13.The Real James

Capitolul 13:The Real James

Bella PDV

Am inghitit apasat, uitandu-ma la patura de arbori care se inconjura, blocand cea mai mare parte din soarele monoton. Pentru prima data vroiam sa fiu inapoi in duba. Era mai familiar in comparatie cu ce vedeam acum.

Copacii  continuau, in jurul nostru si in fata noastra, urmand directia aleei. Am privit chioras  in timp ce urmaream aleea lunga serpuita cu ochii mei. Un tremur mi-a trecut pe sira spinarii.

Mana lui Edward s-a strans mai tare pe umarul meu, era o sursa mica de confort pentru mine. Ceva ce aveam nevoie acum.

Aleea era lunga, o strada lunga de pietris. Puteam simti suprafata neregulata sub picioarele mele acum.

La sfarsitul strazii era o poarta mare, ruginita si a dracu de infioratoare. Avea aproape patru metrii inaltime. Nici nu vreau sa stiu cat de mare ar fi de aproape. Cele doua porti aveau aproape doi metrii lungime, cu modele incurcate la mijloc. Partea de sus a portii era ciudata. Ce cred eu ca erau litere au putrezit in cea mai mare parte. Erau niste lacune, evident aratand ca literele au fost furate sau rupte. Puteam vedea una pe jos acum. Un P cred.

Usile portii erau atasate de un perete de acceasi lungime. Peretele era de un rosu murdar si acoperit cu muschi si verdeata. Niciodata nu se incheia.

In timp ce am inspirat adanc m-am uitat dupa porti sa vad ce era evident o vila de-un fel. Arata mica pentru mine acum, dar intimidarea si frica pe care o simteam de la ea imi spunea ca, casa era orice numai nu inofensiva.

–          Ce- c-cine locuieste aici? am intrebat uimita intorcandu-ma sa ma uit la James. El se uita la mine cu o incruntare pe fata.

–          Eu traiesc aici, incruntarea lui s-a transformat intr-o privire plina de ura. Iti place?

–          Err, da..este..draguta, m-am balbait, speriata de privirea criminala de pe fata lui James. Brusc James a inceput sa rada ragusit.

–          Ei bine, esti singura care o face..fata ciudata, a murmurat agitandu-si capul inainte sa mearga in jur la spatele dubei, luandu-ne lucrurile intr-un cos de cumparaturi pe care l-a furat de la statia de gaz.

Am inspirat adanc si mi-am inchis ochii.

–          Asta e dat dracu’ Bella. Este retard; de ce ne aduce aici? l-am auzit pe Edward spunand in spatele meu soptit.

–          Nu stiu…Cine ar locui aici? am intrebat uitandu-ma la casa.

–          Ei bine, oameni care nu au de ales, probabil nu stiau altceva oricum. Dar am citit despre chestii ca astea. Lucruri rele se intampla in locuri ca astea…lucruri de rahat,a spus Edward venind langa mine.

–          Stiu, uita-te la ea. O vila ciudata ca asta…Probabil contine un tip ciudat care ii tine familia in pivnita sau ceva de genul. Un tremur rece mi-a trecut pe sira spinarii la gandul asta, un Domn Jenkins sau cineva care e inebunit dupa bani. Sotia sa avea o aventura si vroia sa plece cu copii. Innebuneste, o ucide. Inchide copii la subsol si atrage fete tinere inauntru sa le violeze si apoi sa le ucida, inainte sa le ingoape sub terasa. Puteam vedea situatia acum. O poveste horror adevarata.

–          Vila? Bella, despre ce vorbesti…asta nu este o vila. M-am Intors sa ma uit la fata socata a lui Edward. Ei, cu siguranta nu era o barca.

–          Ce vrei sa spui? m-am intors intr-o parte sa-l privesc. Edward imi studia fata, ca si cum se gandea daca sa-mi spuna ceva.  Cateva fire de par de bronz fluturau in adierea vantului, la fel ca partea stanga a tricoului sau gri.

–          Nu este o vila, a spus Edward uitandu-se departe de ochii mei si la cladire. Este un spital, a spus el, fata sa inasprindu-se in timp ce se intorcea sa se uite la mine. Un spital mental.

M-am incruntat, un spital mental? Un nenorocit de spital mental! M-am uitat sa ma uit la cladire apoi m-am dat in spate aproape de duba. Nu intru acolo in nici un caz! Sunt destul de sigura ca era abandonat, dar era un azil mental. Oameni care aveau probleme au trait si au murit aici. Edward avea dreptate…am auzit despre locuri ca asta, si chestii care se intamplau si cu pacientii dar si cu ingrijitorii. Brusc simteam nevoia sa tip cat de tare puteam.

–          Cum? Cum de stii asta? am intrebat sperand ca poate Edward gresea.

–          Citeste semnul… Edward s-a dat din drum si s-a apropriat de mine, aratand langa alee.

I-am urmat degetul usor cu ochii inainte sa aterizezepe un semn. Un semn rupt si ars, doar jumatatate a mai ramas. Semnul era alb, vopseaua ciplita si deteriorata. Lemnul de deseupt era maroniu inchis si atata umed. In final ochii mi-au ramas pe literele negre ramase pe placuta. Am citit singurele cuvinte ramase.  Mental Asy (de la azil mental).

Urat.

–          Ei bine, am stabilit tot? a intrebat James vesel in timp ce inchidea usile dubei si a venea spre noi.

–          Ne-ai adus la un spital mental, am spus printre dinti. Bastard nenorocit.

–          Nu. V-am adus la mine acasa, aici locuiesc, s spus usor ca si cum eram nebuna. Vroiam sa il lovesc. Tare. Este in familia mea de ani, a spus James zambind.

Fsmilia lui? Deci familia sa a detinut casa de nebuni?

–          Ei au detinut asta? a intrebat Edward luand intrebarea din capul meu. Cum dracu a facut asta?

James s-a uitat la el pentru un moment lung inainte sa ridice din umeri. Daca vrei sa spui asa.

Mi-am ridicat buza. Ce raspuns era asta? Ei bine, ori au facut-o ori nu.

–          Uite draga. Bunicul meu a trait aici, bunica si tatal meu alcoolic au petrecut cativa ani aici. Sarisfacuta? a spus James plictisit.

–          Au stat aici? Deci familia ta a avut grija de pacienti? am intrebat crucis. L-am simtit pe Edward luandu-mi mana si tragandu-ma spre el; m-am clatinat usor si James a chicotit.

