23.One Half Back Home

Capitolul 23:One Half Back Home

Bella PDV

Continuam sa merg pe campul cu iarba inalta. Maracinile imi zgariau gleznele si picaturile de ploaie de pe plante adaugau inca putina udeala blugilor mei.

Mergeam cu greu inainte, incercand sa nu ma uit in spatele meu la conac. Suspinam in liniste in timp ce continuam, stranutand si apoi facand zgomote ciudate, lacrimile curgand pe obraji. ApoI, mi-as fi revenit si dupa nici 10 secunde intregul proces s-ar relua.

Era o durere stransa in pieptul meu de la forta plansetelor. Cu cat ma indepartam de conac, cu atat imi permiteam sa plang mai tare.

Am intrat intr-o padurice si continuam sa ma uit dintr-o parte in alta, sa vad daca cineva de la conac venea sa ma caute.

Am trecut pe sub cracile copacilor, cateva dintre ele, mai caudate, lovindu-mi fata in timp ce le dadeam la o parte cu mainile mele. Dar intepatrurile care le simteam cand cracile imi loveau obrazul nu aveau nimic de a face cu durerea din inima mea.

Am incetinit, strangand lantisorul de la gat. Sunetele padurii erau stranii, sunetul ciudat al unei pasari si fosnitul usor al frunzelor era tot ce puteam sa aud.

Am fost o tarfa. Ar fi trebit sa stau cu Edward. Eu doar l-am lasat acolo cu acei…monstri. Ce tip de persoana si-ar abandona jumatatea? Chiar daca era lucrul corect. M-am blestemat pentru ca l-am lasat cand nu gandeam. De fapt speram ca ei sa ma gaseasca, doar asa as fi putut sa il vad pe Edward din nou.

Dar apoi am avut o viziune, ca si cum Edward ar fi fost in capul meu, spunandu-mi sa ma grabesc si sa continui drumul spre casa. Puteam sa ii vad ochii lui verzi clar, ca si cum ar fi fost acolo de-adevaratelea, scapand si el.

Asa ca mi-am lovit fata de plante pentru ultima data inainte de a ma indrepta si a incepe sa alerg din nou. Am reusit sa ma mentin de data asta pe pamant, alergand din ce in ce mai tare cand radacinile si maracinile au incepu sa se rareasca si iarba a devenit mai mica. Alergam si alergam, impiedicandu-ma in proprii pantofi si in iarba incurcata. Mainile mele atingeau pamantul in timp ce ma straduiam sa nu ma impiedic si sa stau sus cand alergam.

Corpul meu se rasucea si se intorcea in timp ce saream peste coapci si peste radacinile lor. De fiecare data cand picioarele meu aterizau pe pamant, jeansii uzi se lipeau de pielea mea, infasurandu-se in jurul lui ca un lat.

Totul arata la fel. Copaci verzi, iarba verde…ochii verzi ai lui Edward.

Dar continuam sa alerg si sa alerg pana cand picioarle mele nu au mai putut. Cred ca am fugit pentru cel putin cinci ore.

Eram bocna de rece, eram uda si a plouat de trei ori de cand am inceput sa alerg. Parul meu s-a lipit de fata si umerii si hainele mele erau lipiti de piele, stramti si inghetati. Mi-am infasurat mainile in jurul meu in itmp ce cerul a inceput sa se innegreasca. Padurea din jurul meu a inceput sa se trezeasca in timp ce scotea sunete ciudate si murmure usoare, mintea mea automat speriata ca poate copacii era vii ca toata treaba din „Stapanul inelelor”.

Megream impiedicat, alunecand pe frunzele ude. Fata mea nu arata nicio emotie in timp ce treceam pe langa mai multi copaci, ultima raza de soare strecurandu-se.

Nu aveam nicio idee unde eram. Stiam ca eram undeva in Washington, dar Washingtonul era un loc mare.

Continuam sa ma misc de 5 ore si singurul drum care l-am vazut era cel din afara conacului. Minunat.

Ce se intampla daca nu gasesc un drum? Ce ar fi daca as muri aici?Singura in paduri.

Nu ma uitam pe unde merg si dintr-o data am alunecat. Am tipat in timp ce cadeam pe un deal mai mare, rostogolindu-ma si intorcandu-ma in timp ce viteza crestea. Am incercat sa ma apuc de niste ramuri dar au alunecat si eu m-am taiat.

Mi-am tras mana repede, punandu-mi-o la piept in timp ce ma rostogoleam. Ghetele mele se loveau unele de altele de fiecare data cand ma uitam,fata si parul meu strangandu-se ca niste petale in timp ce se lipeau de pielea mea deja lipicioasa.

Intr-un final m-am oprit din a ma rostogoli si am aterizat  intr-o groapa plina cu iarba. M-am crispat de durere in timp ce ma trageam intr-o pozitie de stat, capul imi atarna si mainile ma intepau.

M-am uitat in jos la corpul meu ca sa vad ca aproape fiecare centimetru din hainele mele era acoperit de noroi. Mi-am inchis ochii enervata inainte de a-i deschide si de a ma uita la mana mea. Gura mi s-a deschis intr-o grimasa de durere in timp ce materialul rece si ud atingea taietura.

„Ratat” mi-am spus pentru mine cand intr-un final am pus materialul la locul lui.

Mi-am pus mana in poala si m-am pus pe un coapc din spatele meu. Picioarlee mele erau amortite de frig, ace trecand prin ele.

Intregul corp ma durea si nu ma ajuta cu faptul ca inca eram inflamata de la excursiile in dormitor cu Edward. Am zis-o pe bune cand am zis ca ma doare peste tot.

M-am holbat inainte la linia lunga de copaci din fata mea. Chiar daca uram situatia mea si tot ceea ce s-a intamplat in ultimle douazeci si patru de ore, tot nu ma puteam sa ma opresc din admirat frumusetea la care ma uitam.

Soarele apunea pe cer si o culoare de galben-portocaliu stralucea printre copaci. Siluetele unor animale mici se vedeau in lumina soarelui in timp ce sareau din coac in copac.

Intorcandu-mi capul spre cer, am observat panzele de deasupra mea, frunzele galbene si maro miscandu-se usor fara nicio treaba. Pentru o secunda mi-am dorit sa fiu un copac.

O picatura de apa a aterizat in ochiul meu si l-am inchis imediat, intorcandu-mi capul spre pamant in timp ce imi stergeam ochii furioasa cu haina din jurul mainii mele.

Mi-am ridicat genunchii si mi-am odihnit mainile pe ei, cu capul intre picioare. Nu puteam sa ajut dar cand ma gandeam la cadavrul lui Aro zacand pe podea. Felul in care parul si creierul era raspandit pe podea…

Mi-am ridicat capul repede, respirand greu in timp ce ma gandeam la altceva. Chairs…Charlie…Edward. Ultimul nume aducand o durere imensa in inima mea.

Am incercat sa imi inchid ochii. Somnul era de trebuinta daca mergeam mult maine. Coapcul sub care eram era un adapost mai bun decat ar fi fost ceilalti, doar puteam sa simt cateva picaturi in timp ce ma intorceam.

Doar ma culcam, extenuarea puannd stapanire pe mine, cand am auzit un sunet undeva langa mine.

Am deschis ochii cu repeziciune din nou si m-am uitat spre sunet cu precautie. Intr-o secunda o nevastuica roscata a sarit peste picioarele mele. M-am incruntat si mi-am tras picioarele in timp ce animalul a fugit, inima batand prea tare.

„Lucru prost” am spus , lasandu-mi picoarele jos din nou. De aceasta data nu era nicio lupta si ochii mi s-au inchis fara nicio constrangere.

Urmatoarea dimineata m-am trezit cu un stomac nervos. Nu am mancat de peste 24 de ore si stomacul meu isi dadea seama de asta.

Imi simteam ochii ciudati, picioarele imi tremurau si aveam cea mai mare migrena stiuta de om. Nu vroiam sa ma misc, dar stiam ca trebuia daca vroiam sa chem ajutoare.

Tragandu-ma in sus, m-am impins de copac, impiedicandu-ma.

M-am oprit pentru o secunda sa imi iau respiratia, impingandu-mi fruntea cu ambele palme. Impingandu-m parul de pe fata si uitandu-ma la cer am luat o gura mare de aer si am pornit la drum.

Megream prin padure la fel cum am facut si ieri. Dand ramurile la o parte in timp ce mergeam.

Odata in timpul zilei terminasem intr-o mlastina, ma tragea inauntru si imi tine picioarele stranse.

