Cap. 25

Cap 25

„Ar trebui sa te duci la Bryce.” A sugerat Chelsea. „Eu il voi verifica pe Aiden.”

„Ok,” i-am raspuns. Am iesit amandoua din masina si am intrat in casa linistita a lui Em si Rose. Emmett era pe canapea cu bratul in jurul umerilor lui Aiden. Aiden s-a uitat in sus la mine cu ochi rosii. L-am vazut pe fratele meu plangand doar o data, si asta a fost inainte, cand eram copii. Era senzational sa vezi un om mare plangand-  si aratand asa de vulnerabil. Imi puteam doar imagina cum arata Bryce. „Bryce?” Am intrebat.

„Sus cu Rose.”A raspuns Em. S-a ridicat de pe canapea- Chelsea luandu-i locul. Emmett si-a pus bratele in jurul meu intr-o imbratisare. Corpul lui rece mi-a dat un fior, dar imbratisarea lui era linistitoare, cu toate acestea. „Imi pare asa de rau, scumpo.”

Inainte sa incep sa plang din nou m-am tras deoparte de Em. „Ma duc sa-l verific pe Bryce.”

„Vom fi jos aici daca ai nevoie de ceva. Alice si Jasper sunt in drum spre casa. Am sa aranjez zborurile voastre pentru maine dimineata.”

„Multumesc, Em.”

*****

Am urcat in camera lui Em si Rose. Luminile erau estompate si aerul conditionat era la maxim- camera lor era un congelator. Rose era asezata pe marginea patului ei aproape de unde statea Bryce. Ea a venit spre mine imediat ce am intrat.

„El nu va spune nimic.”

„De ce e asa de frig aici?”

„Ardea mai devreme. Aiden a zis sa dau drumul la aerul conditionat sa-l mai raceasca si sa ajute prevenirea transformarii lui in casa.” Ea s-a uitat inapoi la Bryce care statea ca o statuie pe pat. „Ma duc jos. Imi pare rau, Anabear.”  Mi-a sarutat obrazul inainte sa iasa din camera.

Am mers in pat. Bryce nu s-a uitat la mine sau sa spuna un singur cuvant. Ochii lui erau rosii si luciosi- fixati pe tavanul de deasupra lui- si erau urme de lacrimi uscate pe obrajii lui. Am sarit peste el si m-am asezat langa el pe pat si ma uitam la tavan impreuna cu el. Nu stiam ce sa spun. A oftat-apoi imi cauta mana.

Eu si Bryce nu eram la fel de apropiati ca mine si Aiden dar il iubesc pana la moarte. Fratele meu mic, gigant mi-a strans mana. M-am tras mai aproape de el odihnindu-mi fata pe bratul lui si am incercat sa ma gandesc la ce sa spun.

„Ne doare pe toti…dar, stiu ca este mult mai rau pentru tine.”

El inca nu a spus nimic- a plans in schimb. As putea sta aici toata noaptea daca are nevoie de mine- sa-i arat ca nu este singur si ca suntem aici unul pentru celalalt. Bryce s-a ridica pe marginea patului si plangea linistit in mainile sale. Mi-am infasurat bratele in jurul lui si am inceput si eu sa plang.

„Cand plecam?” A vorbit in sfarsit.

„De dimineata. Emmett se ocupa de zborurile noastre.”

„Ar trebui sa impachetam.” Mi-a batut genunchiul si s-a ridicat. Eram pe cale sa am o durere de cap asa ca m-am lasat inapoi jos si l-am privit in timp ce mergea spre usa. S-a oprit in ultima secunda, intorcandu-se sa vorbeasca cu mine. „Mersi, sis. Te iubesc.” S-a intors si a coborat scarile.

**********

****

M-am trezit dimineata urmatoare in camera mea. Valiza mea astepta la usa- hanoracul meu de iarna era pus deasupra lor.  Am auzit vocile lui Alice si Rose de jos. Mi-am bagat picioarele in papuci si am aruncat un hanorac pe mine pentru a afla planurile pentru astazi.

Bryce, Aiden si Chelsea erau asezati la masa din bucatarie luand micul dejun. „Buna.” Am spus pentru toti, pupandu-i pe obraz pe fratii mei si m-am asezat in locul gol de langa Chelseea. „Ai petrecut noaptea aici?”

„Da. Ai adormit in patul lui Rose. Bryce te-a mutat in camera ta. Am mers acasa sa impachetez- vin cu voi in Forks. Tatal meu a zis ca e in ordine.”

„Serios? Te lasa sa lipsesti de la scoala?”

„Mmm hmm.” Murmura ea in timp ce mesteca din painea ei prajita. „Oh, hei. Am uitat sa iti spun ieri ca Nick mi-a dat un mesaj. Vroia sa ma asigur ca esti ok.”