–          Impiedicat-o, a chicotit el inainte sa-mi arunce o acadea. Te va face sa te simti mai bine. Mama obijnuia sa imi dea tot timpul cand ma raneam, a continuat James ca si cum ne zicea o poveste interesanta. Chiar mi-a dat una cand..ea… a terminat usor inainte sa ne arunce mie si lui Edward o privire fruioasa. Miscati.

Edward inca imi tinea mana si a inceput sa mearga in fata, am mers dupa el. Tinandu-I mana in dreapta si acadeaua in stanga.

–          Bella, ce spune el despre familia sa, nu intelegi? a intrebat Edward in timp ce mergeam spre portile largi.

M-am uitat la el intrebatoare.

Edward a oftat si s-a uitat in jos la picioarele sale in timp ce mergeam. “Familia sa nu a detinut locul asta. Ei au fost pacienti,” mi-am dat umerii in spate incomod. Inauntru, m-am gandit la asta, dar nu vroiam sa fie adevarat. Pentru ca daca e asa, asta inseamna ca James are boli mentale in AND-ul sau. Am chicotit inconstient. Haide,Bella! Ai spus de la inceput ca James este stricat la cap. Acum este doar oficial.

–          Trebuie sa stai aproape de mine, Bella. Amandoi stim, el, a aruncat o privire peste umar, nu este intreg acolo.

–          Stiu…la dracu, Edward; am fost rapiti de un nebun! Ce dracu vom face? am soptit dur. Cred ca eram aproape de un atac de panica daca sunt sincera. Suntem prinsi cu un nebun, si mergeam spre un azil mental ciudat si abandonat. As prefera moartea acum.

–          Doar stai calmă. Fă ce spune. Cred că de acum încolo nu ar trebui să îl provocăm, acum ştim detaliile. A spus Edward strângându-mi mâna.

Un click s-a auzit chiar în spatele nostru, oprindu-ne unde eram. Nu mă puteam face să mă uit în spate deci am continuat să mă uit în faţă, la porţi, Edward ţinându-mi mâna. Am auzit zgomotul făcut de ghetele lui James în spatele nostru înainte ca Edward să devină rigid. Am văzut cu colţul ochiului mărul lui Adam mişcându-se şi ochii închizându-se.

–          Spui prostii despre mine băiete? A scuipat James din spatele nostru. L-am simtit pe Edward trăgându-şi mâna din a mea, ridicând-o în aer. Mişcarea m-a făcut să mă întorc şi am rămas uimită.

–          Stai calmă Bella. A sâsâit Edward. M-am uitat între James şi Edward respirând greu. Prea greu. James avea un pistol în spatele capului lui Edward la interval zero.

–          Te rog nu, m-am rugat suspinând. Te rog, te rog, te rog, am continuat, aproape dansând pe loc în timp ce mă rugam de James.

–          Bella, nu. A ţipat Edward, câştigând o lovitură cu pistolul, capul său înlinându-se în faţă.

–          Nu! Nu, el nu a spus nimic. Eu vroiam să fug dar Edward îmi spunea să nu o fac, să mă abţin, i-am spus lui James. Edward se uita la mine prin colţul ochului, o privire nedescifrabilă în ochii săi.

James se uita la mine, o mulţime de emoţii în ochii săi. Am profitat de şansa mea. Te rog, lasă-ă să-l am pe Edward. Nu-l răni. Te rog..James.

James mi-a aruncat o privire neconfortabilă, o privire puţin potolită, înainte să-şi lase pistolul în jos. Edward a inspirat adânc în timp ce îşi lăsa mâinile în jos. James venea uşor spre mine, nu mă puteam mişca, prinsă în privirea sa. Edward se uita la el cu furie în spatele ochilor.

James a păşit mai aproape de mine, frecându-şi corpul de al meu şi capul mi s-a lăsat în jos. Ma simţeam bolnavă.

L-am auzit pe Edward mişcându-se spre noi din spatele lui James. Am înghiţit în gol şi am inspirat. James mirosea a gunoi şi a case vechi. Am scos o grimasă.

Ceva  rece mi-a atins obrazul, speriindu-mă. M-am uitat sus în ochii sălbatici ai lui James. Zâmbea în timp ce îmi dadea nişte păr de pe obraz cu pistolul. Mi-am închis ochii, rugîndu-mă doar să înceteze.

James a râs înainte să-mi prindă bărbia firm şi ducându-şi gura la urechea mea. Mai încerca să fugi de mine din nou, am simţit pistolul ducându-se de la obrazul meu la găt., şi te voi răni în feluri neimaginabile. Am suspinat când m-a m-a strâns mai tare. Şi asta înainte de a te ucide, a sâsâit dându-mă la o parte.

M-am uitat înapoi în sus să-i văd pe Edward şi James aproape mergând în cerc, Edward venind mai aproape de mine. James mai departe.

Mâini calde mi-au prins uşor ambii obraji şi faţa mea era directată spre ochi verzi feroce. Bella, eşti bine? Am dat din cap da mută. Edward arâta neconvins şi îndurerat. Promite-mi. Promite-mi că nu vei mai face ceva de genul din nou. chiar dacă sunt la o secundă depărtare de moarte, se uita la mine, ochii fără pic de ezitare în ei.

–          Promit, am respirat, tinîndu-l de bicepşi.

–          Jezz, oricât de atingător este, îmi este foame deci să mergem. Condu drumul, roscatule, a spus James din spatele nostru.

Eu şi Edward i-am aruncat amândoi o privire plină de ură înainte să mergem în faţă.

–          Nu eşti roşcat, eşti bronz, i-am spus lui Edward în timp ce mergeam. Gura sa s-a ridicat la un colţ înainte să se întoarcă să se uite la mine.

–          Deci asta este ce este…Broz huh?

–          Dap, am spus, atmosfera a coborât un nivel cel puţin. Dar nu pentru mult timp.

Inima pompa în pieptul meu în timp ce ne apropriam de porţi. Erau chiar şi mai mari de aproape. Sinistre, şi jur că aproape se legănau în vânt. M-am uitat în sus la literele rămase. BRO…W…D. Nu aveam nici o idee ce era din literele rămase.

–          Brookwood, vocea monotona a lui James a venit din spatele nostru înainte să vină în faţă şi ne-a dat din calea sa. A desfăcut lanţurile, făcând un zgomot tare pe metalul porţilor, înainte să scoata lanţurile şi să deschidă o poartă.

Am clipit la sunetul pe care l-a făcut, destul de ascuţit încât să trezească morţii. Înăuntru, a fost tot ce a spus James. Edward a mers în faţa mea, mergînd printre porţi. Uitându-se în dreapta şi în stânga în timp ce înainta. Evident, se uita la ce bloca peretele afară. Am inspirat adânc şi l-am urmat, James chiar în spatele meu.