M-am apucat de iarba mica incercand sa imi scot corpul din noroiul greu. M-am impiedicat si am alunecat din nou de cateva ori inainte de a reusi sa ma scot, lacrimile cazandu-mi pe obraji de la efortul si puterea pe care le-am depus ca sa ies.

Respiram cu greu in timp ce m-am intins pe iarba langa mlastina, multumind stelelor mele norocoase ca am reusit sa ies. Edward m-ar fi omorat daca ar fi aflat ca si-a riscat viata doar ca sa mor intr-o mlastina. Am lasat un chicotit sa iasa in timp ce mi-am imaginat fata lui.

Ambii conversi era ingropati acum sub Dumnezeu stie cati metri de noroi. M-am uitat la sosetele mele noroioase, singurele lucruri care imi protejau picioarele.

Am inceput sa rad cand m-am gandit la mine: singura in padure, fara pantofi, cu o mana fututa si un stomac gol. De fapt nu era amuzant de loc dar era singurul lucru care ma tinea sa nu cad.

Dupa ce m-am odihnit zece minute am pornit din nou. De aceasta data am dat de un parau proaspat, luand niste apa rece si dand-o pe gat.

Mai tarziu, pe seara am iesit din padure si am gasit un drum. Drumul era ridiculos de umed si acoperit de frunze. Arata de parca nimeni nu a mai condus pe acolo de ani. Dar cu optimismul meu mic, am continuat sa merg pe drum. Mergand chiar pe mijloc, doar in caz ca venea o masina. Ar fi fost una de ne-pierdut.

Seara a venit din nou si eu inca mergeam pe durm. Corpul meu se tara fara energie, picioarele si mainile intepandu-ma. Eram sigura ca e un inceput de pneumonie. Gatul era inflamat si continuam sa tusesc.

Stomacul nu ma mai durea. Se obisnuise cu senzatia de gol.

Cerul era negru si mergeam ca orbii.

Ca sa treaca timpul, am inceput sa vorbesc cu Edward.” Vom ajunge acolo curand, corect? Adica, cineva trebuie sa vina” am spus exasperata.

„Sigur ca vor veni, doar continua sa mergi” a zambit Edward la mine.

„Chiar esti aici?” am intrebat

„Da, nu renunta.”

„Dar tu…Eu…Eu te iubesc, stii asta, corect?”am spus intorcandu-ma spre el.

El mi-a zambit, ochii lui verzi stralucind”Oh, normal. Te iubesc si eu.”

I-am zambit inapoi in timp ce continuam sa merg pe intuneric. Edwrad era singurul lucru care ma facea sa continui sa merg.

Soarele a inceput sa se ridice din nou si de aceasta data ochii ma dureau. Ma simteam dezorientata si  departe de lume in timp ce copacii ma inconjurau.

Era a treia zi.

Puteam sa imi simt soldurile usoare. Oasele de la obraji se simteau ca si cum ar fi fost impinse si ma simteam bolnava.

Drumul pe care eram i s-a alaturat altui drum si m-am uitat in jur. Mintea mea chiar nu mai gandea.

Am inceput sa merg pe drumul care o lua la stanga, sau cel putin credeam ca era stanga.

Corpul meu tipa la mine sa ma opresc, sa incetinesc ca sa ma refac. Trebuia neaparat sa dorm, sa mananc si sa beau. Ochii continuau sa se inchida si aproape am cazut la pamant de delir si imi imaginam lucruri, dar apoi am vazut o remorca venind din ce in ce mai aproape.

Era albastra si puteam sa vad clar farurile. Mi-am deschis ochii cat de larg am putut fizic si am inceput sa rad.

M-am impiedicat in mijlocul drumului, facand cu mainile cu singura energie care mi-a mai ramas”Ajutor” am oftat fara voce.

Am cazut in genunchi si m-am intins in mijlocul drumului, uitandu-ma la cerul perfect de albastru si norii pufosi. Am auzit o voce departe, era ca apa si linistita. Alt sunet s-a auzit si apoi fata unui om a aparut pe nori.

Era batran si avea barba alba dar ochii lui de un albastru socant erau mariti”O sa fiu blestemat” a spus el cu o privire intensa pe fata.

Alta fata a aparut langa el, mai tanara. Avea dintii strambi si parul era blond”La dracu! Tata, asta e fata de la stiri!”

Stiri? Vorbeau depsre mine? Nu am mai avut sansa sa ma gandesc, pentru ca o negreala mi-a cuprins fiecare parte din corp.

*****

Beep, Beep, Beep

Ceva bipaia langa mine, era un sunet cu ecou. Aveam ceva pe mana dreapta care imi gadila degetele.

Ochii inca imi erau inchisi si puteam sa imi simt capul durand. Eram intinsa undeva; era comfortabil si calduros.

Puteam sa vad lumina printre gene dar nu vroiam sa deschid ochii. O senzatie ciudata trecea prin mine si ceva se simtea strans si neconfortbail pe bratul meu.

Mi-am deschis gura usor si am respirat.”Bella?” am auzit o voce fina intreband de departe. Am respirat din nou si mi-am ridicat fata incercand sa imi deschid ochii.

„Charlie?”

Charlie? Tata? Am incercat sa imi recapat cunostinta.

Apoi am simtit mirosul familiar de lemn si ceva rece mi-a lovit fata. Ochii au inceput sa clipeasca deschis dar i-am inchis aproape imediat cand lumina aprinsa mi-a lovit ochii.

Incercand sa ma acomodez cu lumina, i-am deschis treptat apoi i-am deschis ful. Clipind repede.

Am simtit cum muschii mi se relaxeaza si nu indrazneam sa ma misc. M-am uitat de la stomacul meu acoperit cu alb la bratul meu care se odihnea intr-o parte. Iesea un tub din mine si stiam ca am fost drogata.

Am inceput sa ma panichez. Era asta urmatorul joc bolnav allui James?Eram in casa lui de nebuni din nou?

Am inceput sa gem si sa plang, incercand sa scap de alea „Lasati-ma” am soptit.

„Bella, calmeaza-te iubire” am  impietrit la vocea inconfundabila a mamei mele. M-am oprit din lupta si mi-am mutat privirea in stanga.

Ochii mei cercetau fiecare centimetru din fata mamei in timp ce statea,holbandu-se la mine cu ochii rosii si fata slaba. Arata mai batrana decat cand am vazut-o ultima data.”Mama?” am soptit.

„Sunt aici, draga” a zambit ea, stranutand in timp ce imi tinea mana.

„Unde e tata?Unde e-’’

„Sunt si eu aici” m-am intors in dreapta; tata statea langa mine. Mainile ii erau pe perna mea si ochii lui erau aproape negri”Esti in siguranta acum, esti inapoi acasa” a zambit el managaindu-mi parul.

„Unde suntem?” am intrebat lingandu-mi buzele uscate si crapate.

„Spitalul General din Forks. Suntem in spital.” a zambit mama.

Mi-am inchis ochii si am inghetat”spital…dar cum?” puteam sa simt drogurile facandu-si efectul din nou.

„Nu trebuie sa te mai ingrijorezi in privinta acestui lucru acum-” a inceput mama dar tata a intrerupt-o.

S-a asezat langa mine.”Ai fost gasita de niste oameni care te-au gasit pe drum. Te-au dus la cel mai apropiat spital si apoi noi te-am adus aici, inapoi in Forks.”

Am inceput sa respir cu greu in timp ce mintea mi se invartea. Puteam sa simt ca adorm.”Dar…Unde…Unde e Edward?”am inghetat.

I-am vazut pe parintii mei uitandu-se unul la altul confuzi inainte sa adorm.

Data urmatoare cand m-am trezit m-am simtit mai putin bolnava. Muschii nu ma mai dureau atat de rau si durerea de cap se pare ca disparuse.

Eram inca conectata la aparate si doua tuburi imi ieseau din nas. Tata era in colt, dormind.

Mi-am scos tuburile din nas. Am bombanit si le-am dat la o parte din calea mea.

Tata a sforait inainte sa isi deschisa un ochi. Cand m-a vazut holbandu-ma la el a sarit din scaunul lui si intr-o secunda era la mine.”Bella?Esti bine?Cum te simti?”

„Nu toate deodata, tata” am oftat in timp ce incercam lenesa sa ma imping in pat.

Tata a incercat sa ma ajute, tratandu-ma ca pe un copil”Tata, pot sa ma descurc”

El s-a dat in spate si si-a mangaiat mustata”Cum te simti?”

„Cam inflamata si nu prea imi amintesc multe” am inghetat, incercand sa ma gandesc la ultima amintire care am avut-o. Ttata s-a inrosit si si-a tras un scaun sa stea langa mine.

