitit cu greu.

Desigur, Annie.

Poti sa ii spui mamei ca imi pare rau si ca sper ca nu este suparata pe mine?

Ea nu este suparata pe tine, iubito. Stii ca te iubeste foarte mult.

Stiu tata. Spune-i ca imi lipseste mult si ca o iubesc.

Se face, pustoaico. Stai departe de necazuri, pana cand ne intoarcem. ‘Kay?

Voi incerca. Promit.

****

M-am ingropat in patura- dar mi-a fost imposibil sa adorm. S-a auzit o bataie in usa mea.

Ana? Chelsea privi in camera mea prin crapatura. Pot sa intru?

Sigur, Chels.M-am ridicat. Ea statea pe marginea patului meu- cat mai departe de mine posibil. Crezi ca…sunt un monstru? Ti-e… ti-e frica de mine?

Nu. Nu sunt. Si in mod evident nu esti un monstru. Vroiam doar sa ma asigur ca esti in regula. Am inhalat mirosul ei, nu am detectat nici o urma de teama. Ma simteam usurata.

Sunt in regula… acum.  Nu am fost mai devreme. As…fi putut sa te ranesc.

Dar nu ai facut-o. Nu ai ranit pe nimeni. Stiu ca nu ai face-o.

Nu stii asta. Pentru mult timp, m-am gandit ca nu sufar de aceeasi slabiciune ca restul familiei mele. Cred ca asta arata ca nu sunt atat de imuna cum am crezut. Sunt un vampir.  Setea de sange uman- este in ADN-ul meu. Dar…sper ca stii ca niciodata- niciodata, vreodata-  sa va ranesc pe tine- si pe Deni in proces.

Stiu asta, Ana. Ne cunoastem una pe celalalta, de cat timp? O saptamana? Esti practic sora mea deja- sora pe care mi-o doream sa o am. Stiu ca nu ai incerca niciodata sa ma ranesti.

Chelsea era prea dulce si iertatoare. Prea iertatoare. Daca ar fi fost cativa metri mai aproape, nu exista nici o santa sa nu o ranesc pentru a ajunge la Nick- nu conteaza cat de greu incercam sa nu. Mersi, Chels. Asta inseamna mult pentru mine. Pot vorbi pentru familia mea cand spun ca te consideram una de-a noastra.

Ce adunatura ciudata suntem.

Nu e asa adevarul?

Un moment de liniste a trecut intre noi doua. Cum e Aiden?

Deni e bine. El si Bryce au alergat acasa. Bryce l-a ajutat sa se calmeze. Sunt inca la casa lui Rose si Emmett. Probabil mananca. Chelsea a sarit din pat si pe picioarele ei. Hei… ti-e foame? Pentru ca eu sunt moarta de foame!

Chiar suni ca una de-a noastra, bine. Da…ar putea ajuta putina mancare. Stomacul meu ghiortai la sunetul mancarii. Am iesit din patura si mi-am pus adidasii. ‘Kay, eu sunt gata.

Inainte sa iesim din camera mea, Chelsea m-a imbratisat bine.  Sunt atat de bucuroasa ca ne-am intalnit, Ana.

I-am returnat imbratisarea- era o imbratisare ca intre surori. Si eu, Chels. Si eu.

4 gânduri despre „Cap. 22

  1. feelfreee spune:

    super ca intotdeauna. imi place foarte mult personalitatea anei 🙂

  2. jane2x spune:

    superb 😡 superb, superb, superb. 😡 am mai mentionat cumva ca e superb? 😡 chiar e superb. :X

  3. Caty:D spune:

    Ffff frumos…imi place nespus de mult…cand apare urmatorul capitol? 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s