Am trecut de porţi, uitându-mă în stânga şi dreapta. Era practic la fel ca cealalta parte a peretelui, cu excepţia că acum erau mai mulţi copaci şi mai multă iarbă. M-am grăbit lângă Edward, departe de James, şi l-am prins de mânecă. Edward se uita în direcţia opusă dar şi-a ridicat braţul şi mi-a luat mâna din nou.

M-am uitat spre spital şi am tremurat în anticipaţie.

Un cor de scheunate şi râsete a urmat. Edward a încetinit, făcându-mă şi pe mine să mă opresc cu el. Gâfâia şi m-a tras în spatele lui  Ce dracu? A ţipat el.

M-am uitat pe după braţul său să-l văd pe James râzând şi mângâind doi câini pe cap. Câinii se uitau în direcţia noastră cu ochi largi, cozile lor au coborât şi urechile erau ridicate. Am observat că unul era de rasă Great Dane alb cu negru, în timp ce celălalt era un Rottweiler negru. Erau ataşaţi la lanţuri înfăşurate în jurul unui copac de partea dreaptă a gazonului. M-am mişcat mai mult spre stânga şi câinii au înaintat din nou, lătrând. Dar nu s-au dus nicăieri; au scos nişte sunete ştrangulate în timp ce lanţurile îi ţinea pe loc.

–          Veniţi aici. Nu pot merge mai departe, a ţipat James, un zâmbet uriaş pe faţa sa. Nesuferitul.

Edward m-a ţinut în spatele său în timp ce mergeam în faţă spre sfârşitul ierbii. Ne-ai fi putut spune că ai câini, a sâsâit Edward la James. Câinii au lătrat din nou, arătându-şi dinţii şi luptându-se să ajungă la noi.

–          Unde ar fi fost partea amuzandă în asta? Serios, totuşi…Cred că ţi-ai udat pantalonii, Eddie, a spus James rânjind.

Edward l-a ignorat, respirănd greu şi păstrând un braţ în faţa mea. Asta este Sweetie, a spus James arătând spre Great Dane. Şi acesta este Fluffy, a spus mângâindu-l pe cap pe Rottweiler.

–          Sweetie? Fluffy? Pentru aceste lucruri? Am spus ţinându-mă de piept. Zâmbetul lui James a căzut.

–          Nu i-ai înţelege, a spus înainte de a le spune să şeze. Au făcut-o imediat. Câinii sunt foarte inteligenţi. Mai inteligenţi ca voi doi. Ştiu când să stea cuminţi. A ridicat bagajul şi a pornit spre spital. Câinii stăteau uitându-se la noi cu ochi largi.

Fără să mă gândesc, am scos ambalajul de la acadeaua mea pe care o aveam în mână şi le-am aruncat-o lor. Acadeaua s-a învârtit pe pământ şi cei doi câini se luptau pentru dreptul de a o mânca. Silenţios, l-am împins pe Edward spre direcţia spitalului.

James aştepta în partea de sus a treptelor uitându-se peste capetele noastre la câini, îţi agita capul. Dă-le o acadea şi sunt nimeni. Doar ca ceilalţi. Chiar îmi plăceau câinii ăştia doi, mi-e milă că trebuie să scap de ei acum.

M-am încruntat. Să scapi de ei?

–          Să-I exterminez. Nu îmi mai spus de ajutor dacă ascultă de altcineva pentru o acadea, a spus James dând din umeri. Este serios?

–          Erau legaţi deci nu ar fi făcut nimic oricum. Deci nu au fost neascultători, am protestat.

–          Nu te-au atacat, ceea ce înseamnă că i-ai câştigat, a spus arătând cu degetul la mine înainte de a se întoarce spre intrarea în azil. Am simţit o scădere adâncă în stomacul meu, ce se întâmplă dacâ am cauzat moartea a doi câini inocenţi? Săracii.

Edward trebuie să-mi fi simţit suferinţa pentru că mi-a dat un zâmbet dezechilibrat şi a dat din cap spre intrare unde James aştepta.

Am aruncat o ultimă privire la câini înaine să urc scările. James a împins uşile de lemn deschise şi a intrat înăuntru. Eu şi Edward l-am urmat uşor.

De curând ce am păşit înăuntru, un miros de urimă şi fecale amestecare cu mirosul de spital şi dezinfectante vechi mi-a lovit nasul. Eram umită şi mi-am pus o mână peste gură. Edward mi-a aruncat o privire.

–          Încerci să spui că, casa mea miroase? A spus James închizând uşa în satele nostru cu un bang tare. Mi-am mişcat mâna şi am încercat să nu respir.

–          Nu. Doar că urăsc mirosul de spital. Mereu am făcut-o.

–          Ei bine, ai fost născută într-unul. Nu ar trebui, a spus James pe un ton aproape normal. L-am ignorat şi m-am uitat în camera din faţa mea.

Podeaua era surprinyător de strălucitoare şă curată cu gresie neagră cu allb. În dreapta mea era o uşă largă marpnie şi în stânga era o uşă albă.  James a deschis uşa albă şi a aruncat bagajul înăuntru înainte de a o închide din nou. M-am întors în faţa mea. În colţul depărtat era un birou vechi cu hârtii galbene pe el şi un cabinet de dosare rupt în spate. Un clopoţel era pus pe o parte.

Am clipit de câteva ori. Mă simţeam de parcă am întrat în Twilight Zone sau ceva de genul. De cealaltă parte a camerei era o scară mare, fără balustrade în părţi, doar o scară simplă. De fiecare parte a scării erau doua uşi rupte. Un scaun cu rotile era lângă fereastră, o pernă de un roz deschis era pusă pe el. M-am strâmbat cu gândul la cine a stat acolo.

James a mers în faţă şi a stat în faţa noastră. Uşa de acolo, a arătat spre camera din dreapta mea, este area livingului…si cea din dreapta este bucătăria…stânga… s-a întors şi a rânjit la noi, este camera de aprovizionare. Şi scările sunt scări. Ok?

Amândoi am dat din cap, neştiind ce altceva să facem. James s-a întors şi a mers spre scări, amândoi l-am urmat din instinct.

Am simţit ceva ân gâtul meu, ca şi cum se închidea în timp ce urcam scările. Am respirat prin gură să mă asigur că, căile mele respiratorii nu erau închise. Nu erau. Scările au scârţâit sub piciorul meu în timp ce urcam; singurul zgomot erau picioarele noastre pe lemn. Am ajuns sus şi holul se împărţea în două directii diferite.