„Poate asta e un lucru bun…”

„Ce vrei sa spui?” am intrebat inghetand.

Charlie si-a inclestat pumnii si s-a uitat intr-o parte”Nimic, Bells” s-a uitat el inapoi la mine cu lacrimi in ochi”Nu imi vine sa cred ca fetita mea e inapoi.”

I-am zambit si i-am atins mana care se afla pe patul meu de spital. Intr-un moment de liniste am incercat sa ma gandesc unde am fost. Tot ce imi puteam aminti era ca am fost intr-un conac, Aro ne-a luat pentru Jane..ne-a luat…

Ma simteam frustrata ca totul era alb. De ce nu imi puteam aminti?

S-a auzit un sunet in afara camerei si atat eu cat si tata ne-am intors spre usa. Doi oameni in costume incercau sa intre in cameera, ei erau tinuti la distanta de o asistenta.”Imi pare rau. Domnisoara Swan nu primeste alti vizitatori in afara de familie acum.”

„Tanti, trebuie sa vorbim cu Isabella pentru un moment despre chinul care l-a suferit.” a spus unul dintre barbati.

Tatat s-a ridicat si a mers spre us.”Fara politie, nu azi. Ea va vorbi cand va fi pregatita” a bombanit el.

Cei doi barbati s-au holbat la mine din usa, si-au indreptat costumele si au plecat. Umerii lui tata s-au relaxat in timp ce se uita pe coridor, emotionat. Apoi am vazut de ce era asa.

Carlisle a intrat in camera cu un caiet in fata lui. Ochii lui erau rosii si fata lui nu arata nicio emotie”Charlie, te rog, as putea vorbi cu Bella pentru un moment??”

Tata s-a uitat lung la mine apoi s-a uitat inapoi la Carlisle”Ai grija ce zici…e fragila.”

Carlisle doar a dat din cap si s-a uitat spre mine. Charlie a venit la mine si m-a sarutat pe cap inainte de a parasi camera.

O liniste a cuprins camera si ma intrebam daca stie unde e Edwrad. Dcaa era in spital, vroiams a il vad”Carlisle..cum e…unde e Edward?”

Carlisle a  inghetat si s-a asezat pe scaunul de langa patul meu.”Bella…Edward nu era cu tine.”

M-am incruntat, incercand sa ma gandesc cum am ajuns unde eram”Dar…unde e?”

„Speram ca poate vei putea fi tu caapabila sa imi spui” a spus Carlisle uitandu-se in jos.

„De ce? De ce nu imi pot aminti? Ce mi s-a intamplat?” aproape am tipat. Vroiam sa stiu unde era Edward.

Carlisle si-a lins buzele si si-a rotit scaunul timp in care a si luat o gura de aer.”Se pare ca orice trauma prin care ai trecut ti-a cauzat o amnezie pe termen scurt. Spune-mi care e ultimul lucru care ti-l amintesti?” vocea lui era ciudata in timp ce a scos un pix.

Mi-am strans degetele de la picioare si mi-am strans pumnul in timp ce incercam sa imi amintesc. Mancand micul dejun cu Edward in conac, hranind cainii…Jane si lantisorul…Edwrad fumand pe bacon…James lipindu-ma de perete.

Lacirmi s-au format in ochii mei.”Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este James” am soptit eu. Carlisle s-a uitat la mine”Ma lipea de un perete…”

Carlisle a inghitit cu greu si s-a uitat in jos cu o expresie trsista”Nu mai trebuie sa zici nimic, Bella.”

Am dat din cap si am luat o gura de apa din cana de langa mine”Cum am ajuns aici?Unde eram?”

Carlisle si-a inchis dosarul, dar inca nu se uita in ochii mei”Ai fost culeasa din Montesano de doi fermieri”

Te-au dus la Spitalul Grays Harbour din Aberdeen si de acolo te-am adus aici. In Forks.”

„Montesano…?” repetam fara sa respir. Carlisle a dat din cap si s-a ridicat.

A scos perfuzia din bratul meu”Nu iti mai trebuie asta, probabil poti merge azi acasa.”

„Unde este Esme?” am intrebat, crispandu-ma de durere in timp ce bratul ma intepa.

„Este acasa” a spus el pe o voce monotona. Ma simteam rau, foarte rau, vroiam sa imi amintesc pentru ei.

Mama si tata au intrat in camera. Tata cara un rucsac, miscandu-l dintr-o parte in alta.”Niste haine..”

Am dat din cap si am sarit din pat. Bratul meu era bandajat pe partea stanga a mainii si m-am uitat la el curioasa.”Ce am la brat?”

„Cred ca ai cazut si te-ai taiat, era o rana destul de mare” a spsu Carlisle.

Niciunul dintre adulti nu s-a uitat in ochii mei si mi-am dat seama ca sunt paranoica. Mama m-a ajutat sa ma schimb in baie, nu ca as fi avut nevoie de ajutor dar ea a insistat oricum.

Charlie si Carlisle erau afundati in conversatie in timp ce am iesit. Tata era violet la fata si Carlisle se uita la mine cu mila. M-am simtit ca o straina in propria mea familie.

„Ma scuzati” a dat Carlisle din cap si a parasit usor camera. Mi-am strans rucsacul si ma uitam pe geamul de la spital in timp ce mama si tata murmurau in spatele meu.

„Hai, sa mergem acasa” a zis mama, tragandu-ma spre usa.

„Bella, doar ignora pe oricine te intreaba ceva si tine-ti capul in jos cand iesim din spital, fotografii sunt peste tot” a zis tata cu o mana pe spate.

Am aprobat si am iesit din camera cu ei. Cateva asistente erau adunate intr-un cerc uitandu-se la mine ca si cum as fi fost o ciudata. Mi-am mutat ochii pe podea si am inceput sa merg din nou. Continuam sa ma impiedic in propriile picioare in timp ce mergeam. Banuiesc ca nimic nu s-a schimbat in departamentul ala.

Renne si Charlie aveau privirile indepartate si mergeau in fata conducandu-ma.

Ma uitam pe coridor in timp ce mergeam si l-am vazut pe Carlisle vorbind cu cei doi oameni care au venit in camera mea mai devreme. Am impietrit si m-am oprit, mergand spre perete, dupa colt.

Mama si tata nici macar nu observasera ca m-am oprit.

„Este comun cand se intampla o trauma. Creierul se opreste pentru protectia lui, facand ca persoana sa uite.” explica Carlisle.

„Pai, cel putin avem un nume acum” a spus un om fluturand un caiet”James, era?”

„Da, ea a zis ca ultimul lucru care si-l aminteste e ca el o impinge la perete..” a lasat Carlisle fraza in aer”Banuiesc ca stim de ce acum.”

Cei doi oameni s-au uitat la Carlisle”Deci James..dupa descrierea ei, banuiesc ca el e cel care a violat-o.”

Carlisle a aprobat si eu m-am uitat la ei trei. Violata. Nu am fost violata…cred.

M-am dus dupa colt ca sa ii infrunt, pantofii tremurandu-mi. Cei trei s-au intros sa se uite la mine cand tata a venit in spatele meu”Bella, ce faci?”

Nu m-am uitat la el, ochii erau inca atintit spre Carlisle”Nu am fost violata”  el s-a uitat la mine cu  privire intelegatoare.

„Bella?” m-a apucat tata de brat.

„Nu! Nu am fost violata!” am spus straduindu-ma sa scap din stransoarea lui. Unul dintre barbatii in costum mi-a zambit.

„Isabella Swan, sunt detectiv Uley…sunt aici sa te ajut.”

„Sa ma ajuti? Cum poti sa ma ajuti cand nu stiu nimic?”:

„Pai, aici vii tu si..”

„De ce banuiti ca am fost violata?Huh?” am tipat ignorand barbatul.

„Poate ar trebui sa vorbim despre asta undeva in privat.” a spus celalalt om in costum.

M-am uitat in jur si am vazut mai multi oameni holbandu-se la micul nostru show. Mi-am muscat buza si am aprobat in timp ce ei m-au condus la o camera de asteptarea nefolosita.

„Acum, stiu ca a fost o perioada grea pentru tine, Isabella-”

„Bella” l-am intrerupt eu.

Detectivul Uley a zambit”Bella. Stiu ca cu aceasta amnezie unele dintre aceste lucruri vor suna ciudat dar te asigur, ca erau masuri necesare.”

L-am simtit pe tata ca imi strange mana.