„Frumos din partea lui. „ Am raspuns. Trebuie sa vorbesc cu el cand ma voi intoarce. „Cand plecam?” Am vorbit in directia lui Alice.

„Zborul vostru este peste trei ore. Am impachetat pentru tine azi-noapte.”

„Am vazut asta. Multumesc.” Am luat sticla cu sirop, inecandu-mi clatitele in el. Combinatia de artar-dulce si scortisoara a lovit locul. „Nu veniti si voi?”

Matusile mele si unchii s-au uitat unii la altii- ca de obicei Alice a vorbit prima. „Nu, imi pare rau, noi nu venim.”

„Nu este ca nu vrem, Anabear. Noi doar… nu credem ca ar trebui sa fim acolo.”  A spus Rose.

„De ce nu?  Voi faceti parte din familie, de asemenea!” Am replicat.

„Da,facem. Dar chiar daca suntem din familie, asta nu inseamna ca prezenta noastra este binevenita.” A explicat ea.

„In plus, Em vorbea acum, „iti poti imagina ce dezastru ar fi pentru Jasper sa fie in jurul acestor oameni in doliu?”

„As fi implorat pentru ca cineva sa ma scoata din asta.” A adaugat Jazz. Am inteles- emotiile tuturor de acolo ar fi prea coplesitoare pentru el.

Mi-am terminat micul dejun si am pus farfuria murdara in chiuveta. M-am asezat langa Rose si mi-am lasat capul pe umarul ei.  „Aww, ei bine, o sa va duc dorul.”

„Si noua ne va fi dor de tine, draga.  Alice si Jasper va vor duce la aeroport. Eu si Emmett avem comisioane de facut astazi.” Rose s-a intors, tragandu-ma intr-o imbratisare. „Te iubesc, Anabear. Ai grija de ei. Bine?”  Mi-a mangaiat fata si m-a sarutat dulce pe frunte.

„Desigur. Voi avea.” Am imbratisat-o inca o data, mutandu-ma la Em.

„Ne vedem cand va intoarceti. Spuneti-le parintilor vostri si in special lui Leah si Seth ca ne pare rau.” Em mi-a strans umerii apoi a iesit din casa cu Rose in spatele lui.

„Ei bine, voi patru, terminati aici, faceti dus, schimbati-va si toate alea. Jazz si eu vom fi acasa cand sunteti gata sa plecati. Ar trebui sa plecam intr-o ora.” Alice s-a uitat la ceasul de pe hol.

„Multumim, Alice.” A spus Aiden ingramadind inca o clatita in farfuria lui. „Ne vedem atunci.”

*********

***

Zborul a fost rapid si confortabil. Am zburat la prima clasa- era mai comod pentru marimea fratilor mei. Am dormit aproape tot zborul. Cand am aterizat in Seattle, amintiri din copilarie ne-au umplut mintile. Nu puteam decat sa zambesc.

Mama si tata ne asteptau la locul de luat bagajele. Am alergat spre tata si am sarit in bratele lui primitoare, deschise.

„Buna, tati! Mi-a fost dor de tine!”

„Si tu mie, pustoaico.” Tata m-a mai imbratisat cateva secunde inainte sa ma puna jos pe pamant. Mama era distrusa intre Bryce si Aiden. Chelsea statea langa ei, razand la vedere.

I-am dat pe fratii mei din drum. „Randul meu.” Le-am luat locul in bratele mamei. „Buna, mama.”

„Buna, draga.” A soptit ea. Ea s-a dat inapoi asteptand bagajele. A zambit la Chelsea care tinea mana lui Aiden. „Buna, Chelsea. Multumesc ca ai venit.”

„Mersi ca m-ai lasat sa fiu aici, Nessie. Imi pare rau ca trebuie sa fie in astfel de circumstante triste.”

„Da, ei bine,” ochii mamei deveneau stralucitori- ca si cum era pe punctul ca verse o lacrima. „Multumesc, oricum.”

Ne-am luat bagajele si ne-am dus in parcare. Din cauza numarului de persoane, precum si cantitatea de bagaje parintii mei au luat doua masini. Camioneta veche a lui Charlie si un SUV inchiriat.

„Trebuie sa ma duc la Charlie si sa iau niste lucruri pentru el.” A spus mama.

„Vin cu tine.” M-am voluntariat.

„Noi vom fi la familia Uley. Tribul se intalneste acolo inainte de foc.” A spus tata in timp ce punea bagajele in SUV. Tribul, batranii tribului si cei mai multi rezidenti din La Push vor fi acolo la focul din seara asta pentru a sarbatori viata lui Sue. „Ne vedem acolo.” A trantit porbagajul masinii, dandu-i mamei un sarut lung si a plecat spre rezervatie.