–          Asta este puţin amuzant, a spus James mergând spre holul din dreapta. Vom salva ce-I mai bun pentru sfârşit. Mă întrebam ce vroia să spună cu ce e mai bun la sfârşit. Cum poate să fie ceva bun în locul ăsta rău?

Am continuat să mergem pe coridor până când James a deschis uşa primei camere. Înăuntru erau pereţi simplii albi, toată vopseaua exfoliându-se. Erau doua patruri nefăcute, care arătau incomode acoperite cu lână maronie. Camera mă speria şi am mers cu spatele afară din cameră, gâtul meu se simţea strâmt şi un sentiment ciudat a apărut în stomacul meu. Am simţit nevoia de a fi bolnavă, dar în acelaşi timp nu o făceam. Era un sentiment ciudat.

Edward mi-a observat faţa şi a pus un braţ în jurul taliei mele, Eşti foarte palidă, a murmurat îngrijorat.

Am expirat aspru. Mereu sunt palidă.

–          Nu, sunt serios. Te simţi bine?

–          Sunt bine, am zâmbit cu jumătate de gură. James ne-a arătat restul camerelor pe acest coridor, erau toate cam la fel cu excepţia că unele erau mai mari şi unele mai mici. Ultima cameră de la sfârşit  avea o masă de operat şi un echipament care trebuie să fie vechi de cel puţin o sută de ani.

Mă simţeam ca într-o poveste horror. Locul ăsta era practic un o sentinţă la moarte, puteam simţi şi mirosi asta. Locul ăsta îmi amintea de suburbiile din Londra, am fost acolo când aveam unsprezece ani. Sentimentul de rău augur şi mirosul ei era o replică a clădirii în care sunt acum.

James ne-a condus înapoi şi pe golul stâng. A rânjit şi s-a întors Acum, aici este unde se întâmplau lucrurile adevărate. Să mă fut. Nu îmi plăcea cum suna. Deloc.

A deschis prima uşă, care ducea la un fel de studio de balet. Cel puţin arăta ca un studio de balet dacă nu avea scaune tari şi jachete strâmte ataşate pe perete; erau nişte pete pe podea şi pe pereţi, ambele de culori galbene şi maronii. Mă simţeam greţos; nici nu vroiam să îmi imaginez ce s-a întîmplat aici.

Următoarea cameră era mai mică, ca o baie, dar era într-o dezordine totală. Chiuvetele au fost scoase din perete şi WC-urile detaşate de podea. Foldere erau aruncate prin jur şi aşezate aproape de toaleta ruptă. De data asta Edward m-a scos din cameră. Consecinţele unui incontrolabil, a chicotit James.

Vroiam să îl lovesc în faţă. Crede că situaţia asta este atât de amuzantă, tot ce vroiam să fac era să alerg. Să alerg departe, mult mai departe. Înapoi în Forks, înapoi la tatăl meu, înapoi la casa mea confortabilă. La naiba, aş prefera să fiu la detenţie 24 de ore cu Domnul idiot Mason decât să fiu acum aici.

James s-a mişcat pe hol într-o cameră diferită, uşa asta era largă şi mare. James a deschis-o şi un scâncet mi-a scăpat din gură. Toţi pereţii erau acoperiţi în sânge uscat. Camera avea un şemineu mare în colţ, ferestrele aveau bări, şi găuri erau făcute în podea. Intrumente atârnate de tavan, arătau ca nişte chestii masochiste folosite în jocuri sexuale. M-am uitat în jos la podea să văd fire de păr şi dinţi, amestecate cu sânge uscat. Să mă fut.

Gâtul mi s-a contractat mai mult; m-am aplecat mai jos şi mi-am închis ochii. Vroiam să înghit dar nu puteam. Sentimentul din stomacul meu trimiţea valuri de răceală în corpul meu; fluturi au apărut în picioarele mele şi urcau în sus. Am încercat să înghit din nou dar încă nu puteam. La dracu, căile mele respiratorii se închideau. Voi muri. M-am prins de gât şi m-am lăsat mai jos, încercând să înghit fără nici un rost. Gâtul mi se închidea. Am încercat să trag aer prin gură, panicându-mă să iau nişte aer înainte să mor. Picioarele îmi tremurau şi aveam sentimentul de a mă simţi rău din nou. Interiorul mi se simtea rece şi ştiu că ceva era cu adevărat greşit. L-am prins disperată pe Edward, nefiind capabilă să vorbesc.

–          Bella? A spus Edward disperat. Am început să ameţesc, de parcă eram beată. Vederea mi s-a încetoşat şi s-a făcut aproape neagră. Am simţit ceva ciudat în picioare în timp ce luam respiraţii disprate. Gâfâind pentru aer. Am realizat că nici nu mergeam, Edward mă ţinea în braţe şi mergeam pe hol.

–          Am nevoie de o pernă curată şi o pătură! A strigat el disperat.

Edward mi-a rearanjat capul pe spate pe braţul său încat îmi era lăsat puţin pe spate. Respiră, Bella. Uşor.

Dar nu puteam, capul mi se învârtea, gâtul îmi era închis şi eram pe cale să mor. Gâtul mi se închide, am spus răguşit.

–          Nu, nu o face Bella. Ai un atac de panică, aşa se simte, dar nu o face. Ai încredere în mine. Respiră. Dar nu puteam asculta, hiperventilam şi mă ţineam de braţul lui Edward pentru suport. M-am simtit aterizând pe ceva moale şi capul meu fiind lăsat pe spate din nou.

–          Are nevoie de nişte apă. A spus Edward mângâindu-mi părul. Am auzit paşi alergând departe de noi.

–          Bella, uită-te la mine, mi-a păstrat ochii închişi şi am continuat să respir.  Asta este mintea peste problemă, ok. Corpul tău intră în şoc; pompează adrenalină pentru că este în modul de apărare. Crezi că mori, deci este felul corpului tău de a se proteja. Şi este fără nici un motiv. De asta te simţi aşa. Trebuie să te calmezi, să-ţi spui că este doar un atac de panică. Nimic mai mult, a vorbit cu mine vocea lui firmă dar calmă a lui Edward. Am fost momentat distrasă, ştie multe despre asta.

–          Tatăl meu este doctor, iţi aminteşti? A chicotit Edward. Am înhiţit, şi de data asta am reuşit, gâtul încă îmi era contractat.

–          Am spus ultima parte tare? Gâtul în sfârşit revenea la normal şi ameţeala mea scădea.