„Logic ca atunci cand ai fost gasit toti stiam de situatia ta, virtual toata lumea stia cine esti. Erai inconstienta cand ai fost adusa la spital si bratul tau era taiat, spitalul a rezolvat toate ranile…Dar a trebuit sa facem alt test, si cum ai fost inconstienta si nu puteai raspunde pentru tine, am avut permisiunea parintilor de a face testul..”

„Ce test?” am intrebat suspicioasa

Carlisle s-a uitat de la mine si Charlie in poala lui.”Am luat o proba vaginala. Am folosit-o ca sa vedem daca ai fost supusa unor perversiuni sexuale.”

Dintr-o data mi s-a facut rau stiind ca cineva s-a uitat acolo jos si eu nu ma fost de fata.

„Parintii tai mi-au spus ca erai virgina..dar, clar nu mai esti. Credeam ca cineva te-a violat..poate din cauza asta nu iti poti aminti nimic, este comun in cazuri ca asta.”

Am negat vehement.”Nu..Mi-as fi amintit. As fi facut-o” Nimeni nu s-a uitat la mine si era clar ca nu ma credea.”Nu am fost violata!”

„Atunci de ce arata testul ca ai avut relatii sexuale?” a soptit tata cu o voce ca de mort.

Mi-am deschis gura ca unui peste si m-am uitat in jur. Apoi m-a lovit.

„Pentru ca te iubesc dracului!”

Esti sigura?”

„Te iubesc, Edward.”

Apoi am vazut totul. Edward si eu facand dragoste…patul, dusul, masa. Operatia lui Jane mergand gresit…Aro sinucigandu-se..James incercand sa ne omoare..baia…promisiunea.

M-am ridicat.”NU!Edward. Trebuie sa ne intoarcem dupa el!Trebuie sa ne intoarcem!”

„Linisteste-te” a spui Det. Uley in timp ce toti adultii s-au ridicat panicati.

Am inceput sa plang, lacrimi interminabile cazand pe obrajii meu.”Nu..Imi amintesc. Nu a fost James; Nu am fost violata. James doar m-a tratat urat” mi-am inchis ochii si am dat din cap”Isi vroia cainii inapoi, m-a ameninntat, spunand ca il va rani pe Edward.”

Mi-am deschis ochii si Carlisle se uita la mine cu o expresie intense”Poftim?”

„Nu am fost violata…Nu a fost James”m-am uitat in jur la fetele lor”A fost Edward. Edward si eu am facut sex..am facut dragoste…ne-am indragostit…trebuie sa ne intoarcem dupa el!” Am murmurat incoerent cautand ceva in camera ca sa fac un plan.

„Edward si tu?” a intrebat tata.

„Imi pare rau tata…dar nu am fost violata. Imi amintesc totul..trebuie sa il ajutam pe Edward, are probleme!” am tipat eu. Cu fiecare minut care trecea Edward se apropia si mai mult de moarte.

„Unde e, Bella?” a intrebat Carlisle apucandu-ma de umeri.

„E la conac…” am tipat”s-a sacrificat..a ramas pentru mine” am cazut pe podea si plangeam, cu mainile pe fata”Nu as fi fost aici daca nu era el..am nevoie de Edward!”

Continuam sa plang si nu ma puteam opri. Continuam sa tip numele lui Edward iar si iar. Imi aminteam vag ca Charlie m-a carat la masina si m-a dus acasa, dar nu imi pasa unde ma ducea. Tot ce vroiam era sa fiu inapoi cu Edward.

In acea seara Esme si Carlisle au venit sa ma vada. Esme arata de parca ar fi fost bolnava, continua sa ma convinga sa ii zic despre Edward dar nu puteam sa ii raspund nimic. Nu aveam nico idee unde era conacul. Stiam ca era undeva in Montesano…dar unde?  Am mers prea mult si am delirat prea mult ca sa ma uit in jur sa vad unde eram.

Pana la sfarsitul serii toata lumea parea sa fie frustrata de comportamentul meu mut.

Detectivul Uley a promis ca va suna maine ca sa puna mai multe intrebari. Dar stiam ca nu voi vorbi cu el.

Eram nefolositoare. Edward era probabil la conac acum, aproape mort, asteptand ca eu sa il salvez. Dar nici macar nu puteam sa imi amintesc unde dracu era.

„As vrea sa merg in pat acum” am zis incet ridicandu-ma ca un zombie.

„Ok, scumpo” a spus mama mangaindu-mi parul. Nu vroiam sa dorm. Nu fara Edward. Eram prea obisnuita cu asta.

„Pot sa merg cu voi?” m-am intors spre Carlisle si Esme care isi luau hainele.Toata lumea s-a uitat la mine cu gura cascata. Mi-am ales urmatoarele cuvinte cu grija pentru ca stiam ca erau cele care ma puteau scoate afara „Va rog”

„Bella?” a intrebat tata. I-am sarutat obrazul si m-am indreptat spre usa de la intrare fara nicun cuvant.

Am stat langa masina lui Carlisle, uitandu-ma la reflexia mea in geam pana cand Carlisle si Esme au venit cu doua minute mai tarziu. Nu au zis nimic in timp ce s-au urcat in masina.

Farurile au luminat in spatele meu si am realizat ca si mama si tata veneau. Intreaga calatorie spre Culleni m-am uitat pe geam, ascultand suspinele devastate ale lui Esme si oftaturile lui Carlisle.

Cand am ajuns la casa toata lumea a iesit. I-am lasat sa o ia inainte in timp ce mergeam in spate.

Tata continua sa se uite la mine si eu ma uitam la el cu o privire goala. Imediat cum am intrat in casa nu am zis nimic, am trecut pe langa ceilalti si am urcat pe scari. Mergeam pe holul familiar, cel care nu l-am mai vazut de luni bune, oprindu-ma in afara unei usi famliare.

Am deschis-o si mirosul lui m-a izbit. Mirosul lui.

Am inchis usa in spatele meu si mi-am dat jacheta jos, lasand chestia grea sa cada pe podea. Nu am deschis lumina sau alte ferestre. Doar am mers la patul lui si m-am urcat in el, ca si cum ar fi fost al meu. Tragand patura pe mine, mi-am pus nasul in ea si am inspirat. Miroseau ca el si pentru o secunda mi-am imaginat ca el era in pat langa mine.

Dar nu era si eu m-am curbat ca o minge de rugby. Am lasat lacrimile sa curga ca o cascada pe fata mea.

Stateam in pat cu picioarele incrucisate in timp ce conturam un desen al unei nevastuici pe un caiet. Incercam sa o desenez pe cea care am vazut-o in padure in ziua aceea.

Psihiatrul meu venea in zece minute cum face in fiecare zi. Aparent sufeream de Stres Post Traumatic. Nu am vorbit cu nimeni in afara de el, nu de cand am intrebat daca pot sa vin sa locuiesc aici cu doua saptamani in urma. Nu vroiam sa vorbesc…Doar il vroiam pe Edward. Mi-am promis mie ca el va fi urmatoarea persoana cu care voi vorbi, alta decat doctorul meu.

Am vorbit cu el doar ca sa nu imi puna un diagnostic tampit.

Paturile lui Edward era infasurate in jurul meu si imi era cald in imbratisarea lui.

Tata a incerca sa vorbeasca cu mine sa ma intorc la scoala si acasa dar eu doar taceam. Nu vroiam sa merg in Iadul ala niciodata.

S-a auzit un batut in usa si Esme si-a bagat capul inautru.”Dr. Clearwater este aici.”

Am dat din cap si am mutat patura din cap pana pe talie. Esme a plecat si doctorul a intrat cu o geanta in mana si cu un zambet pe fata.”Buna, Bella.”

„Buna.”

„Wow, este cald aici. Te superi daca deschid o fereastra?”

„Nu” tehnic nu era camera mea ca sa imi dau permisiunea. Aceasta era camera lui Edward

A deschis fereastra larg si a venit sa stea pe pat cu mine.”Cum ai fost de Miercuri?”

„La fel. Tata continua sa ma faca sa ma intorc la scoala.”

„Si nu e un lucru bun?”

„Nu”

„Bella, poate ceva normal este ceea ce iti trebuie. Scoala e perfecta.”

„Viata mea nu e normala. Nimeni nu ar mai fi normal daca ar trece prin ceea ce am trecut” am spus inhaland aer.

Dr Clearwater a aprobat si si-a deschis geanta.”Sunt sigur ca ai dreptate.  Sa vezi mai multe crime si sa il lasi pe cel iubit in urma nu e un lucru usor prin care sa treci.”

M-am crispat cand am auzit partea cu „Cel iubit”

„Crezi ca Edward ar vrea ca tu sa te intorci la scoala?”

Am ras un pic.”Edward ura scoala, probabil ca nu.”

„Dar, sigur ca ar fi vrut ce e mai bine pentru tine…incuindu-te aci nu e sanatos. Ce ar vrea?”

M-am uitat in jos”Nu, probabil ca nu.”

„Nu incerc sa te fortez sa faci nimic, dar poate ai putea incerca sa vorbesti cu parintii tai. Ei doar si-au recuperat fetita si tu nu ai vorbit nimic cu ei.”

Modul in care a zis-o m-a facut sa ma rusinez.

„Eu..doar nu vreau nimic. Nici macar nu pot fi plictitsita pe viata. Nu dorm, mananc sau ma spal cum trebuie. Toate astea sunt inadecvate fara Edward.”

„Cum te simti fara tine?”

„Am fost bolnava mult in ultimul timp. Ma simt amortita…am dureri de spate.”

Dr Clearwater a dat din cap inainte de a scoate un pachet din geanta lui”Nu am ajuns la astea pana acum..dar cred ca ar trebui sa le iei. Acestea ar trebui sa te faca sa te simti putin mai bine.”

„Ce sunt?” am intrebat uitandu-ma la pachetul alb.

„Sunt sedative usoare, o sa ia mult din durerea ta si din…tristete”

M-am uitat la el neincrezatoare”Vrei sa iau pastile?”

„Doar acestea, cateva” a spus el intinzandu-le spre mine.

„Si restul!”am tipat, ridicandu-ma”Nu am nevoie de pastile!”am tipat”Nu am nevoie nici de ajutorul tau prostesc!Am nevoie de Edward, de asta am nevoie!” am tipat aratand spre mine. Inainte de a putea termin am alergat in baie si le-am aruncat imediat.

_________________________________________

Cu trei ani in urma

De ce ma tragi aici?” am gemut, tragandu-mi in jos rochia scurta in timp ce mergeam urcam pe scarile casei Cullen.

„Draga, aceasta e petrecerea imensa de care toata lumea a vorbit!” a spus Jessica dandu-mi mainile la o parte de pe rochie”Este petrecerea de Craciun a Cullenilor!”

„Ugh, da pai se intampla sa stiu ca un Cullen face Craciunul un cosmar.”

„Oh, opreste-te din a mai fi o insecta criminala! Hai sa ne distram, nu trebuie sa vorbesti cu el, doar imbata-te mai ceva ca el” a ras ea in timp ce ne apropiam de usa de la intrare.

Usa s-a deschis si acolo statea Edward intr-un tricou verde si niste pantaloni negri cu turul jos. Mi-am dat ochii peste cap in timp ce el se uita la Jessica de sus in jos”Doamna”. Apoi s-a uitat spre mine si a sasait”Domnule.”

I-am impins pieptul si el s-a impiedicat avand intr-o mana o ceasca. Jess si eu am intrat, muzica vibrand in corpurile noastre.

Jessica a zis ceva dar nu am inteles si mi-am pus mana la ureche”Am spus ca Mike e aici, ma duc sa vorbesc cu el!” a tipat ea. Bine, abandoneaza-ma atunci.

„Prietene” mi-a zis Edward in ureche si m-am intors sa il privesc”Hey, ne potrivim!” a spus el deschizandu-si bratele larg. Ochii lui se holbau la mine si stiam ca era la jumatatea drumului.

Amandoi purtam verde. Eu purtam o rochie verde stramta ca dracul”Wow, ce ochi buni ai” am spsu sarcastica.

Mi-a aratat paharul de bere si si-a pus mainile in solduri”Pai, haide, Swanstru, bea!”

M-am uitat la paharul lui dezgustata.”Nu multumesc!Nu stiu ce ai avut in gura.”

Edward si-a dat ochii peste cap si a varat paharul in gura mea. Am inghitit in timp ce el il turna pe gat”Daca ai de gand sa vii la o petrrecere de a mea, trebuie sa o castigi” a ras el.

„Am castigat nespunand parintilor despre asta” am ranjit si el s-a incruntata. Berea intrase in sistemul meu si deja incepeam sa ma obisnuiesc cu ea”Unde iti e butoiasul cu bere” am spus ridicand paharul”Vreau mai mult.”

Edward a zambit si si-a aruncat bratul pe umerul meu”Asta e fata mea!”

M-a condus la butoias si ne-a umplut paharele iar si iar.”Edward, jura pe Dumnezeu…nu lasa pe nimeni sa ma pipaie” am chicotit beata.

Dar Edward nu asculta; era prea ocupat sa vorbeasca cu Leah Clearwater langa noi. Mi-am dat ochii peste cap si m-am impiedicat un pic in timp ce pleca. Edward si tarfa lui nu erau ceva care vroiam sa vad.

Cineva si-a varat bratul pe talia mea in timp ce eu ma indreptam spre living sa ma uit dupa Jess”Hey!” am protestat in timp ce Eric Yorke zambea beat la mine.

„Belllaaa” a tipa el”Ce faci,puicuta?”

„Aa, incerc sa o caut pe Jes?”am spus aproape ca o intrebare. Eric si-a infipt degetul in fata mea si l-a miscat dintr-o parte in alta.

„Nope,dansezi cu mine.” inainte ca sa pot protesta m-a tras in mijlocul ringului de dans. Pentru urmatoarele zece minute, m-am invartit intr-un cerc pretizand ca dansez in timp ce Eric facea niste miscari ciudate in fata mea. Majoritatea erau asemanatoare cu ale lui Beyonce doar ca erau mai contorsionate.

Nu puteam sa il ajut dar radeam si cu fundul in timp ce beam din bautura mea. Edward a venit de cateva ori, ridicandu-si sprancenele si alimentandu-ma cu mai multa bere si complimentandu-ma in legatura cu noul prieten.

Cand Eric a terminat de dansat m-a tras la un joc de Twister, unde am regasit-o pe Jess. Eram total beata atunci si am luat parte a joc fara sa protestez. Am murit de ras in special cand Emmet a cazut pe Mike si Mike a tipat ca o fata, tipand ca Emmet i-a „rupt picioarele”.

Tot timpul Eric era cu mana in jurul mijlocului meu si ma tragea spre el. Eram asa de beata incat nu am zis nimic. Dar Edward mereu ma salva tragandu-i bratul  si spunandu-i „Nu te incurca cu „sora” mea” apoi iar disparea.

Eric m-a tras la masa de poker apoi si am observat ca Edward era deja acolo, zambind in timp ce a dat o mana pe masa, Lauren instalandu-se in poala lui. Ma uitam cum Leah isi dadea jos sutienul in fata lui. Poker pe dezbracate.

Cand runda a fost terminata si toata lumea in afara de Edward era dezbracata virtual, Emmet a tras inca patru oameni pentru un joc. Edward s-a ridicat si a venit spre mine, dandu-l la o parte pe Eric. Si-a pus bratul in jurul stomacului meu si m-a tras spre el. Nu prea imi pasa, eram prea beata si corpul lui era fierbinte, nimanui nu ii pasa despre rahatul asta sau cu cine se ling cand sunt beti.

„Joci?”mi-a spus in ureche.

„Da,cand se face spatiu”am chicotit. Eram grozava la poker, la fel de buna ca Edward, tata ne-a invatat impreuna.

„De ce nu intri in echipa mea,ii vom bate.”

„Uh-huh, fara echipe. Poker-ul pe dezbracate se joaca individual” am ras cand Emmet a trebuit sa isi dea boxerii jos. Wow, era destul de impresionant.

Edward mi-a soptit in ureche”Nu e asa de mare..ar trebui sa o vezi pe a mea.”

Am ras si i-am luat paharul din mana. Eric m-a tras din bratele lui”Bella hai sa jucam noi urmatorii!”

Am aprobat si m-am asezat pe un scaun liber in timp ce oamenii se stransesera sa se uite. Eric statea la dreapta mea si Tyler in stanga. Mike trebuia sa stea in fata mea cand Edward l-a impins cu o privire determinanta pe fata.

„Ooh, uite-te la asta!” am auzit-o pe Alice tipand”Rose!Tre’ sa ne uitam la asta!”

Jocul a mers excelent, atat eu cat si Edward anihilandu-i pe Tyler si pe Eric, amandoi ramanand in boxeri. Eu doar ma ramas fara ambii pantofi si Edward doar fara unul.

Acum totul era intre mine si Edward. Urmatoarea  runda am castigat si i-am zis lui Edward sa isi dea jos bluza. A facut-o si rasul meu s-a blocat in gat. Whoa, cine stia ca „fratele” meu avea un corp atat de bun. Yum.