–          Da, a chicotit Edward. Vezi, asta e. Respiraţii calme…concentrează-te pe faţa mea şi ia repiraţii mici. James s-a dus să aducă nişte apă. Mi-am deschis ochii întreg şi m-am uitat în pădurea verde a ochilor lui Edward; zâmbea un zâmbet strâmb la mine şi îmi ţinea mâna în ambele ale sale. Am luat respiraţii mici prin gură înainte de a îmi folosi nasul să repir.

–          Apă! L-am auzit pe James ţipând de la capătul coridorului. Paşii alergaţi se apropriau de capul meu până când o sticlă de apă a fost pusă în mâna mea.

Edward m-a ridicat şi a deschis sticla. Poţi să bei singură? Mă simţeam bine pe lângă faptul că eram puţin agitată. Nu am mai avut niciodată un atac de panică în viaţa mea. Am luat sticla de apă la gura mea şi am băut mulţumită.

–          Ei bine, James, să spun că nu îţi pasă sigur alergi pentru toate chestiile, a spus Edward elegant. James a râs.

–          Grijă? Ha. Nu vroiam să moară; ea moare, eu pierd doua milioane de dolari.

Eu şi Edward ne-am întors capetele spre James. Ce? Am spus uimită. James se uita în altă parte, numai la noi nu.

–          Ce ai spus? A sâsâit Edward ridicându-se. James si-a aranjat faţa şi s-a întors spre Edward.

–          Du-ţi iubita acolo, a arătat în jos pe hol. Staţi acolo până la patru. Apoi alăturaţivă mie pentru cină, a spus înainte să plece.

Edward m-a ajutat sus şi m-a tinut. Sunt bine.

Edward m-a condus pe hol la una dintre cele mai draguţe camere dezgustătoare. A ales una cu o fereastră care se deschidea si avea două paturi. Camera mirosea a pneumonie şi sare, puţea ca dracu. Am mers la fereastră şi am deschis+o larg, picături de ploaie cădeau din copacul de afară pe fereastră. Plouă, am murmurat uitându-mă afară la cerul albastru.

Unul dintre paturi a scârţâit în spatele meu şi m-am întors să-l văd pe Edward stând cu picioarele încruţişate pe el, uitându-se intens la mine. Două milioane a spus.. Două milioane pentru tine. Deci dacă suntem doi, fără îndoială el ia patru milioane. Este plătit cu patru milioane pentru asta, a arătat în jurul nostru. Arăta furios, şocat şi trist în acelaşi timp; şi-a prins podul nasului între degete. Da, Edward cu siguranţă este stresat.

Am plecat de lângă fereastră şi m-am aşezat cu picioarele încruţişate în faţa lui. Faţa îi era lăsată în jos, şi părul său arăta spre mine. Am zâmbit pentru mine înainte să-mi trec mâinile blând prin el. Edward… Am şoptit.

S-a uitat în sus la mine, faţa sa topindu-se într-un zâmbet micuţ. Bella… a şoptit înapoi zâmbind. Ochii săi au zburat spre patul dintre noi înainte de a călători în sus spre mine. Era o privire pe faţa sa pe care nu o puteam descrie. Ştiam la ce se gândea, pentru că şi eu mă gândeam la acelaşi lucru. Eram exact în aceeaşi poziţie ca ultima dată.

Mi-a întâlnit ochii uşor într-o strângere caldă şi am zâmbit înainte de a mă apleca şi de a-mi apăsa buzele peste ale lui într-un sărut blând. Mâinile mele fiind pe obrajii săi, ale sale pe spatele meu. Mi-a supt buza de sus şi eu i-o muşcam pe cea de jos. M-am retras uşor şi am zâmbit la Edward care se uita la mine cu acelaşi tip de zâmbet.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Acum 5 ani

–          Vreau să te comporţi cât de bine poţi Bella. Promiţi? A spus tatra mângâindu-şi mustaţa. Mi-am dat ochii peste cap. Jeez, era vorba doar despre Edward, care venea pe aici. Tata stătea la doi paşi depărtare de noi. Nu e ca şi cum puteam distruge casa sau ceva.

–          Câţi ani am? Am întrebat plictisită jucându-mă cu telecomanda televizorului. Tata a luat telecomanda din mâna mea, a închis televizorul şi a pus-o pe măsuţa de cafea. Oh Dumnezeule! Ce nesimţit!

Am mormăit şi mi-am încruţişat braţele. Sunt serios acum Bella, a spus tata pe un ton dezaprobator.

–          Sigur, mă rog. Edward a fost în regulă ultimele luni…de când cu mama, am terminat brusc. Tata şi-a curăţat gâtul şi a oftat în răspuns.

–          Bun, este frumos să vă vedem înţelegându-vă.

–          Aproape, am spus arătând cu detelul spre el. Tata s-a uitat la mine întrebător. Să mă fut, trebuie să explic chiar totul? Aproape ne înţelegem…mă duc la vase. Serios? Doar vroiam o cale de scăpare din asta.

Esme şi Carlisle vor fi la un dans în seara asta, tata s-a oferit voluntar să aibă grijă de Edward. Nu că avea nevoie de un babysitter oricum, dar presupun că este mai bine decât ca Gianna aia de 15 ani să aibă grijă de el. Edward are o chestie pentru ea nu ştiam de ce, credeam că este urâtă şi îl vroia pe Edward doar pentru că toate fetele sunt fascinate de el. Fără îndoială va bârfi că a fost prima care l-a sărutat. Erghh, împuşcaţi-mă acum!

Am spălat câteva farfurii şi am scos o cârpă să le şterg. Edward este aici! A ţipat tata din living. Am auzit bocancii săi mergând spre uşă.

Am şters repede farfuriile şi le.am pus în dulap înainte de a merge spre hol. Edward stătea acolo, o privire tristă pe faţa sa în timp ce Carlisle stătea la uşă vorbind cu Charlie. Am chicotit la faţa sa când s-a făcut roşu din cauza a ceva ce i-a spus Carlisle lui Charlie.

Charlie a râs şi l-a lovit pe Edward pe umăr. Tată…a gemut Edward.

–          Hey Edward, am spus trecînd de tocul uşii, făcându-mi prezenţa cunoscută.

–          Hi Bella, a murmurat Edward uitându-se în jos la podea. Am mers spre el şi i-am ciufulit părul.

–          De ce ai faţa lungă?

Edward mi-a aruncat o privire enervată şi şi-a aranjat părul. Nu contează.