Edward a fost cel care a castigat urmatorul si mi-a zis sa imi dau jos colantii. Am ranjit si i-am dat jos inainte de a-i arunca in fata.

A scos o grimasa, dar a clipit si i-a pus in buzunarul de la pantaloni. Jocul a continuat si amandoi am devenit mai agresivi, fiecare dorind sa il doboare pe celalalt. Stateam cu cartile pe pieptul meu, incercand sa imi ascund sutienul.

Edward statea in boxerii lui cu o privire de smecher pe fata. Apoi si-a pus cartile jos si stiam ca am pierdut.

L-am injurat in timp ce el se uita la mine amuzat. Dandu-mi jos sutienul, m-am ridicat de pe scaun si am fugit in baie. Oamenii se holbau la mine socati in timp ce fugeam pe jumatate dezbracata.

Imediat ce am ajuns la baie si am inchis usa, mi-am infipt capul in wc si am vomitat toata berea. Ughh, ma simeam atat de rau.

Am auzit usa de la baie deschizandu-se si un chicotit familiar”Stii ca asta nu se pune..inca trebuie sa faci treaba cu dezbracatul, corect?”

„Taci din gura! am bombanit incercand sa imi acopar sanii. Edward a ras din nou si si-a pus tricoul pe umerii mei.

„Ia, pune asta pe tine. Nu ma voi uita.”

Am pus tricoul pe mine si apoi m-am intors si am borat din nou”Dumnezeule, stiam ca nu vei fi capabila sa te descurci cu berea” a gemut el, tragandu-mi parul de pe fata”Asa, scoate tot din tine”

Ar fi trebuit sa mor de rusine dar,cu Edward in spatele meu, tinandu-mi parul si mangaindu-ma pe spate, totul era mai bine.

____________________________________________

Alta saptamana mai tarziu incepeam sa ma ingrjorez in legatura cu sanatatea mea. Continuam sa fiu bolnava si nu mai mancam deloc.

Mintea mea a inceput sa o ia razna si mi-am scos jurnalul din sertarul lui Edward. Treptat tata mi-a adus lucruri de acasa aici. Nu vroiam sa fie adevarat….nu vroiam sa fie ceea ce credeam ca e.

Degetele au cercetat josul paginii si inima mi s-a oprit. Intarziase. 7 zile.

Inima a inceput sa bata in pieptul meu cu panica. La dracu,la dracu, la dracu. Eram insarcinata. Trebuia sa fiu. Eram insarcinata cu, copilul lui Edward.

Am inceput sa ma gandesc la lucrurile rele. Complicatiile care le-ar aduce, banii, problemele…dar apoi am realizat ca niciunul din lucrurile astea nu conta. Pentru ca eram gravida cu bebelusul lui Edward si asta insemna ca el s-a sacrificat pentru doua vieti nu pentru una.

Caram copilul lui Edwrad si nimic altceva nu mai conta. Voi avea grija de bebelusul asta pretios pentru mine si pentru tati.

Am inceput sa imi misc usor mana pe corp in jos, trasandu-mi burta cu degetul…Copilul meu..al nostru era inauntru.

Dupa asta am inceput sa mananc mai bine  si am inceput sa ma ingrijesc mai mult. Nu m-am mai imbolnavit asa de des si crampele cu care ma obisnuisem incepusera sa dispara. Vroiam sa merg la farmacie si sa iau un test de sarcina, ca sa pot sa ma bucur de-adevaratelea.

Am coborat pe scari pentru prima data in trei saptamani. Carlisle era singurul in casa; el se holba la mine cu o expresie socata.”Bella?”

M-am uitat in juur si am vazut ca se uita la hartile orasului Montesano si a incercuit toata conacurile din imprejurimi. Am inghitit cu greu, cauta un drum spre Edward si eu am stat sus pentru ultimele saptamani fiind atat de nefolositoare cat un cartof.

Dar apoi mi-am amintit de ce am coborat si mi-am amintit ca Carlisle era un doctor si un viitor bunic.

„Carlisle, pot sa vorbesc cu tine?” vocea mea suna ciudat.

„Sigur” a spus el privindu-ma suspicios.

„Cred ca sunt insarcinata.” am spus totul. Carlisle parea departe cu mintea.

Nu a zis nimic pentur un moment lung.”Insarcinata?”

„Da, am fost bolnava, am avut crampe, imi vine sa vomit de la mancare si menstruatia mi-a intarziat sapte zile” am spus, incercand sa ii zic cat de mult posibil cat de repede puteam. Carlisle parea incurcat si si-a frecat fata cu mainile

„Acesta e ultimul lucru de care aveam nevoie…”

Am fost ranita de acest lucru. Acel „lucru” era al meu si samanta baiatului lui.”Pai, imi pare rau atunci” am scuipat cuvintele si m-am intors sa plec.

„Bella, asteapta” m-am intors incet

„Lasa-ma sa te duc la doctori, ca sa stim sigur” a spus el miscandu-si ochii ca un nebun. Am dat din cap si Carlisle mi-a aruncat o geaca”Hai sa mergem.”

„Acum?”

„Da” a aprobat el grabindu-ma spre usa.

Stateam in cabinetul doctorului unde am stat toata ziua. Carlisle era langa mine, batand cu piciorul in podea.”Domnisoara Swan?”

M-am uitat in sus la doctorul meu si el ne-a facut semn sa il urmam. Carlisle  si eu stateam in fata lui, langa birou in timp ce si-a pus ochelarii pe nas si s-a holbat la niste hartii.

„Deci, e insarcinata?” a intrebat Carlisle incet.

Ochii doctorului au clipit la mine”Imi pare rau, testul a venit negativ.”

„Negativ?” am tipat”Cum e posibil acest lucru? Statrea de voma, mesntruatia intarziata..trebuie sa fiu!” am tipat atingandu-mi stomacul.

„Domnisoara Swan, imi pare rau, dar nu esti insarcinata. Poate ca voma era din cauza faptului ca nu mananci cum trebuie si menstruatia poate sa nu vina cand esti stresata…as putea spune ca ai avut parte de mult stres in ultimul timp”

Gatul parca mi se inchidea; singurul lucru pe care il aveam de la Edwrad nici macar nu exista. Fara niciun cuvant m-am ridicat si am iesit din cabinetul doctorului.

Drumul spre casa a fost linsitit si plin de tensiune. Puteam sa imi dau seama ca Carlisle nici nu stia ce sa imi zica. Nici macar nu eram sigura ca vroiam sa aud ceva chiar daca ar zice. Am parcat in fata casei dar niciunul nu a facut vreo miscare.

„Imi pare rau, Bella” a spus Carlisle apucandu-mi mana.

I-am zambit”E OK. Banuiesc ca eram prea tanara ca sa fiu mama oricum” vocea mea a inceput sa se rupa.”E doar…vroiam ceva din Edward…ce se intampla daca niciodata nu il mai gasim, Carlisle?” am intrebat izbucnind in plans.

Carlisle a inceput sa planga cu mine si am realizat ca nu i-am vazut niciodata aceasta parte vulnerabila. S-a aplecat peste masina si m-a imbratisat. Ssh, va fi bine. Il vom gasi eventual.”

„Dar Aro e mort; nu e nimeni sa il protejeze!” am spus mana mea frecand stomacul pentru efect. Carlisle nu eram impresionat de ceea ce am zis si mi-am dat seama ca psihiatrul meu le-a zis totul. L-am lasat.

„Pot sa simt ca Edward e viu” a zis Carlisle mangaindu-mi parul.”Il vom aduce inapoi.”

Am inhalat aerul si mi-am sters lacrimile cu putere in timp ce m-am dat inapoi. Am chicotit si i-am mangaiat tricoul lui Carlisle”Ti-am udat tricoul.”

„Lasa, e in fine.”

„Carlisle, nu o sa ii zici lui Esme despre toata chestia cu sarcina, nu?” nu vroiam ca Esme sa se ingrijoreze.

„Sigur ca nu. O sa ramana intre noi.”

„Multumesc” am respirat”Pot sa iti imprumut telefonul sa il sun pe tata?”

„Bella, ai stat aici pentru ultimele trei saptamani. Aceatsa mereu va fi o casa pentru tine, nu mai trebuie sa intrebi” a zambit Carlisle. L-am imbratisat si am iesit din masina.

M-am intors in timp ce am auzit alta masina parcand in garaj, un Mercedes. M-am intors spre Carlisle in timp ce a iesit din masina cu fata impietrita. Ma uitam in timp ce Det. Uley a iesit din masina, deschizandu-si jacheta in timp ce venea spre mine

„Domnisoara Swan? Suneti afara din dormitor?” a spus el plictisit.

„Este un timp greu pentru noi; inca nu e gata sa vorbeasca” a spus Carlisle punandu-si o mana pe umerii mei.

Det. Uley a lasat un raset ascutit sa se auda”Domnule Cullen, respect ce faceti pentru fina dumneavoastra dar aveam o investigatie de facut…Domnisoara Swan daca nu coopereaza nu ne ajuta.”

„Imi ajut familia, nu pe tine” am scuipat.

„Isabella, incercam sa te ajutam sa il gasesti pe Edward. Nu suntem inamici.”

„Te rog, doar da-i mai mult timp. A avut o saptamana rea, ne apropiem” capul meu m-a durut cand a zis Carlisle ce a zis”doar las-o inca cateva zile, te rog.”

Uley si-a tuguiat buzele si a bombanit ceva inainte de a se intoarce inapoi la masina lui.

Carlisle mi-a strans umerii si s-a intors la msina in timp ce eu ma intorceam spre casa. Era cald in comparatie cu vanturile inghetate de afara.

Mergand spre telefon am format numarul tatalui meu.

„Alo”

„Tata sunt eu” am spus lasandu-l sa imi auda vocea.

„Bella?Ce este? Ce e gresit? Esti bine?”

„Sunt OK, tata. Eu doar…vroiam sa vorbesc cu tine. Vreau sa ma intorc la scoala.

In dimineata dinaintea scolii am stat in propriul dormitor avand un atac de panica. Am incercat sa imi amintesc ce Edward a zis depsre atacuri ca fiind in minte si am reusit sa ma controlez.

Aveam totul impachetat si chiar am pus poza cu mine si cu Edward care mi-a luat-o de ziua mea. Stiam ca azi va trebui sa fac fata barfelor celor 200 de studenti, toti gata de barfa si de povestea mea. Cred ca voi tace din nou.

In saptamana de cand m-am speriat cu sarcina i-am ajutat pe ceilalti cum am putut. Incercand sa identific drumuri si case care aratau familiar.

Am incercat tehnici diferite. Harti imense, harti mici ale orasului Montesano, harti pe Google si Google Earth.

I-am rugat sa ma duca in Montesano din nou sa vad daca as putea recunoaste niste drumuri dar mama, tata si Dr. Clearwater au refuzat categoric. Acum, eram inapoi acasa cu tata, el uitandu-se la mine ca o bufnita. Speriat ca as pleca si as face ceva prostesc.

L-am rugat sa ma duca sa o vad pe Jane saptamana asta. Carlisle a zis ca inca era la Spitalul General din Forks, dar tata a refuzat din nou. Nu aveam voie nicaieri.

Camioneta mea a fost trimisa pentru revizuire cand am fost plecati ca sa nu mai pot conduce nicaieri si asta insemna ca tata sa ma duca la scoala. Banuiam ca era multumit la faza asta, e modul in care s-ar asigura ca ma duc la scoala.

Charlie de obicei mergea la Carlisle si la Esme pe toata durata zilei ca sa incerce sa il gaseasca pe Edward. Stiam ca nicio tentativa de a lor va reusi.

Am planuit sa intru intr-una din masinile adultilor si sa ma duc sa il caut pe Edward dar am realizat ca nu aveam nicio idee unde mergeam si pana cand am facut patru cercuri ale locului tata a ajuns si m-a excortat acasa.

Am oftat si m-am decis sa cobor.

Tata ma astepta in sufragerie, sarind in picioare cand m-a auzit intrand in camera.”Pregatita?”

„Nu” am spus incet

Tata a zambit”Va fi bine, vei vede” Nimic nu va fi bine, fara Edward.

Vroiam sa tip la tata sa ma lase sa plec in Montesano, sa ii vad pe cei doi fermieri si sa ii rog sa ma duca unde m-a gasit. Dar stiam ca asta nu va rezolva nimic.

Nu i-am zis nimic doar m-am indreptat la iesire, asteptandu-l langa masina.

Intr-un final am pornit si atacul de panica a venit si el. Am incercat sa nu il las pe Charlie sa observe.”Ce se intampla?”

„Atac de panica…nu e nimic.”

„Bella, il vom gasi pe Edward, stii si tu. Iti promit” Cuvantul promit mi-a adus atatea amintiri.

„Stiu ca o vei face, tata” am spus.

„Desi ti-am zis…mereu am stiut…tu si Edward” mi-a zis tata incercand sa calmeze situatia dar doar a inrautatit-o. Avea dreptate, Edward si eu eram meniti sa fim impreuna…dar nu eram, eram despartiti.

Atacul meu de panica s-a terminat cand am parcat in curtea scolii. Priveam cum toata lumea facea lucrurile obisnuite ca de obicei. Radeau, aruncau cu mingii, fumau, vorbeau in grupuri…

„Va fi bine” mi-a zis tata apucandu-ma de mana”Esti bine, acum”

I-am zambit si m-am dat incet jos din masina. Mi-am inchis ochii in timp ce l-am auzit pe Charlie plecand in spatele meu, inima accelerandu-se.

Am inceput sa merg spre parcare si toata lumea a inceput incet-incet sa ma observe. Imi tineam capul in jos in timp ce unul cate unul, toata lumea incepea sa vorbeasca incet, ochii lor fiind fixati pe mine in timp ce mergeam.

Am auzit cativa oameni soptind”E ea!”

„De ce s-a intors?”

„Ma intreb ce s-a intamplat cu el?”

Respiratia mi s-a accelerat si am inceput sa merg din ce in ce mai repede, incercand sa scap de toata lumea. Lacrimile mi s-au format in ochi in timp ce puteam sa aud lumea tipand.

Dupa fiecare sunet imi aminteam cate ceva. Cand am fost legata in duba…cand l-am vazut pe Aro impuscandu-se…cand l-am sarutat pe Edward pentru ultima data.

Intr-un final am ajuns la intrarea cladirii si m-am asezat pe una din banci. Punandu-mi capul pe lemnul ud.

Ma simteam amortita si treptat oamenii au inceput sa ma urmeze, venind de dupa colt intreband si facand comentarii. Am incercat sa ii fac sa taca dar creierul imi exploda. Vroiam sa fiu bolnava. O persoana m-a scuturat si nu am avut energia sa ripostez.

„Hey! Lasati-o in pace!” am auzit o voce tipand.

Mi-am inchis ochii si am auzit materialele freacandu-se in timp ce cineva si-a facut drum spre mine printre toata lumea. Doua brate puternice m-au ridicat si mi l-am amintiti pe Edward, forma corpului era similara si am fost ridicata in stilul miresei. Am atins materialul jachetei persoanei si am sperat in tot sufletul ca Edward s-a intos la mine.

„Edward…” am murmurat

„Ssh, e bine Bella. Te voi duce inauntru la asistenta”ii stiam vocea.

M-am uitat in sus si am vazut parul blond si fata lui Jasper.

„Jasper?”

„Da, doar tine-te agatata de mine” l-am simtit deschizand usa cu spatele si punandu-ma pe o masa. M-am ridicat dar el m-a impins la loc.”Stai. Ma duc sa iau o carpa umeda, arati de parca vei lesina.”

L-am vazut iesind din camera si m-am ridicat din nou. Am observat ca eram in biroul asistentei, peretii de culoarea smantanei aducand nostalgia. M-am uitat la micuta oglinda de pe perete si am vazut ca fata mea era aproape verde.

Jasper s-a intors cu un prosop umed”Aici” a spus el lipindu-l de cap”Te simti bine?”

„Imi doresc ca oamenii sa se opreasca din a intreba asta. Nu e raspunsul destul de clar?”nu vroiam sa sune ca si cum as fi fost nesimtita dar eram furioasa”Toti acei oameni, nu cred ca deja m-am saturat?”

Jasper a chicotit incet”pai, ma bucur sa vad ca nu te-ai schimbat prea mult…inca esti certareata.”

„Imi pare rau. Multumesc, Jasper”

„Cu placere…avem Engleza prima ora azi ca de obicei.”

M-am uitat la el confuza; asta nu era ceva la care sa ma astep”De ce nu ma intrebi despre ce s-a intampalt?Majoritatea mor ca sa afle.”

„Nu sunt majoritatea…modul in care o vad, e daca vrei sa spui ceva cuiva, depinde de tine” a zis Jasper.

„Edward e in viata” am spus deodata, nestiind de unde venea.

Jasper doar a zambit si a aprobat”Stiu. Pot sa simt asta.”