Am dat din cap şi m-am uitat la el de sus în jos, ochii mei s-au aşezat pe cutia de la picioarele sale. Ţi-ai adus chitara! Minunat. Haide, cântă-mi ceva. Am spus apucnându-l de mânecă şi trăgându-l pe scări.

–          Whoa, Bella. Lasă-mă să merg femeie, a spus Edward ieşind din strânsoarea mea şi apucându-şi chitara mai firm. L-am condus în camera mea şi am închis uşa.

–          Tata crede că vom distruge casa sau ceva, am spus mergând spre fereastră, punându-mi părul într-un coc cât priveam maşina lui Carlisle plecând.

–          Da, şi mie mi-a spus tata să mă comport frumos, a spus Edward rezemându-se de tăblia patului, picioarele sale lungi fiind întinse în faţă şi chitara în mână. Am zâmbit.

Era mijlocul verii şi fierbeam, blugii îmi erau lipiţi de picioare. Am uitat să-mi pun pantalonii scurţi înainte să ajungă Edward. Am mers spre dulap clătinândumi şoldurile în timp ce Edward a început să cânte The Scientist de Coldplay. Iubesc cântecul ăsta; era unul dintre favoritele mele.

Mi-am scos pantalonii scurţi şi i-am pus deasupra. Edward era ocupat uitându-se la chitara sa în timp ce cânta şi nu vroiam să ratez cântecul pe care în cânta. Am decis să-mi schimb pantalonii aici, pot să fac asta repede fără ca Edward să realizeze. Haide Bella.

Mi-am desfăcut repede butonul de la blugi şi i-am descheiat înainte de a-i împinge în jos pe picioare agitându-mi pulpele în timp ce cădeau. Am luat blugii de la picioarele mele şi m-am întors să-mi iau pantalonii scurti din dulap. Apoi s-a întâmplat. Muzica s-a oprit. La dracu.

Am auzit un sunet de uimire şi m-am întors uşor. Edward se holba la fundul meu cu ochii larg deschişi, chitara sa stând pe pat în mâna sa dreaptă. Err, B-Bella, ce faci? A spus Edward înainde de a-şi muta ochii.

–          Încerc să-mi schimb pantalonii. Este prea cald.

–          Nu puteai să te duci la baie sau ceva? A întrebat el într-o amestecâtură de şoc şi surprindere. Serios, se comportă de parcă m-am dezbrăcat în pielea goală şi i-am cerut să mă ia acolo.

–          Nu te mai comporta ca o fetiţă, am spus trăgându-mi pantalonii scurţi pe mine. Sunt puşi acum.

Edward s-a întors uşor, cu faţa roşie. Credeam că eu sunt cea care roşeste, am spus chicotind în timp ce mă alăturam lui pe pat. Am stat cu picioarele încruţişate şi cu faţa spre el. Se uita la mine cu o expresie ciudată.

–          Aşa e, a spus cu blândeţe. Am râs tare; serios, ce fel de replica e asta?

–          Edward, treci peste asta. Oricum, nu e de parcă ai văzut ceva. Purtam chiloţi. Edward s-a uitat în altă parte şi şi-a muşcat buza, căutând un răspuns. Ştiam că ceva era greşit atunci, Edward mereu vorbea când venea, dar astâzi este melancolic.

–          Eşti bine Edward? Am întrebat.

Edward a oftat. Gianna vroia să mă sărute astâzi şi eu nu am putut. Nu am mai sărutat pe nimeni înainte şi probabil va crede că sunt stupid.

Da, pentru că este o târfă. Ei bine, dacă tu crezi că nu merită să o săruţi, atunci, am dat din umeri. Ei bine, era adevărat.

Edward s-a uitat la mine. Dar merită. De asta vreau să fie perfect. Pentru ea.

M-am luptat să reţin o replică. Te rog. Fetelor ca ea nu le pasă dacă eşti bun sau rău cât timp primesc ceva. Ce vei face atunci?

–          Nu ştiu. Să practic cu altă fată. A spus Edward ridicând din umeri. Oh da, asta ar merge. Am văzut filmele astea, băiatul place o fată, practică cu o altă fată, şa sfârşit ajunge să se îndrăgostească de fata cu care a practicat. Bleah bleah. E la fel.

–          Edward, ori eşti bun la asta ori nu.

–          Ei bine, crezi că sunt bun? A întrebat cu speranţă.

–          Cum aş putea să ştiu? Am spus confuză. Nici măcar n-am sărutat eu însumi un băiat.

Edward s-a uitat în altă parte frustat înainte ca faţa să i se lumineze şi s-a întors spre mine cu privirea aia în ochi. Cea care înseamnă că va cere ceva periculos.

–          Bella…?

–          Nu Edward. L-am întrerupt repede. În nici un caz nu voi fi prima pe care o sărută şi el primul pe care îl sărut eu.

–          Oh haide! Este perfect…Eu nu m-am sărutat, tu nu te-ai sărutat. Ne ştim unul pe celălalt , poate fi secretul nostru, a spus Edward apropriindu-se de mine. Şi-a încruţişat picioarele ca mine şi era cu faţa spre mine. Inima îmi bătea sălbatic în piept.

–          Dar, nu te plac, am spus. Edward arăta rănit pentru un moment îainte de a-şi pune un zâmbet pe faţă.

–          Şi? Nici eu pe tine.

–          Tata este jos…nu vreau să vină sus şi să ne vadă..pe noi…sărutându-ne, am spus arătând spre el.

–          Bella, Bella, Bella..Este doar un mic sărut. Nu un întreg spectacol, bine?

Ei bine, presupun că un sărut micuţ nu durea, presupun că era mai bine decât să sărut pe cineva pe care nu-l ştiam. Eu şi Edward eram confortabili unul cu celalalt.

–          Bine, am spus roşiind.

–          Bine? A repetat Edward uitându-se la mine. M-am uitat la el şi am încuviinţat.

Edward a înghiţit şi a venit mai aproape de mine, genunchii săi atingându-i pe ai mei. Să facem asta rapid da?

–          Mă rog, am spus pretinzând că sunt plictisită. În realitate, eram pe cale să explodez.

Edward şi-a curăţat gâtul şi s-a uitat în sus să-mi întâlnească ochii. Ne-am aplecat amândoi jenaţi până când nasurile ni s-au atins. Ne-am retras amândoi abrupt şocaţi înainte de a ne apropria din nou. I-am privit gura venind un centimetru mai aproape de a mea, ochii mi s-au închis. Eram speriată ca dracu; îl voi aştepa pe el să facă mişcarea.

Respiraţia mi s-a oprit când ceva cald şi puţin umed mi-a atins buza de sus. Ambele noastre buze de sus şi de jos s-au aliniat în cel mai jenant sărut existent vreodată. Am apăsat în faţă în acelaşi timp cu el, gurile noastre contopind-se. Chiar când mă implicam mai mult, Edward a schimbat poziţia. S-a mişcat mai jos şi mi-a capturat gura dintr-o parte.

Nu voi minţi; era bine. Atât de bine. Iubeam să mă sărut deja. Mi-am mutat mainile la obrajii lui Edward nervoasă în timp ce el ezitând îmi sugea buza de jos. Am construit un ritm care a durat în jur de 15 secunde înainte de a mă retrage. Am respirat scădat pe gura lui, neştiind ce să spun.

Dar nu a trebuit să spun nimic, pentru că Edward s-a aplecat şi ne-a unit încă o dată. Cred că gândul de a-l face unul rapid era afară pe fereastră.

Edward a apăsat mai tare, făcându-mă să-mi pierd balansul şi să cad uşor pe spate în timp ce el se apleca peste mine. M-am prins de părul său pentru suport ceea ce l-a împins mai aproape de mine. A scos un yumeyet blând şi şi-a băgat limba în gura mea. Am îngheţat la sentimentele străine în timp ce el îmi proba gura. Mi-a luat o secunda înainte să lucrez înapoi pe asta şi spatele meu era întreg pe pat.

Am rămas aşa pentru următoarele zece minute, testându-ne gurile unul celuilalt. Testand şi explorând unul pe celălalt. Sărutatul era acum lucrul meu cel mai favorit din lume.

Edward s-a retras, buzele sale erau roşii şi umflate în timp ce se uita la mine cu ochi emoţionali. Am expirat ascuţit, Wow.

Edward s-a încruntat şi s-a dat repede jos de pe mine. Err, îmi pare rău. S-a uitat în jur grăbit în timp ce mă ridicam din pat confuză.

–          Ce s-a întamplat? Am întrebat ridicându-mă complet.

–          Nimic...ermm, mă duc să mă uit la TV cu Charlie, a spus Edward repede înainte de a ieşi pe uşă. Huh..ei bine, asta a fost drăguţ. Deci cred că regretă asta atunci…

La dracu şi cu el.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Edward PDV

M-am uitat la Bella în timp ce stătea cu picioarele încruţişate în faţa mea. Mi-am amintit cum am stat aşa la primul nostru sărut. Aveam doar 13 ani şi chiar m-am pişat în pantaloni. Nu i-am spus niciodata Bellei sau ceva că eram probabil mai speriat ca ea, dar la naiba, a fost un sărut…

Imi amintesc doar că mă gândeam că nu vroiam să mă opresc. Niciodată.

Asta m-a speriat, am fugit de acolo ca un idiot pentru că ştiam că dacă nu o făceam am fi terminat prin a ne săruta mai mult şi apoi lucrurile ar fi devenit complicate între noi. Se presupunea să o urăsc atunci, faptul că vroiam să o sărut tot timpul m-a derutat. Trebuia să plec

Eu şi Bella ne-am chicălit din nou de atunci.

Am scos o grimasă la mirosul de aici, mirosea dezgustător. Nenorocitul de James şi capul său nebun. Ce dracu face aducându-ne întru azil de nebuni? Pervers idiot.

M-am uitat  la ceasul de pe mână şi am oftat, era patru fără zece. Este timpul? A înztrbat Bella speriindu-mă.

–          Da, am spus dându-mă jos din pat. Bella m-a urmat şi m-a prins de încheietură.

–          Locul ăsta mă îngrozeşte. Este ciudat ca dracu, a spus uitându-se în jur în timp ce ieşeam din cameră. Înţelegeam despre ce vorbea; locul ăsta a fost trimis din iad. Jur pe Dumnezeu că dacă te concentrezi destul de mult, poţi auzi ţipetele pacienţilor un fior fantomatic a trecut prin mine. Locul ăsta este blestemat.

Am condus-o pe Bella pe scări şi pe hol. Care uşă era bucătăria? Am întrebat încruntându-mă. Locul ăsta e ca un labirint.

–          Cred…err, stânga cred, a murmurat Bella lângă mine. Am mers spre usşă şi am deschis-o larg. M-am oprit pe loc. Asta nu era bucătăria.

Am ieşit de acolo înainte ca Bella să mă poată urma, nu trebuia să vadă asta. Locul era plin de andrele şi medicamente. Erau lpcuri constrictoare şi instrumente de tortură întinse de-a lungul pereţilor de parcă erau trofee.

–          Ce este? A şoptit Bella.

Am înghiţit în sec. Nimic, uşa greşită, am arătat spre uşa dreaptă. Aceea.

Am mers împrejur uşor. Bella se uita la mine neliniştită în timp ce încercam să procesez lucrurile din camera aia. Sigur, am auzit că azilurile mentale sunt rele şi oamenii fac lucruri rele. Dar eram sigur că erau mituri şi nu reale. Se pare că eu credeam greşit.

Am deschis uşa de la bucătărie să-l văd pe James lângă tigaie; părul său era unsuros şi lipit de frunte. Am zâmbit când s-a întors spre noi cu un şorţ galben pe care scria „Top Cook”m-am uitat cu gura deschisă cum James jongla cu tigăi şi oane în jur, aburi umplând camera.

–          Am mentionat că sunt un bucătar teribil? A spus James rânjind la noi. Aranjaţi masa băieţi şi fete. A arătat spre un sertar mic, apoi la masa din spatele camerei. M-am întors să îi dau o privire consolatoare în timp ce mergeam spre dulapul cu tacâmuri.

Am simţit ceva sărindu-mi în stomac. Ne trimite după cuţite. Tot ce trebuia să fac era să îl înjunghii în spate. Idiotul.

Am deschis sertarul repede dar am oftat când am realizat că toate tacâmurile erau din plastic. Pe naiba.

Bella şi-a mişcat mâinile pe lângă mine luând trei cuţite şi trei furculiţe. Am deschis dulapul de sus şi am scos trei farfurii, fixându-l cu privirea spatele lui James în timp ce mergeam spre masă cu Bella.

–          Foarte bine. Acum aşezaţi-vă, este gata. A spus James venind lângă noi si punâ’nd un castron cu carne şi ceva în faţa noastră înainte să plece. I-am aruncat Bellei o privire „ce dracu” peste mâncare şi ea arăta pe jumătate amuzată, pe jumătate speriată.