A doua persoana care zice asta, ciudatii aratau bine.”Cum e Alice?”

„E…e trista. E fericita ca esti acasa, dar…si ea il vroia pe Edwrad inapoi acasa.”

Am zambit si m-am uitat in jos”Da…toti o facem”

„Corect, pai, mergem la Engleza? Pot sa stau cu tine toata ziua daca vrei? Ai un bodyguard personal?” mi-a facut el cu ochiul si a ras.

Jasper a fost toata dimineata langa mine. Alice era fericita ca m-am intors, imbratisandu-ma si pupandu-ma. Imi doream sa am entuziasmul ei.

In timp ce mergeam la cantina l-am vazut pe Emmet facandu-si drum printre multime, Rosalie era lipita de tricoul lui in timp ce incerca sa ii tina pasul. Mi-am ridicat sprancenele cand am observat ca Emmet ma priveste.

Cand a ajuns intr-un final la mine m-a imbratisat strans si m-a invartit”Bella!Oh, esti bine” a spus el punandu-ma pe podea.”Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut; te iubesc, pe bune” a zis el mangaindu-mi parul.

Rose m-a imbratisat si ea si eram socata de atentia care o primeam de la ei. Nimeni nu a mentionat de Edward si stiam ca stiau ca era u subiect sensibil.

Toti cinci au mers in cantina si locul s-a linisit. Rosalie m-a impins”Ignora-i, eu asa fac.”

I-am zambit si m-am indreptat spre coada”Hey, Bella. Ce ti s-a intamplat?” a zis Mike in timp ce m-am pus in spatele lui.

„Du-te dracu Newt, daca nu vrei sa ai un nas rupt?” a spus Emmet ridicandu-si pumnul. Mike s-a uitat urat la el si si-a luat talpasita.

„Oamenii sunt atat de patetici” a bombanit Alice managaindu-ma pe spate”Chiar trebuie sa isi ia o viata”

Ne-am luat mancarea si ne-am indreptat spre …masa lui Edward. Asa o stiam dintotdeauna. Jasper mi-a observat ezitarea momentana.”Ai vrea sa stai altundeva?”

„Nu, aici e bine”

Mi-am pus tava pe masa si m-am asezat. Ochii mei au analizat toata camera si aproape toata lumea se uita la mine.

Angela mi-a facut cu mana si eu i-am raspuns. Statea langa Jesica care mi-a zambit si apoi s-a uitat inapoi la mancarea ei.

Am observat ca Jacob statea langa Tanya si sora ei in capatul cantinei.”Jacob e cu Tanya acum?” am intrebat fara sa gandesc.

Rosalie s-a intors si si-a dat ochii peste cap.”Ohh, da, aparent sunt amici de futut, a trecut peste Edw-” s-a oprit ea si s-a uitat la farfuria ei. M-am uitat si eu in jos, si am inghitit gura plina cu portocala.

„E bine, mai aveai putin si ziceai.” Rosalie mi-a zambit”Edward…s-a schimbat cand am fost rapiti, nu mai e acelasi.”

„Nu esti suparata in legatura cu Jacob si cu Tanya, nu e asa?” a spus Alice incet. Fata mi s-a intors spre ea.

„Nu!Dumnezeule, nu! Il iubesc pe Edward” am spus nepasandu-mi de confesia mea. Dar nimeni nu a zis nimic sau a comentat.

„Bun. Edward e mult mai bun decat cainele acela” a ras Emmet incet”Oh, la dracu, Bella, doar stai linsitita si nun o baga in seama” a spsu el dintr-o data. Am inghetat si m-am intors ca sa o vad pe Tanya venind spre mine cu Jacob si Kate.

„Hey, Bella” a spus ea cand era aproape.

„Nu asculta la nimic din ce spune sora mea” a scuipat Kate cuvintele”Este o tarfa. Hai, Tanya, las-o in pace.”

„Dispari, Kate” a sasait Tanya. M-am intors spre Jacob care a dat din cap.

„Buna, Bella.”

„Buna, Jacob”

„Cum te simti?” a intrebat el jucandu-se cu colierul lui.

„Cum crezi?”

„Intrebare prosteasca, huh?” i-am zambit.

„Deci” a zis Tanya uitandu-se la tavan”ati fost rapiti pentru o luna si cateva zile…apoi tu revii. Singura. Nimeni nu stie unde e Edwrad cu exceptia ta…”

„Tanya, taci din gura” a spus Kate tare.”Nu are nevoie de cineva ca tine la gatul ei.”

„Nu spun nimic rau! Doar vreau sa stiu unde e Edward…cand se intoarce?”

„Nu stiu” am bombanit, lovindu-mi farfuria cu furculita.

„Nu stii? Pai…spune-ne cine v-a rapit? Ce s-a intamplat cat timp ati stat acolo?”

„Tanya, lasa-ma in pace, te rog” am spus exasperata.

„Nu. Vreau sa stiu daca Edward se va intoarce la mine?”

Ochii mi s-au marit”Intoarce la tine? El niciodata nu s-ar mai intoarce la tine!” am spus nervoasa.

„Oo, punct sensibil! Te rog nu imi spune ca te-ai dezbracat pentru el” a ras ea”Draga, el nu te-ar putea iubi niciodata. Lui Edward ii pasa decat de pizde” mi-am simtit pumnii tremurand cand a zis cuvintele alea.

„Nu stii nimic!” am spus printre dinti.

„Stii ca Edward este un las. Nu ii pasa de nimeni in afara de el, banuiesc ca asta s-a intamplat..a fugit si te-a parasit..pun pariu ca a gasit vreo pizda decenta rapitoare huh?”

Doar ce am auzit sfarsitul propozitiei si m-am inrosit. Cum indraznea sa zica lucruri rele despre Edward?

M-am ridicat, tragandu-mi pumnul in spate inainte de a-l lipi de fata ei. Incheietura mea a facut contact cu nasul ei si am simtit ceva rupandu-se. Cantina privea in liniste in timp ce Tanya privea stupefiata cu nasul intre maini.

„Woo! Bella!” l-am auzit pe Emmet cantand, miscandu-si pumnul.”Tarfa” a adaugat el spre Tanya de pe podea.

„Uite-te la nasul meu!” a exclamat Tanya.”Mi-ai rupt dracu nasul!”

„Sunt 206 oase intr-un corp uman! Ala a fost doar unul!” am tipat.”O, tu tarfa siliconata! Nu stii nimic! Asa ca taca-ti gaura inainte de a te pune intr-una!”

Tanya s-a dat in spate cu frica in ochi”Tu tarfa nebuna! Esti dusa la cap!” Ea avea probabil dreptate”Apartii unei insitutii mintale!”

„Tu-” am inceput inainte de a ma opri si a impietri, gandindu-ma la cuvintele Tanyei”Ce ai zis?”

„Esti nebuna!”

M-am holbat la ea socata pret de un minut inainte ca ochii sa mi se mareasca si inima sa bata ca nebuna. Acum avea o idee unde l-as putea gasi pe Edward.

„Multmesc, Tanya” am soptit inainte de a-mi lua geanta si a fugi spre cantina. Alergam cat de repede puteam la biblioteca, dand oamenii la o parte, nepasandu-mi unde cadeau.

„Misca!Misca!” tipam in timp ce deschideam usa de la biblioteca, alergand la calculatoare. M-am conectat la internet si am intrat pe un motor de cautare, degetele fiind pe tastaura. Am inceput sa scriu

Spitalul Mental Brookwood, Washington, SUA

Imi miscam degetele nerabdatoare in timp ce rezultatul a venit. Mi-am apropiat fata de ecran in timp ce cautam site-ul corect.

Primul era un site turistic, care arata o lista de spitale. Am dat click pe el si m-am dus la sectiunea B.

Apoi, ca si cum m-as fi intors acolo, era o poza. O poza a spitalului de nebuni a lui James, cu tot cu adresa.

Gura mi s-a deschis socata si obrajii erau fierbinti. Am copiat adresa si am cautat pentru directii pe Google. Scriind adresa de acasa in bara de sus si adresa spitalului in bara de jos, am gasit un drum in ami putin de o secunda.

Am zambit si am printat pagina, iesind repede de pe internet inainte sa alerg la imprimanta.

Restul vietii mele iesea din masinaria aia chiar acum intr-o hartia A4. Cand a iesit hartia, am luat-o. Era inca fierbinte si am strans-o in mana. Uitandu-ma spre iesire, mi-am agatat geanta de umar si am iesit fugind. Era vremea sa il aduc pe Edward acasa.