O secundă mai târziu James a venit balansând nişte piure de cartofi şi morcovi în mâini. Le-a spus între noi, şi-a dat jos şorţul şi s-a aşezat în capătul mesei. Să spunem o rugăciune… a spus James împreunându-şă mâinile şi închizându-şi ochii. Este nenorocitul ăsta serios? Mă simţeam de parcă eram în Masacrul din Texas.

Eu şi Bella l-am copiat, împreunându-ne mâinile. Era linişte.

–          Ştiţi vreunul rugăciunea? A şoptit James de parcă întreba după un răspuns la şcoală.

–          Nu, nu suntem religioşi. Am spus aspru. James s-a uitat la mine şi a dat din umeri înainte de a-şi pune nişte carne pe farfuria sa.

–          Mâncaţi atunci.

Eu şi Bella ne-am aruncat unul celuilalt priviri precaute înainte de a ne umple farfuriile cu puţină mâncare. Nici unul nu vroia să mănânce.

l-am privit pe James luând câte puţin din fiecare înainte să mănânce, asigurându-mă că nu era otrăvită. Am muşcat fără treagere de inimă puţină carne, avea gust de carne de vită. Era destul de bună.

M-am întors spre Bella căruia evident îi plăcea carnea de asemenea; era deja la jumătate. Ce e asta? A întrebat cu gura plină de carne.

James a rânjit. De ce, îţi place? Asma m-a făcut să mă îngrijorez, am înghiţit carnea din gură şi m-am uitat între Bella şi James

–          Da, presupun, a spus Bella, ocazional aruncându-mi o privire. Şi ea era speriată.

–          Să spunem doar că acei câini au fost de ajutor la sfârşit.

Am înghiţit şi m-am uitat în sus şocat, simţeam nevoia de a fi bolnav. M-am întors spre Bella, se uita îngrozită la farfurie înainte să îngită bucata rămasă în gură, având lacrimi în ochi.

–          Asta e bolnav, a spus tremurând.

James doar a râs şi a dus mai mult din „câini” în gură.

–          Cum ai ajuns aşa?Ţ în casa asta şi cum eşti tu? Am întrebat brusc, era ceva ce mă deranja de când am ajuns aici.

James a scăpat furculiţa şi s-a uitat la mine cu o expresie solemnă. Ce vrei să întrebi este de ce sunteţi voi aici?

–          De ce suntem? A întrerupt Bella împingându-şi mâncarea departe de ea. Luminează-ne.

–          Sunteţi necesari să ajutaţi o cauză. Şeful meu are nevoie de el să faceţi ceva pentru el, ceva forte important.

–          Ce? Am întrebat lăsându-mă pe coate.

–          Nu ştiu partea aia, dar ştiu că voi doi, şi-a folosit furculiţa pentru a arâta între noi, trebuie să faceţi ceva pentru el.

–          El? Şi oricum, ce în face să creadă că vom face ceva pentru el? A ţipat Bella strângând de masă.

James a râs. Pentru că dacă nu o faceţi, famillile voastre mor. Fiecare persoană. Chiar şi bunica ta, a arătat spre mine, care trăieşte in Oahu.

Cum dracu ştie el asta? M-am întors spre Bella cu o expresie şocată pe faţă.

–          Dar să-ţi răspund la întrebarea despre mine…ei bine. M-am născut în Texas în 1980. Ne-am mutat aici în ’86. Sunt aici de atunci. Tata era un iubiror de pizde, o piesă de căcat alcoolică care obijnuia să ne bată pe mine şi pe mama. Mama era o târfă stupidp care îl înşela pe tata. El a aflat, a împuşcat-o. A fost trimis aici ani mai târziu, unde l-am vânat…restul, ei bine, folosiţi-vă imaginaţia.

Îmi ţineam furcuiţa strâns; James avea o privire depărtată în ochii săi. Avea ochii aproape goi.

–          Am iubit-o pe mama totuşi…era foarte frumoasă. Foarte frumoasă, a arătat spre Bella, care arăta incomod. O vâd câteodată, ştiţi… şi pe tata la fel, s-a uitat în sus la tavan şi i-am urmat privirea, înghiţind în sec.

–          Îmi spun lucruri..Spun că voi doi îmi veţi schimba viaţa,Deci aştept…ca voi să faceţi asta. a dat din cap violent spre amândoi.

James se uita la amândoi cu o privire intensă. Băiatul este tâmpit la cap; are nevoie de ajutor psihologic. Credeţi că sunt nebun nu-i aşa? A întrebat zâmbind la noi înainte ca faţa să se transforme într-una serioasă. Duceţi-vă în camera voastră copii! Acum!

Eu şi Bella am alergat cât de repede puteam. Sunetul farfuriilor spărgându-se ne ducea mai departe.

Am împins-o pe Bella în camera şi am închis uşa firm, lăsându-mă pe ea. Să mă fut! A fost deranjat.

–          El , a spus Bella gâfâind. E dat dracu, serios futut.

–          Ştiu, am spus mergând spre Bella.

Am fost lansat în spate când s-a aruncat la mine. Este nebun. El doar se transformă, ca un comutator. Ai auzit ce a făcut familiei sale, tatălui său…Cred că avea o pasiune pentru mama lui. Bella s-a retras cu o privire dezgustată pe faţă. Mă sperie. Locul ăsta mă sperie.

I-am dat părul înapoi. Bella. Sunt aici. Nu fi speriată cu mine. Am sărutat-o firm de câteva ori rapid înainte să o trag la pieptul meu.

–          Nu pot să cred că ne-a făcut să-i mâncăm pe Sweetie şli Fluffz, a murmurat Bella în umărul meu. I-am sărutat părul şi am oftat, legănând-o în braţele mele în timp ce mă uitam afară pe fereastră. Ceva mi-a prins ochiul; m-am încruntat înainte să râd.

Bella şi-a luat capul de pe umărul meu şi s-a uitat la mine întrebătoare. Ce?

–          James este în multe feluri. Dar unul nu este. Un ucigaş de câini, am spus arătâd afară pe fereastră. Bella s-a încruntat şi s-a întors să se uite pe fereastră. Acolo, legaţi de copac, erau doi câini, dormind.

Bella a atins geamul şi a scos un chicot. Ei bine, nu putea fi mai rău nu?

Am chicotit şi mi-am înfăşurat braţele în jurul mijlocului ei. Când ieşim din asta, te voi duce la cină.

Bella a zâmbit şi mi-a ciupit obrazul. Fără câini.

Am râs şi am inspirat mirosul ei de căpşuni. Da, fără câini.